KARABULUT v. GERMANY

Comunicat la 26 aprilie 2016 CINQUIA SECȚIUNE Cerere nr. 59546/12 Ismet KARABULUT împotriva Germaniei depusă la 14 septembrie 2012 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la interzicerea persoanelor deținute în reținere pentru a primi orice colete care conțin alimente, băuturi sau tutun (Nhrungs- und Genussmittel ) în conformitate cu dispozițiile executării detenției privind reținerea în Renania de Nord-Westfalia ( Untersuchungshaftvollzugsgesetz Nordrhein-Westfalen ), care a intrat în vigoare la 1 martie 2010. Prizonierii a cărei condamnare este finală pot primi astfel de parcele de trei ori pe an. Reclamantul a fost reținut la 25 februarie 2010 pe baza suspiciunilor de trafic de droguri pe o scară mare, comis împreună cu alții. A fost mai târziu condamnat pentru trafic de droguri și condamnat la șapte ani de închisoare. În temeiul dreptului intern, detenția sa asupra drogurilor a durat până când condamnarea sa a devenit finală la 31 mai 2012. Reclamantul a depus o plângere constituțională împotriva dispozițiilor relevante ale executării detenției la reședința în Renania de Nord-Vestfalia, la 28 februarie 2011. Hotărârea Curții Constituționale Federale din 7 martie 2012 de a nu accepta plângerea de judecată a reședinței a fost notificată la 14 martie 2012. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 8 din Convenție, luat singur și coroborat cu art. 14 din Convenție, că, spre deosebire de prizonieri condamnați, nu are dreptul de a primi parcele care conțin alimente, băuturi sau tutun. El susține în continuare că nu a avut un remediu eficace în fața autorităților interne, astfel cum se prevede la art. 13 din Convenție, pentru plângerile sale în acest sens. Reclamantul poate pretinde că este victimă de încălcarea Convenției, în sensul articolului 34, în ceea ce privește plângerea sa cu privire la interzicerea persoanelor deținute în reținere pentru a primi orice colete care conțin alimente, băuturi sau tutun? Reclamantul a epuizat toate căile de recurs interne, în conformitate cu art. 35 § 1 din Convenție, în ceea ce privește această plângere? A existat vreo interferență în dreptul reclamantului de a respecta viața sa privată sau de familie sau în corespondența sa, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă da, a fost necesară această interferență în ceea ce privește art. 8 § 2? Reclamantul a suferit discriminări în bucuria dreptului său de a respecta viața sa privată sau de familie sau corespondența sa pe motivul deținutului său în reținere, în contravenție cu art. 14 din Convenție, citit coroborat cu art. 8 din Convenție? Reclamantul dispune de un remediu intern eficace pentru plângerile sale în temeiul articolului 8 din Convenție, luat singur și coroborat cu art. 14 din Convenție, conform articolului 13 din Convenție?

Communicated on 26 April 2016

FIFTH SECTION

Application no. 59546/12

Ismet KARABULUT

against Germany

lodged on 14 September 2012

SUBJECT MATTER OF THE CASE

The application concerns the prohibition on persons detained on remand to receive any parcels containing food, beverages or tobacco (

Nahrungs- und Genussmittel

) under the provisions of the Execution of Detention on Remand in North Rhine-Westphalia Act (

Untersuchungshaftvollzugsgesetz Nordrhein-Westfalen

), which entered into force on 1 March 2010. Prisoners whose conviction is final are allowed to receive such parcels three times a year.

The applicant was detained on remand as of 25 February 2010 on suspicion of drug trafficking on a large scale committed jointly with others. He was later convicted of drug trafficking and sentenced to seven years’ imprisonment. Under domestic law, his detention on remand lasted until his conviction became final on 31 May 2012. The applicant lodged a constitutional complaint against the relevant provision of the Execution of Detention on Remand in North Rhine-Westphalia Act on 28 February 2011. The decision of the Federal Constitutional Court of 7 March 2012 not to accept his complaint for adjudication was served on the applicant on 14

March 2012.

The applicant complains under Article 8 of the Convention, taken alone and in conjunction with Article 14 of the Convention, that, unlike convicted prisoners, he did not have a right to receive parcels containing food, beverages or tobacco. He further claims that he did not have an effective remedy before the domestic authorities, as required by Article 13 of the Convention, for his complaints in this respect.

QUESTIONS tO THE PARTIES

1.

Can the applicant claim to be a victim of a violation of the Convention, within the meaning of Article 34, in respect of his complaint about the prohibition on persons detained on remand to receive any parcels containing food, beverages or tobacco?

2.

Has the applicant exhausted all domestic remedies, as required by Article 35 § 1 of the Convention, in respect of the said complaint?

3.

Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private or family life or his correspondence, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference necessary in terms of Article 8 § 2?

4.

Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his right to respect for his private or family life or his correspondence on the ground of his detention on remand, contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8 of the Convention?

5.

Did the applicant have at his disposal an effective domestic remedy for his complaints under Article 8 of the Convention, taken alone and in conjunction with Article 14 of the Convention, as required by Article 13 of the Convention?