Comunicat la 13 iunie 2016 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr 34532/15 Yvan BENEDETTI și implementare FRANCEZĂ împotriva Franței introdusă la 9 iulie 2015 EXPOSAT DE FAPTE Reclamanții sunt domnul Yvan Benedetti, resortisant francez, născut în 1965, și Asociația Operă Franceză. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul P.-M. Bonneau, avocat în Toulouse. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. Primul reclamant a fost președintele celei de a doua reclamante, astăzi dizolvată, asocierea Operă franceză, având drept scop să contribuie la recuperarea de către francezi a statului național suveran, din nou independent față de exterior și imparțial în interior La data de 28 iunie 2013, ministrul de la .. ..a informat primul reclamant al guvernului cu privire la decizia de dizolvare a celei de-a doua reclamante și a fost invitat să prezinte observații în termen de 10 zile. Prin decretul din 25 iulie 2013, adoptat în temeiul articolului L. 212-1 din Codul de securitate internă (CSI) (a se vedea dreptul intern relevant. Mai jos), președintele Republicii care a pronunțat dizolvarea celei de-a doua recurente. Decretul a fost astfel formulat, în primul rând, având în vedere că asocierea Munca franceza a chemat la adunare sau la revolutia nationala in vederea restabilirii suveranitatii Frantei, descrisa ca fiind invadata de o populatie imigranta si insa chiar daca o revolutie nationala poate curata Franta de parazitii care o distrug. ; cu atât mai mult uimește ideea potrivit căreia iudaismul politic ar avea ca scop distrugerea identității Franței și că poporul francez ar fi în pericol; că președintele Lucrarea franceză a favorizat răspândirea de curenți antisioniști și antisemiți prin publicarea de articole în Rivarol și pe site-ul său, de Hervé Lalin numit Ryssen, membru al asociației de mai mulți ani și în fruntea secțiunii francile și Fabrice Bourbon, de asemenea, membru al Lucrarea franceza a fost condamnata, de altfel, pentru a provoca discriminarea, ura sau violenta in privinta unui grup de persoane pe motive de origine sau de apartenenta la o anumita religie; ca personalitati cunoscute pentru antisemitismul lor ca Vincent Reynouard si Hervé Lalin au avut loc in special in forumuri si intalniri de la Operă franceză:; ce: Lucru francez: comemorează în fiecare an Partidul Naționalist, mișcare fățișă xenofobă dizolvată prin decretul din 13 februarie 1959; de la articolul L. 212-1 din Codul de securitate internă față de grupuri de persoane care nu sunt membre ale națiunii franceze, de origine sau de religie musulmană sau evreică, având în vedere, în al doilea rând, că aniversarea morții lui Philippe Pestain, condamnată la 15 august 1945 pentru înaltă trădare și inteligență cu dușmanul Înaltei Curți de Justiție și lovită de indignitate națională ; că, cu această ocazie, membrii Lucrarea franceză a fost plasat în 2011 sub figura înaltă a Mareșalului Pestain ; că serviciul de ordine numit Pentru a comemora Robert Brasillach, condamnat la moarte la 6 februarie 1945 pentru inteligență cu dușmanul, pe care o prezintă, într-un comunicat din 6 februarie 2013, care figura pe site-ul său web, ca și cum ar fi fost ucis la ordinul trădătorului De Gaulle; că Vincent Reynouard cunoscut pentru tezele sale negaționiste a participat la tabăra L. 212-1 din Codul de Securitate Internă, care, în al treilea rând, are ca scop formarea de soldați politici, cu scopul de a forma soldați politici, cu scopul de a colabora cu inamicul în sensul articolului 5 din Codul de Securitate Internă, în sensul articolului L. 212-1 din Codul de Securitate Internă. ; că, în aceste tabere de detenție pentru controlul mulțimilor, sesiuni de tragere în ținută specifică, cursuri de box, autoapărare și transmisie sunt ținute acolo; că, la fel ca armatele cele mai merituoase sunt decorate și fiecare promoție primește un nume, ales în speță în registrul ideologic al mișcării; că mai exact, armatele cele mai merituoase sunt decorate și fiecare promoție primește un nume, ales în speță în registrul ideologic al mișcării; LUPTĂ FRANCEZĂ. DE asemenea, organizează tabere de formare pentru militanții însărcinați cu serviciul de serviciu de ordine de: ; ca participanții să manipuleze bastonul de apărare, tonfa, și să se ocupe de traseul comando, în ordine foarte mare, de protecția personalităților și în laturi ale manifestărilor și cu condiția fizică a acestora; că, în aceste condiții, asocierea mai mult decât Franța este o miliție privată sau un grup de luptă în sensul 2 în conformitate cu articolul L. 212-1 din Codul de securitate internă, având în vedere că, din motive inerente ordinii publice, este necesar să se pronunțe dizolvarea asociației: La 21 septembrie 2013, primul reclamant a depus o cerere în anulare a decretului și a susținut că cea de-a