CASE OF BIAO v. DENMARK - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

Tradus și revizuit de IER (

www.ie

r

.

ro

)

Notă de informare privind jurisprudența Curții n

r

.

1

96

Mai 2016

Biao împotriva Danemarcei (MC)

- 38590/10

Hotărârea din 24.5.2016 (MC)

Art. 14

Discrim

inare

Condiții de reîntregire a familiei mai favorabile rezervate persoanelor care dețin

cetățenia daneză de cel puțin 28 de ani:

încălcare

În fapt

– Reclamanții sunt un cuplu căsătorit. Primul reclamant este un resortisant

danez naturalizat de origine togoleză, care a locuit în Ghana de la 6 ani până la 21 de

ani, a ajuns în Danemarca în 1993 la vârsta de 22 de ani și a dobândit cetățenia daneză

în 2002. Acesta s-a căsătorit cu a doua reclamantă în 2003, în Ghana. Soția sa,

resortisant ghanez, s-a născut și a crescut în Ghana și, la momentul căsătoriei, nu

fusese niciodată în Danemarca și nu vorbea limba daneză. După căsătorie, a doua

reclamantă a solicitat un permis de ședere în Danemarca, cerere respinsă de Autoritatea

pentru străini pe motiv că reclamanții nu îndeplineau „condiția de apartenență” impusă

de lege străinilo

r

,

c

onform căreia cuplul care solicita reîntregirea familiei nu trebuie să

aibă legături mai strânse cu altă țară – în speță, Ghana – decât cu Danemarca. Această

„condiție de apartenență” a fost eliminată în cazul persoanelor care dețin cetățenia

daneză de cel puțin 28 de ani, precum și în cazul resortisanților străini care s-au născut

sau au locuit legal în Danemarca de cel puțin 28 de ani (denumită regula „celor 28 de

ani” prevăzută de legislația privind străinii). Reclamanții au contestat, fără succes, în

fața instanțelor daneze refuzul aprobării cererii de reîntregire a familiei, denunțând

diferența de tratament creată prin această regulă între două grupuri de resortisanți

danezi, în speță danezi din naștere și cei care au dobândit cetățenia daneză mai târziu

în viață. În mod concret, în conformitate cu regula celor 28 de ani, primul reclamant nu

putea să beneficieze de o exceptare de la condiția de apartenență înainte de 2030, dată

la care ar fi împlinit vârsta de 59 de ani.

În acest interval, cea de a doua reclamantă a intrat în Danemarca cu viză turistică.

După câteva luni, cuplul s-a instalat în Suedia unde, în 2004, li s-a născut un fiu, danez

după tată.

Printr-o hotărâre din 25 martie 2014 (a se vedea

Nota de informare n

r

.

1

72

), o cameră

a Curții a concluzionat, în unanimitate, că nu a fost încălcat art. 8 din Convenție și, cu

patru voturi la trei, că nu a fost încălcat art. 14 coroborat cu art. 8 din Convenție în

privința diferenței de tratament între resortisanții care dețin cetățenia daneză de mai

mult de 28 de ani și cei care o dețin de mai puțin de 28 de ani. Cauza a fost trimisă în

fața Marii Camere, la cererea reclamanțilo

r

.

În drept

– Art. 14 coroborat cu art. 8: Pentru a stabili dacă, în speță, este vorba despre

o „discriminare indirectă” bazată pe rasă sau originea etnică, este necesar să se

cerceteze dacă aplicarea regulii celor 28 de ani are, în practică, efect prejudiciabil

disproporționat asupra persoanelor care, precum reclamantul, au dobândit cetățenia

daneză după naștere și care nu au origine etnică daneză.

Ipoteza că persoanele care au dobândit cetățenia daneză după naștere pot să nu fie

obligate să aștepte 28 de ani, ci numai, așa cum susține Guvernul, trei ani sau mai



2



puțin pentru a putea beneficia de reîntregirea familiei, nu are legătură cu faptul că

regula celor 28 de ani are efect prejudiciabil asupra cetățenilor danezi care se găsesc în

situația reclamanțilo

r

.

Pe de altă parte, Curtea consideră rezonabil să se presupună că cel puțin cea mai mare

parte a cetățenilor danezi expatriați și a cetățenilor danezi prin naștere care au

reședința în Danemarca (care pot beneficia de regula celor 28 de ani) au, în general,

origine etnică daneză, în timp ce persoanele care, precum primul reclamant, au

dobândit cetățenia daneză după naștere (cărora nu li se aplică regula celor 28 de ani)

au, în general, origine etnică străină.

Posibilitatea oferită persoanelor care au origine etnică străină, născute sau care au venit

în Danemarca la o vârstă fragedă, de a beneficia de regula celor 28 de ani nu schimbă

faptul că aceasta are drept consecință indirectă favorizarea cetățenilor danezi de origine

etnică daneză și dezavantajarea sau generarea unui efect prejudiciabil disproporționat în

privința persoanelor de origine etnică străină care, precum primul reclamant, au

dobândit cetățenia daneză după naștere.

În aceste condiții, este necesar să se inverseze sarcina probei și aceasta să incumbe

Guvernului, care trebuie să demonstreze că această diferență a efectului legislației

urmărește un scop legitim și că este rezultatul unor factori obiectivi fără legătură cu

originea etnică.

