Comunicat la 18 martie 2016 Dmitriy Viktorovich KLIMENKO depus împotriva Rusiei la 29 septembrie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, Dmitriy Viktorovich Klimenko, este un național rus, care s-a născut în 1972 și este în prezent în detenție. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Kirianov, un avocat practicant în Taganrog, regiunea Rostov. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală împotriva reclamantului La 5 februarie 2014, reclamantul a fost arestat sub suspiciune de furt. La 7 februarie 2014, Tribunalul Taganrog a retras reclamantul în custodie. Reclamantul a fost încarcerat în închisoare IZ-61/2 în Taganrog. Măsurile de custodie au fost prelungite ulterior de Curtea Orașului în mai multe ocazii. La 20 februarie 2015, cauza penală împotriva reclamantului a fost depusă la Curtea Orașului pentru proces. În cursul audierii la 18 În august 2015, procurorul a solicitat instanței de judecată să prelungească măsura de custodie aplicată reclamantului. În aceeași zi, Tribunalul a prelungit detenția reclamantului până la 20 noiembrie 2015, în sala de judecată în care procedurile reclamantului înaintea Tribunalului a fost auzită reclamantul a fost limitat la o cușă de metale. Planul cuștii a făcut foarte dificilă comunicarea reclamantului cu avocatul său: acestea nu au putut comunica oral fără a fi ascultate și orice schimb de documente între ele a fost posibil numai după ce au fost prezentate și citite de judecător și de judecător. Reclamantul a apelat împotriva hotărârii din 18 August 2015 la Curtea Regională Rostov („Curtea Regională”). În apelul său, reclamantul s-a plângut, în special, că plasarea sa în cușca metalică în timpul procedurii în fața Tribunalului a fost umilitoare și a făcut dificilă comunicarea sa cu avocatul. La 4 septembrie 2015, Curtea Regională a susținut decizia din 18 În august 2015, cu privire la recurs. Curtea a reținut, în special, că problemele care rezultă din circumstanțele reclamantului în sala de judecată nu au afectat legalitatea detenției reclamantului și au căzut în afara domeniul de examinare al instanței. La sosirea sa în închisoarea de întârziere la 7 februarie 2014, reclamantul a fost examinat de către un paramedic. El nu a făcut plângeri legate de sănătate. La 10 februarie 2015, reclamantul a fost din nou examinat de paramedicul închisoare de întârziere, care a recomandat obținerea unei copie a dosarului medical de pretenție al reclamanților. La 3 aprilie 2015 reclamantul s-a plâns de durere de cap. Paramedicul a examinat reclamantul, l-a diagnosticat cu distonie vegetală de tip hipertonic și tratament prescris. A fost recomandată o consultare cu un medic. La 14 aprilie 2015 reclamantul a fost examinat de către un medic. El a fost diagnosticat cu hipertensiune în etapa a doua, de gradul al doilea, al celui de-al patrulea grup de risc și a prescris tratamentul. La 6 mai 2015 reclamantul a fost examinat din nou de către medic. Tratamentul prescris a fost menținut. La 8 mai 2015 dosarul medical al reclamantului a fost obținut. La 7 octombrie și 2 decembrie 2015, reclamantul a fost examinat de un panou medical al spitalului de urgență al orașului, care a confirmat diagnosticul de hipertensiune arterială al reclamantului. La 3 decembrie 2015, reclamantul a fost transferat la un spital de închisoare pentru o revizuire a planului său de tratament. La 6 și 17 februarie 2014 avocatul reclamantului a solicitat investigatorului să ordone o examinare medicală pentru reclamant în vederea stabilirii dacă aceaceasta a fost potrivită pentru detenție. Solicitațiile au rămas neexaminate. În mai 2015, reclamantul a trimis o cerere similară șefului închisorii. Cererea sa a fost susținută de documente medicale, confirmand că a suferit de hipertensiune arterială și consecințele infarctului miocardic. Cererea a rămas neexaminată. La 16 iulie 2015, Curtea de Oraș a constatat inactivitatea șefului închisorii de încarcerare ilegală și l-a obligat să examineze cererea reclamantului. Această decizie a devenit finală la 21 august 2015. La 7 octombrie și 2 decembrie 2015, reclamantul a fost examinat de către panelul medical al spitalului de urgență al orașului, care a stabilit absența unor motive medicale care ar permite eliberarea reclamantului de la detenție. După cum s-a menționat mai sus, la 3 decembrie 2015 reclamantul, împreună cu co-apărarea sa R., a fost transferat la spitalul de închisoare pentru o revizuire a planului său de tratament. La sosirea lor la spitalul de închisoare, reclamantul și R. au fost întrebate care dintre ele s-au plâns la Curtea Europeană. Reclamantul a răspuns că a fost el, după care a fost plasat în tipul închis de unitate psihnurologică a spitalului, astfel încât „să se gândească mai departe înainte de a prezenta orice plângere la Curtea”. Reclamantul a rămas acolo până la 20 de ani. Decembrie 2015. Tratamentul său medical în perioada de mai sus a fost limitat la testele de fluorografie și electrocardiogramă. Legea și practicile interne relevante, materialele și practicile internaționale relevante Pentru un rezumat al legislației și practicii interne relevante și al materialului și practicii internaționale relevante privind închiderea într-o cușă de metal într-o sala de judecată înaintea instanței de judecată a se vedea Svinarenko și Sliadnev Rusia [GC], nr. 32541/08 și 43441/08, §§ 53-76, ECHR 2014 (extracte). COMPLAINTĂ Reclamantul se plâng în temeiul articolului 3 din Convenție că plasarea sa într-o cușcă de metal în sala de judecată în timpul procedurilor dinaintea Tribunalului a fost umilitoare. El se plânge în continuare, în temeiul articolului 6 §§ §§ 1 și al treilea §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ §§ , că plasarea sa în cușcă de metal a respins incorecția procedurii penale împotriva lui, deoarece acordul de securitate în cauză i-a împiedicat comunicarea liberă și confidențială cu avocatul său. Reclamantul se plânge în continuare, în conformitate cu art. 34 din Convenție, că plasarea sa în unitatea psihoneurologică a spitalului penitenciar între 3 decembrie și 20 decembrie 2015 a încălcat dreptul său la cerere individuală. Reclamantul a fost supus unui tratament degradant, în încălcarea articolului 3 din Convenție, din cauza izolației într-o cușcă de metale în sala de judecată în timpul procedurii dinaintea Tribunalului Taganrog (a se vedea Svinarenko și Slyadnev, citate mai sus, §§ 113-39)? Guvernul este invitat să furnizeze o descriere detaliată și fotografii ale cuștii metalice utilizate pentru a limita reclamantul în sala de judecată în cauză. În timpul procedurii de la Tribunalul orașului Taganrog nu se respectă garanțiile de audiere corecte în temeiul articolului 6 din Convenția? În special, reclamantul a oferit posibilitatea de a beneficia de asistență juridică eficientă în sala de judecată, astfel cum prevede art. 6 § 3 litera (c) din Convenția? A fost reclamantul în stare să aibă schimburi confidențiale cu avocatul său, atât oral, cât și scris, în timpul audierii (a se vedea Khodorkovskiy și Lebedev c. Rusia, nr. 11082/06 și 13772/05, §§ 642-48, 25 iulie 2013)? A existat vreo obstacolă de către stat în acest caz pentru exercitarea efectivă a dreptului la cerere al reclamantului, asigurat prin art. 34 din Convenție? În special, care au fost motivele plasării reclamantului în unitatea psihnurologică a spitalului de închisoare între 3 decembrie și 20 decembrie 2015?
Communicated on 18 March 2016
Application no. 52153/15
Dmitriy Viktorovich KLIMENKO
against Russia
lodged on 29 September 2015
The applicant, Mr Dmitriy Viktorovich Klimenko, is a Russian national, who was born in 1972 and is currently in detention. He is represented before the Court by Mr A. Kiryanov, a lawyer practising in Taganrog, Rostov Region.
A.
The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
1.
Criminal proceedings against the applicant
On 5 February 2014 the applicant was arrested on suspicion of theft.
On 7 February 2014 the Taganrog Town Court (“the Town Court”) remanded the applicant in custody. The applicant was placed in remand prison IZ-61/2 in Taganrog.
The custodial measure was subsequently extended by the Town Court on several occasions.
On 20 February 2015 the criminal case against the applicant was submitted to the Town Court for trial.
In the course of the hearing on 18
August 2015 the prosecutor asked the trial court to extend the custodial measure applied to the applicant. On the same day the Town Court extended the applicant’s detention until 20
November 2015.
In the courtroom where the applicant’s proceedings before the Town Court were being heard the applicant was confined to a metal cage. The layout of the cage rendered the applicant’s communication with his lawyer very difficult: they could not communicate orally without being heard and any exchange of documents between them was only possible after they had been presented to and read by the judge and the court ushers.
The applicant appealed against the decision of 18
August 2015 to the Rostov Regional Court (“the Regional Court”). In his appeal the applicant complained, in particular, that his placement in the metal cage during proceedings before the Town Court had been humiliating and had rendered difficult his communication with the lawyer.
On 4 September 2015 the Regional Court upheld the decision of 18
August 2015 on appeal. The court held, in particular, that the issues arising out of the applicant’s circumstances in the courtroom did not affect the lawfulness of the applicant’s detention and fell outside the court’s scope of examination.
2.
Medical assistance in remand prison
Upon his arrival in the remand prison on 7 February 2014 the applicant was examined by a paramedic. He made no health-related complaints.
On 10 February 2015 the applicant was again examined by the paramedic of the remand prison, who recommended that a copy of the applicants’ pre
‑
detention medical file be obtained.
On 3 April 2015 the applicant complained of a headache. The paramedic examined the applicant, diagnosed him with vegeto-vascular dystonia of the hypertonic type and prescribed treatment. A consultation with a doctor was recommended.
On 14 April 2015 the applicant was examined by a doctor. He was diagnosed with second stage hypertension, of the second degree, of the fourth risk group and prescribed treatment.
On 6 May 2015 the applicant was examined by the doctor again. The prescribed treatment was maintained.
On 8 May 2015 the applicant’s pre-detention medical file was obtained.
On 7 October and 2 December 2015 the applicant was examined by a medical panel of the town emergency hospital, which confirmed the applicant’s diagnosis of hypertension.
On 3 December 2015 the applicant was transferred to a prison hospital for a review of his treatment plan.
3.
Medical examination with a view to determining whether the applicant could be released from detention on health grounds
On 6 and 17 February 2014 the applicant’s lawyer requested the investigator to order a medical examination for the applicant with a view to determining whether the latter was fit for detention. The requests remained unexamined.
In May 2015 the applicant sent a similar request to the head of the remand prison. His request was supported by medical documents, confirming that he suffered from hypertension and the consequences of myocardial infarction. The request remained unexamined.
The applicant challenged the inaction of the head of the remand prison before a court.
On 16 July 2015 the Town Court found the inactivity of the head of the remand prison unlawful and obliged him to examine the applicant’s request. This decision became final on 21
August 2015.
On 7 October and 2 December 2015 the applicant was examined by the medical panel of the town emergency hospital, which established the absence of medical grounds which would allow the applicant’s release from detention.
4.
The applicant’s confinement in the psychoneurological unit of the prison hospital
As mentioned above, on 3 December 2015 the applicant, together with his co-defendant R., was transferred to prison hospital for a review of his treatment plan.
Upon their arrival at the prison hospital, the applicant and R. were asked which of them had complained to the European Court. The applicant replied that it had been him, following which he was placed in the closed-off type of psychoneurological unit of the hospital so as “to think ahead before submitting any further complaints to the Court”. The applicant stayed there until 20
December 2015. His medical treatment in the above period was limited to fluorography and electrocardiogram tests.
B.
Relevant domestic law and practice, relevant international materials and practice
For a summary of relevant domestic law and practice and relevant international material and practice regarding the confinement in a metal cage in a courtroom before a trial court see
Svinarenko and Slyadnev
v.
Russia
[GC], nos. 32541/08 and 43441/08, §§
53-76, ECHR 2014 (extracts).
The applicant complains under Article 3 of the Convention that his placement in a metal cage in the courtroom during proceedings before the Town Court was humiliating. He further complains, under Article 6 §§ 1 and 3 (c), that his placement in the metal cage rendered the criminal proceedings against him unfair as the security arrangement in question prevented his free and confidential communication with his lawyer.
The applicant further complains, under Article 34 of the Convention, that his placement in the psychoneurological unit of the prison hospital between 3
December and 20
December 2015 was in breach of his right to individual petition.
1.
Has the applicant been subjected to degrading treatment, in breach of Article 3 of the Convention, on account of his confinement in a metal cage in the courtroom during the proceedings before the Taganrog Town Court (see
Svinarenko and Slyadnev
, cited above, §§
113-39)?
The Government are invited to provide a detailed description and photographs of the metal cage used to confine the applicant in the courtroom concerned.
2.
Did the applicant’s confinement in a metal cage in the courtroom during the proceedings before the Taganrog Town Court entail a failure to respect the fair hearing guarantees under Article
6 of the Convention? In particular, was the applicant afforded an opportunity to enjoy effective legal assistance in the courtroom, as required by Article 6 § 3 (c) of the Convention? Was the applicant able to have confidential exchanges with his lawyer, both oral and written, during the hearing (see
Khodorkovskiy and Lebedev
v. Russia
, nos.
11082/06 and 13772/05, §§
642-48, 25
July 2013)?
3.
Has there been any hindrance by the State in the present case to the effective exercise of the applicant’s right of application, ensured by Article
34 of the Convention? In particular, what were the reasons for the applicant’s placement in the psychoneurological unit of the prison hospital between 3 December and 20 December 2015?