doua reclamantă nu ținea seama, nici în scopurile pe care le urmărea, nici în metodele pe care le prezenta, de dispozițiile celor două, 5 și 6 din articolul L. 212-1 din CSI, iar măsura de dizolvare era contrară articolelor 9, 10 și 11 din Convenție și a adăugat că aceasta constituia o deviere de la procedură și că faptele fuseseră reținute în mod artificial pentru a permite o decizie în realitate politică. Prin hotărârea din 30 decembrie 2014, Consiliul de Stat a respins cererea. Consiliul de Stat a considerat că elementele reținute caracterizau existența faptelor menționate la art. 5 din art. L. 212-1 din CSI (fie reunirea indivizilor care au fost condamnați de șeful de colaborare cu inamicul, fie exalta această colaborare) și că reclamantul se limita la contestarea materialității acestuia. Consiliul de Stat a considerat că, în cazul în care anumite evenimente nu ar fi fost organizate direct de către asociație, ei au fost totuși la instigarea sa și au permis să își transporte ideologia proprie. Același lucru a făcut și pentru elementele care țin de discriminarea, limonarea sau violența, chiar și în cazul în care nu era stabilit de înscrisurile din dosar că articolele publicate în ziarul Hebdomadar Rivarol erau legate de asociere și că M.E. a ținut el însuși cuvintele antisemite împrumutate prin decret, aceste circumstanțe nu sunt suficiente pentru a infirma caracterul precis și pentru a concilia elementele reținute prin decretul în cazul în care dizolvarea criticată constituie o restricție privind exercitarea libertăților de exprimare și de asociere, aceaceasta este justificată de gravitatea pericolelor pentru ordinea publică și siguranța publică care rezultă din activitățile asocierii în cauză Dreptul intern relevant la articolul L. 212-1 din Codul securității interne, care rezultă din Legea din 10 ianuarie 1936 privind grupările de luptă și milițiile private, este astfel formulată. Se dizolvă, prin decret în Consiliul de Miniștri, toate asociațiile sau grupările de fapt care provoacă proteste armate pe stradă sau care prezintă, prin forma și organizarea lor militară, caracterul grupurilor de luptă sau al milițiilor private. Sau care au ca scop să aducă atingere integrității teritoriului național sau să aștepte prin forța formei republicane a guvernului sau a cărei activitate tinde să dea greș măsurilor privind restabilirea legalității republicane Sau care au ca scop fie să adune indivizi care au fost condamnați de către șeful colaborării cu dușmanul, fie să detalieze această colaborare. Sau care, fie provoacă discriminare, ură sau violență împotriva unei persoane sau a unui grup de persoane pe motive de origine sau de apartenență sau de neapropiere la etnie, națiune, rasă sau religie determinată, fie răspândesc idei sau teorii care justifică sau încurajează această discriminare, ură sau violență Sau care se angajează, pe teritoriul francez sau de pe teritoriul francez, să comită acte de terorism în Franța sau în străinătate. Menținerea sau reconstituirea unei asociații sau a unui grup dizolvat în conformitate cu prezentul articol sau organizarea acestei mențineri sau reconstituiri, precum și organizarea unui grup de luptă sunt suprimate în condițiile prevăzute în secțiunea 4 din capitolul I din titlul III din Cartea IV din Codul penal. GRIEF Invocând articolele 10 și 11 din Convenție, reclamanții consideră că dizolvarea operei franceze a constituit o interferență nejustificată în exercitarea dreptului lor la libertatea de asociere și la libertatea de exprimare. Lucrarea franceză a constituit, prezidată de primul reclamant, o interferență în exercitarea dreptului lor la libertatea de asociere și/sau a dreptului lor la libertatea de exprimare (Fáber c. Ungaria, nr 40721/08, 24 iulie 2012 Vona c. Ungaria, 35943/10, CEDO 2013). În acest caz, această atingere era prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 11 alin. (2) și/sau art. 10 alin. (2)
Communiquée le 13 juin 2016
Requête n
o
34532/15
Yvan BENEDETTI et ŒUVRE FRANÇAISE
contre la France
introduite le 9 juillet 2015
Les requérants sont M. Yvan Benedetti, ressortissant français, né en 1965, et l’association Œuvre Française. Ils sont représentés devant la Cour par M
e
P.-M. Bonneau, avocat à Toulouse.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
Le premier requérant était président de la deuxième requérante, aujourd’hui dissoute, l’association Œuvre Française, ayant pour but «
de contribuer au recouvrement par les Français de l’État national souverain, de nouveau indépendant vis-à-vis de l’extérieur et impartial à l’intérieur
».
Le 28 juin 2013, le ministre de l’Intérieur informa le premier requérant de l’intention du Gouvernement de procéder à la dissolution de la deuxième requérante. Il fut invité à présenter des observations dans un délai de dix
jours.