Instituirea regulii celor 28 de ani era legată în special de faptul că modificarea adusă

anterior legii privind străinii - respecti

v

,

e

xtinderea condiției de apartenență în cazul

cetățenilor danezi - s-a dovedit a avea efecte nedorite în privința anumitor persoane, în

special cetățeni danezi care optaseră să trăiască o perioadă îndelungată în străinătate,

unde și-au întemeiat o familie, și care aveau dificultăți în a îndeplini condiția de

apartenență la întoarcerea în Danemarca.

Motivul invocat pentru justificarea introducerii regulii celor 28 de ani pare în mare

măsură speculativă

.

Pentru Curte, că este vorba de 28 de ani sau de o durată mai

mică, răspunsul la întrebarea privind momentul din care se poate considera că un

cetățean danez a stabilit legături suficient de strânse cu Danemarca pentru ca

reîntregirea familiei cu un soț cetățean străin să prezinte șanse de reușită, din punctul

de vedere al integrării acestuia din urmă, nu poate depinde exclusiv de durata de la

care persoana respectivă deține cetățenia daneză. Astfel, pentru a obține cetățenia

daneză, domnul Biao trebuia deja, printre altele, să fi avut reședința cel puțin 9 ani în

Danemarca și să fi demonstrat cunoașterea limbii și a societății daneze; în plus, acesta

se căsătorise cu o cetățeană daneză pentru aproximativ patru ani, urmase mai multe

cursuri de formare și lucrase în Danemarca de mai mult de 6 ani, iar copilul său era

danez prin filiație paternă. Niciunul dintre aceste elemente nu a fost și nu putea fi luat

în considerare în scopul aplicării regulii celor 28 de ani în cazul reclamantului. Cu toate

acestea, erau relevante pentru aprecierea șanselor de integrare ale soției sale.

Lucrările pregătitoare ale legii în litigiu reflectă o percepție negativă asupra modului de

viață al danezilor de origine etnică străină, văzând în „obiceiurile matrimoniale“ ale

acestora care constau în „căsătoria cu o persoană din țara lor de origine“ un factor de

izolare și, prin urmare, un obstacol în calea integrării străinilor nou veniți în Danemarca.

Făcând trimitere la jurisprudența sa potrivit căreia presupuneri de ordin general sau

atitudini sociale majoritare existente într-o anumită țară, nu sunt suficiente pentru a

justifica o diferență de tratament bazată pe sex*, Curtea consideră că este necesară

aplicarea unui raționament similar discriminării persoanelor care au dobândit cetățenia

prin naturali

zare.

Curtea Supremă daneză, apreciind că împrejurările de fapt ale prezentei cauze erau

identice cu celor ale doamnei Balkandali**, a considerat că prin condiția deținerii

cetățeniei daneze de mai mult de 28 de ani se „urmărea același scop precum condiția

nașterii în Regatul Unit, pe care Curtea Europeană a considerat-o a nu fi contrară



3



Convenției: stabilirea unei distincții în favoarea unei categorii de resortisanți care, în

general, au legături strânse și durabile cu țara lor“. Pentru Curtea Supremă, pretinsa

discriminare avea la bază exclusiv vechimea cetățeniei persoanelor respective,

împrejurare asimilabilă unei „alt[e] situații“ în sensul art. 14. Cu alte cuvinte, criteriul

proporționalității utilizat de Curtea Supremă nu este același cu cel aplicat de Curtea

Europeană, care impune ca efectul indirect discriminatoriu al regulii celor 28 de ani să

fie justificat de considerente imperioase sau foarte puternice care nu au legătură cu

originea etnică.

În materie de discriminare indirectă realizată de un stat între propriii resortisanți pe

baza originii etnice a acestora, este foarte dificil de realizat concilierea acordării unui

tratament special cu normele și evoluțiile internaționale actuale.

a) Art. 5 § 2 din

Convenția europeană asupra cetățenie

i

, care are ca scop eliminarea

aplicării discriminatorii a normelor cu privire la cetățenie între resortisanții din naștere

și ceilalți resortisanți, inclusiv persoane naturalizate, lasă să se întrevadă apariția unei

norme europene de care trebuie să se țină seama în speță.

b) În ceea ce privește condițiile stabilite pentru reîntregirea familiei, niciunul dintre cele

29 de state membre ale Consiliului Europei care au făcut obiectul examinării de către

Curte, ca și dreptul Uniunii Europene, nu face distincție între persoane în funcție de

modul de dobândire a cetățeniei.

c) Mai multe organe independente au exprimat preocupări cu privire la regula celor 28

de ani:

Comitetul pentru eliminarea discriminării rasiale

(CERD) al Națiunilor Unite;

Comisia Europeană împotriva Rasismului și Intoleranței

(ECRI) ;

Comisarul pentru

Drepturile Omului

al Consiliului Europei.

În concluzie, în ceea ce privește marja de apreciere foarte strânsă a statului pârât în

speță, Guvernul nu a demonstrat existența unor considerente imperioase sau foarte

puternice care să nu fie legate de originea etnică și să fie de natură a justifica efectul

indirect discriminatoriu al regulii celor 28 de ani.

Concluzie: încălcare (douăsprezece voturi la cinci).

Curtea concluzionează, de asemenea, cu paisprezece voturi la trei, că nu este necesar

să fie examinată separat cererea din perspectiva art. 8.

Art. 41: 6 000 EUR cu titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

*

Konstantin Markin împotriva Rusiei

(MC), 30078/06, 22

martie 2012,

Notă de

informare n

r

.

1

50

.

** Abdulaziz

,

Cabales și Balkandali împotriva Regatului Unit

,

9214/80

și alții, 28 mai

1985

.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă, prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a consulta

Notele de informare privind jurisprudența