SAKKAL AND FARES v. TURKEY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Sakkal și Fares v. Turcia (dec.)

-

52902/15

Decizia din 7.6.2016 [Secția a II-a]

Articolul 13

Remediu efectiv

Presupusa imposibilitate de a contesta ordinele de expulzare a reclamanților:

inadmisibilă

În fapt

– În septembrie 2015, reclamanții – un cetățean sirian și doi apatrizi palestinieni – fuseseră arestați în Turcia, în baza suspiciunii de încălcare a Legii privind întrunirile și marșurile demonstrative (Legea nr. 2911), în timpul unui marș al refugiaților sirieni. Aceștia au fost transferați apoi la un centru în care au fost deținuți, în așteptarea trimiterii lor în Siria.

În cererea lor adresată Curții Europene, reclamanții s-au plâns,

inter alia

, cu privire la presupusa imposibilitate de a contesta ordinele de expulzare în fața instanțelor naționale, prin încălcarea articolului 13 din Convenție.

În drept

– Articolul 13 combinat cu articolele 2 și 3: Curtea a trebuit să examineze dacă reclamanții au avut la dispoziție un remediu național efectiv apt să le redreseze presupusa încălcare a drepturilor lor în baza articolelor 2 și 3 din Convenție și, în cazul în care l-au avut, dacă au făcut uz de acest remediu. Faptul că Curtea a declarat cererile reclamanților în baza articolelor 2 și 3 inadmisibile

ratione personae

, de vreme ce aceștia nu au mai întâmpinat riscul expulzării din Turcia în Siria sau în altă parte, nu a exclus, în mod necesar, incidența articolului 13.

Reclamanții au susținut că fuseseră ținuți

incommunicado

între 24 septembrie și 23 octombrie 2015 și se pare că, într-adevăr, nu au putut să se întâlnească cu avocații lor în această perioadă. Totuși, atunci când au fost anchetați prima dată, fusese prezent un avocat și era clar că, de-a lungul detenției lor, au ținut legătura cu reprezentantul lor, pe care l-au telefonat de două ori. Mai mult, Guvernul a prezentat un document semnat de către reclamanți și o avocată din partea Refugee Rights Turkey, potrivit căruia aceștia au întâlnit-o în octombrie 2015. În ciuda dificultăților avocatului de a obține procuri, contactele cu reprezentanții au fost suficiente pentru a le permite reclamanților să-și exercite dreptul de a intenta o acțiune în fața unui tribunal administrativ pentru a suspenda expulzarea lor și, de asemenea, de a depune o cerere individuală la Curtea Constituțională, care fusese competentă să o examineze. Remediile disponibile fuseseră, așadar, efective, în scopurile articolului 13 din Convenție.

Concluzie

: inadmisibilă (neîntemeiată în mod manifest).

(Veși și Fișa privind

Migranții aflați în detenție

)