CASE OF PAIĆ v. CROATIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de Justice de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Paić v. Croația

-

47082/12

Hotărârea din 29.3.2016 [Secția a II-a]

Articolul 6

Articolul 6-3-d

Audierea martorilor

Condamnare în baza afirmațiilor unui martor de peste hotare, care nu a putut fi interogat de către apărare:

încălcare

În fapt

– În 2010, reclamantul fusese acuzat de furtul unui telefon mobil și condamnat la pedeapsa închisorii de patru luni, cu suspendare de un an.

În cererea sa din fața Curții europene, acesta s-a plâns, în baza articolului 6 §§ 1 și 3 (d) din Convenție, de faptul că nu avusese posibilitatea să interogheze principalul martor din procesul penal care-i fusese intentat (martor care era, de asemenea, victima presupusului furt).

În drept

– Articolul 6 §§ 1 și 3 (d): Tribunalul nu a citat martorul în vederea depunerii de declarații la procesul reclamantului, pentru că acesta nu avusese nimic de adăugat la declarațiile sale anterioare, pentru că își avea reședința în afara țării și pentru că exista riscul ca prescripția să-și producă efectul. Totuși, Curtea a observat că simplul fapt al reședinței în afara țării nu putea fi considerat un motiv suficient pentru lipsa citării martorului, de vreme ce autorităților judiciare le revenea sarcina să se asigure că răspunderea penală nu se prescrie, fără a se aduce atingere dreptului la apărare.

Descrierea evenimentelor de către martor a constituit singura probă și, deci, proba decisivă pe care s-au bazat constatările instanței penale privind vinovăția reclamantului.

Cu referire la existența unor factori suficienți de ponderare pentru compensarea dezavantajelor apărării, Curtea a notat că atunci când instanța penală a evaluat declarația martorului, ea nu și-a stabilit o marjă de precauție sau nu i-a acordat acesteia o greutate mai mică, pentru că martorul era absent. Din contra, condamnarea reclamantului a fost considerată „credibilă și veridică”, fără nici o altă precizare. Deși reclamantul avusese posibilitatea să-și prezinte la proces propria versiune privind faptele și să pună la îndoială credibilitatea martorului, nici lui, nici avocatului său nu le-a fost permis să-l interogheze, la nicio etapă a procesului sau a cercetării acestuia. Când martorul a făcut declarații în țară, reclamantul nu fusese citat pentru a participa la audiere, fie personal, fie prin intermediul mijloacelor video, sau pentru a fi chestionat în scris. La proces nu a fost prezentată nicio înregistrare video.

Faptul că reclamantul s-a aflat în poziția de a contesta sau infirma afirmația martorului prin prezentarea de probe sau prin examinarea unui martor al apărării nu a putut fi considerat un factor ponderator pentru compensarea dezavantajului cu care s-a confruntat apărarea, ca urmare a admiterii afirmației principalului martor al acuzării.

Concluzie

: încălcare (unanimitate).

Articolul 41: 1,500 EUR cu privire la prejudiciul moral.

(Vezi

Al-Khawaha și Tahery v. Regatul Unit

[MC],

26766/05

și

22228/06

, 15 decembrie 2011; și

Schatschaschwili v. Germania

[MC],

9154/10

, 15 decembrie 2015)