CtEDO 15.03.2016 Auto

STOJANOVIĆ v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
15.03.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
STOJANOVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 63359/10, nr. 63359/10, STOJANOVÍ împotriva Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 15 martie 2016 în calitate de comitet compus din: George Nicolaou, președinte, Branko Lubarda, Pere Pastor Vilanova, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 29 septembrie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 18 iulie 2014 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl. S.r. Stojanović, este un național sârb, născut în 1966 și locuiește în Leskovac. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl. M. Marjanović, un avocat practicant în Leskovac. Guvernul sârb (“ Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna V. Rodić. În baza articolelor 6 și 13 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns de faptul că Statul pârât nu a aplicat o decizie finală a instanței dictată în favoarea sa împotriva unei societăți deținute social. Cererea a fost comunicată guvernului la 18 martie 2014 HOTĂRÂREA După eșuarea încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 18 iulie 2014, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Declar că Guvernul Republicii Serbia este pregătit să recunoască că a existat o încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 6 alineatul (1) și al articolului 13 din Convenția și art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția și propunerea de a plăti reclamantului, dl S. Stojanović, suma de 1 800 EUR în ceea ce privește cererea înregistrată în temeiul nr. 63359/10 înaintea Curții Europene a Drepturilor Omului. Această sumă, care va acoperi orice prejudiciu moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi convertită în RSD la rata aplicabilă la data plății, fără impozite care ar putea fi aplicabile. Acesta va fi plătit în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În plus, declar că, în aceeași perioadă de trei luni, guvernul oferă reclamantului să plătească, din fondurile proprii, sumele acordate în decizia internă (P1 1414/06, P1 670/07, P1 2813/07, P1 2814/07 și P1 3305/07 din 18 aprilie 2008) în urma examinării în acest caz, mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza deciziei respective, plus costurile procedurii interne de executare. Sumele în cauză vor fi plătite direct contului reclamantului. Această plată va constitui rezoluția finală a cazului. Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri. Prin scrisoarea din 31 martie 2015, reclamantul a indicat că nu a fost satisfăcut cu termenii declarației unilaterale, având în vedere faptul că suma propusă în declarația guvernului este inacceptabil de scăzută. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) litera (a), (b) sau (c) din respectivul articol. pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii. De asemenea, aceasta reiterează că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. În acest scop, Curtea a examinat cu atenție declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDH 2003-VI; WAZA Spółka z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). Curtea a înființat, în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile privind neexecuția hotărârii interne finale adoptate împotriva societăților deținute social (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții c. Serbia, nos. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, 15 ianuarie 2008; Crnišanin și alții c. Serbia; nr. 35835/05, 43548/05, 43569/05 și 36986/2006, 13 ianuarie 2009; Rašković și Milunović c. Serbia, nos. 1789/07 și 28058/07, 31 mai 2011; Milunović și Čekrlić c. Serbia (dec.), nos. 3716/09 și 38051/09, 17 mai 2011; și Stošić c. Serbia , nr. 64931/1, 1 octombrie 2013). Având în vedere natura admiterilor incluse în declarația Guvernului, precum și valoarea compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare –, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În plus, Curtea interpretează declarația Guvernului în sensul că, în cazul în care nu se stabilește în termenul de trei luni indicat în prezenta declarație, dobânzile simple sunt achitabile pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 7 aprilie 2016. Marialena Tsirli George Nicolaou Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă