CASE OF GUBERINA v. CROATIA - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

Tradus și revizuit de I

ER

(

http://ier.gov.r

o/

)

Notă de informare privind jurisprudența Curții nr. 194

Martie 2016

Guberina împotriva Croației

- 23682/13

Hotărârea din 22.3.2016 [Secția a II

-a]

Art. 1

4

Discrimina

re

Neluarea în considerare a nevoilor unui copil cu handicap în momentul st

abilirii eligibil

ității

tatălui său pentru acordarea unei reduceri a impozitelor la cumpărarea unei proprietăți

adaptate:

încălcar

e

În fapt

–

Reclamantul locuia împreună cu și avea grijă de copilul său care avea un

handic

ap

grav. Pentru a-

i oferi copilului o locuință mai bună, mai adaptată, reclamantul a vândut

apartamentul familiei situat la etajul al treilea al unei clădiri fără ascensor, pentru a

cumpăra o casă. Ulterior, a solicitat să fie scutit de la plata taxelor aplicate la cumpărare,

dar cererea sa a fost respinsă pe motiv că apartamentul pe care îl vânduse răspundea

nevoilor familiei.

În cadrul procedurii desfășurate în temeiul Convenției, reclamantul s

-

a plâns că aplicarea

legislației fiscale în situația sa a constituit o discriminare bazată pe handicapul copilulu

i

său.

În drept

–

Art. 1

4

din Convenție coroborat cu art.

1 din Protocolul nr. 1

a)

Cu privire la întrebarea dacă expresia

„

altă situație

”

acoperă handicapul copilului

reclamantului

–

Reclamantul s-

a plâns de existența unui tratament pretins di

scriminator

iu

în ceea ce privește handicapul copilului său, iar nu propria dizabilitate. În jurisprudența

Curții, expresia

„

altă situație

”

a primit un sens foarte larg și interpretarea sa nu se

limitează la caracteristici care sunt personale, în sensul în care sunt i

ntrinseci sau inerente.

Prin urmare, art.

14 acoperă deopotrivă situațiile în care o persoană este tra

tată mai puțin

favorabil pe baza situației sau a caracteristicilor protejate ale altei persoane, la fel ca în

cazul reclamantului.

b) Neaplicarea unui tr

atament diferit unor persoane aflate în situații semnificativ

diferite

–

Nu există nicio îndoială că vechiul apartament, situat la etajul al treilea al unei

clădiri fără ascensor, a redus considerabil mobilitatea fiului reclamantului și, prin urmare,

i-a c

ompromis dezvoltarea personală și capacitatea de a

-

și atinge potențialul maxim.

În

încercarea de a înlocui acest apartament cu o casă adaptată nevoilor familiei,

reclamantul s-a trezit într-

o situație similară celei a unei persoane care își înlocuiește

apa

rtamentul sau casa cu un alt apartament/altă casă bine echipat/echipată

cu

infrastructură de bază și instalațiile tehnice necesare. Situația rec

lamantului este totuși

diferită, având în vedere sensul expresiei

„

infrastructură de bază necesară

”

, care, având

în vedere handicapul fiului său și normele naționale și internaționale relevante, implică

prezența instalațiilor necesare în materie de accesibilitate, de exemplu, un

ascensor

.

Excluzând

u-

l pe reclamant de la scutirea fiscală, autoritățile și instanțele i

nterne nu au luat

în considerare nevoile specifice ale familiei reclamantului legate de handicapul copilului.

Prin urmare, nu au recunoscut specificitatea de fapt a situației reclamantului în ceea ce



2



privește problema infrastructurii de bază și a instalați

ilor tehnice necesare pentru a

răspunde nevoilor familiei în ceea ce privește o locuință.

c)

Justificare obiectivă și rezonabilă

–

În ceea ce privește argumentul Guvernului potrivit

căruia legea internă nu lăsa autorităților fiscale nicio marjă de interpretare, Curtea observă

că, deși legislația relevantă era enunțată în termeni relativ generali, alte dispoziții din

dreptul intern furnizau orientări în ceea ce privește problema exigențelor de bază în materie

de accesibilitate pentru persoanele cu handicap. În plus, întrucât a

ratificat Convenția

Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu dizabilități

(

Convention des Nations unies

relative aux droits des personnes handicapées

),

statul pârât era obligat să ia în considerare

principiile relevante, cum ar fi o locuință rezonabilă, accesibilitatea și nediscriminarea

persoanelor cu handicap în ceea ce privește participarea lor deplină și egală la toate

aspectele vieții sociale. Cu toate acestea, autoritățile interne nu au ținut cont de aceste

obligații naționale și internaționale. Prin urmare, aplicarea legislației interne în practică nu

a ținut suficient seama de cerințele legate de aspectele specifice ale cauzei reclamantului.

În pl

us, deși protecția persoanelor defavorizate poate, în general, să constituie o

justifica

re

obiectivă pentru un tratament pretins discriminatoriu, nu acesta este motivul avansat în

cazul reclamantului, căruia i

-

a fost, în fapt, refuzată scutirea fiscală pe motiv

că fostul său

apartament era considerat corespunzător exigențelor de bază în materie de infrastructură

pentru locuința familiei sale.

Având în vedere cele menționate anterior, Curtea consideră că statul pârât nu a furnizat

nicio justificare obiectivă și rezonabilă pentru neluarea în considerare a inegalității legate

de situația reclamantului.

Concluzie:

încălcare (unanimitate).

Art. 41: 5

000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral; cererea de acordare

a unei despăgubiri pentru prejudiciul material respinsă.

[A se vedea

Thlimmenos împotriva Greciei

(MC), 34369/97, 6

aprilie 2000,

Notă de

informare 17

;

Efe împotriva

Austri

ei

,

9134/

06

,

8 ianuarie 2013; și fișa tematică

Persoanele cu dizabilități și Convenția

]

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

ꢀ

Redactat de grefă, prezentul

rezumat nu ob

ligă Curtea.

Note de informare privind jurisprudenț

a (

Notes d'information sur la jurisprudence

)