- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 29 februarie 2016
- Stat pârât
- ISL
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Bragason împotriva Islandei
Traducere în română Auto
Comunicat la 29 februarie 2016 PRIMEA SECȚIUNE Cerere nr. 36292/14 Styrmir Por BRAGASON împotriva Islandei depusă la 25 aprilie 2014 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil și la dreptul de recurs în materie penală datorită condamnării sale pentru ajutor și abținerarea în infracțiunile de fraudă prin abuz de poziție (umboðsvik) ) altor două persoane în timpul unei tranzacții financiare sub formă de împrumut acordat de o bancă fără garanții suficiente și în încălcarea normelor interne ale băncii. În special, Curtea Supremă a evaluat vinovația reclamantului, în întregime sau în parte, pe baza mărturiei furnizate de acuzați și de martori în fața Curții de District, fără ca Curtea Supremă să fi auzit direct acuzatul sau martorii în cauză?
Condamnarea reclamantului de către Curtea Supremă, în hotărârea sa din 31 octombrie 2013, constituie o încălcare a dreptului său de recurs în materie penală în temeiul articolului 2 § 1 din Protocolul nr. 7 la Convenția?
Communicated on 29 February 2016
FIRST SECTION
Application no 36292/14 Styrmir Por BRAGASON against Iceland lodged on 25 April 2014 SUBJECT MATTER OF the CASE The application concerns the alleged violation of the applicant’s right to a fair trial and the right of appeal in criminal matters due to his conviction for aiding and abetting in the crime of fraud by abuse of position ( umboðssvik ) of two other persons during a financial transaction in the form of a loan granted by a bank without sufficient collateral and in breach of the bank’s internal rules. QUESTIONS 1. Did the applicant’s conviction by the Supreme Court, in its judgment of 31 October 2013, constitute a breach of his right to a fair trial under Article 6 § 1 of the Convention.
In particular, did the Supreme Court assess the applicant’s guilt, in whole or in part, on the basis of testimony provided by the accused and witnesses before the District Court without the Supreme Court having itself directly heard the accused or the witnesses in question? 2. Did the applicant’s conviction by the Supreme Court, in its judgment of 31 October 2013, constitute a violation of his right of appeal in criminal matters under Article 2 § 1 of Protocol no. 7 to the Convention?