Par décret du 25 juillet 2013, pris sur le fondement de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure (CSI) (voir droit interne pertinent ci
‑
dessous), le président de la République prononça la dissolution de la deuxième requérante. Le décret était ainsi libellé
:
«
Considérant, en premier lieu, que l’association «
L’Œuvre Française
» développe un discours divisant l’humanité en races hiérarchisées au sommet desquelles se situe la race blanche
; que, dans ses publications internet et lors de ses réunions, l’association «
L’Œuvre Française» appelle au rassemblement ou à la révolution nationale en vue de rétablir la souveraineté de la France, décrite comme envahie par une population immigrée et affirmant même que «
seule une révolution nationale peut nettoyer la France des parasites qui la détruisent
»
; qu’elle véhicule l’idée selon laquelle le judaïsme politique aurait pour but de détruire l’identité de la France et que le peuple français serait en danger
; que le président de «
L’Œuvre Française» s’est déclaré «
anti-sioniste, antisémite et anti-juif
»
; que «
L’Œuvre Française» a favorisé la propagation d’idées antisionistes et antisémites par la publication d’articles dans Rivarol et sur son site internet, par Hervé Lalin dit Ryssen, membre de l’association depuis plusieurs années et à la tête de la section francilienne et Fabrice Bourbon également membre de «
L’Œuvre Française», qui ont d’ailleurs été condamnés pour provocation à la discrimination, à la haine ou à la violence à l’égard d’un groupe de personnes à raison de leur origine ou de leur appartenance à une religion déterminée
; que des personnalités notoirement connues pour leur antisémitisme comme Vincent Reynouard et Hervé Lalin sont intervenues notamment lors des forums et des réunions de «
L’Œuvre Française»
; que «
L’Œuvre Française» commémore chaque année le Parti nationaliste, mouvement ouvertement xénophobe dissous par décret du 13
février 1959
; qu’ainsi l’association «
L’Œuvre Française» propage une idéologie incitant à la haine et à la discrimination au sens du 6
o
de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure envers des groupes de personnes à raison de leur non-appartenance à la nation française, de leur origine ou confession musulmane ou juive
;
Considérant, en deuxième lieu, que «
L’Œuvre Française» a commémoré le 60
e
anniversaire de la mort de Philippe Pétain, condamné le 15 août 1945 pour haute trahison et intelligence avec l’ennemi par la Haute Cour de justice et frappé d’indignité nationale
; qu’à cette occasion les membres de «
L’Œuvre Française» étaient réunis en uniforme, en ordre serré, sous leur drapeau autour de la tombe de Philippe Pétain
; que le camp d’été de «
L’Œuvre Française» en 2011 était placé «
sous la haute figure du Maréchal Pétain
» et une veillée y était organisée au cours de laquelle était programmée une intervention sur «
la vie et l’œuvre du Maréchal Pétain
»
; que les militants de «
L’Œuvre Française» prennent pour modèle le régime de Vichy et se réfèrent à Charles Maurras condamné pour collaboration avec l’ennemi
; que le service d’ordre dit «
Première ligne
», chargé de la protection des manifestations de «
L’Œuvre Française», a pris comme emblème la francisque, en référence à la Révolution nationale vichyste
; que l’association célèbre le 6 février, jour qu’elle qualifie de «
solstice de la nation
», afin de commémorer Robert Brasillach, condamné à mort le 6 février 1945 pour intelligence avec l’ennemi, qu’elle présente, dans un communiqué du 6 février 2013 qui figurait sur son site internet, comme «
assassiné sur ordre du traître De Gaulle
»
; que Vincent Reynouard connu pour ses thèses négationnistes a participé au camp «
Jeune Nation
» de 2009
; que ce faisant l’association «
L’Œuvre Française» exalte la collaboration avec l’ennemi au sens du 5
o
de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure
;
Considérant, en troisième lieu, que «
L’Œuvre Française» organise des camps de formation paramilitaire, physique et idéologique, réunissant les cadres et les militants de ce mouvement, dans le but de former des «
soldats politiques
»
; qu’au cours de ces camps des séances d’entraînement au contrôle des foules, des séances de tir en tenue spécifique, des cours de boxe, d’autodéfense et de transmission y sont dispensés
; qu’à l’instar des armées les plus méritants sont décorés et chaque promotion reçoit un nom, choisi en l’espèce dans le référentiel idéologique du mouvement
; que «
L’Œuvre Française» organise également des camps de formation pour les militants chargés du service d’ordre de «
L’Œuvre Française» dénommé «
première ligne
»
; que les participants y pratiquent le maniement de la canne de défense, du tonfa, et s’entraînent au parcours commando, à l’ordre serré, à la protection de personnalités et à l’encadrement de manifestations et entretiennent leur condition physique
; que, dans ces conditions, l’association «
L’Œuvre Française» constitue une milice privée ou un groupe de combat au sens du 2
o
de l’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure
;
Considérant que, pour des raisons inhérentes à l’ordre public, il y a lieu de prononcer la dissolution de l’association «
L’Œuvre Française»
;
»
Le 21 septembre 2013, le premier requérant déposa une requête en annulation du décret. Il fit valoir que la seconde requérante ne relevait, ni dans les buts qu’elle poursuivait, ni dans les méthodes qu’elle employait, des dispositions des 2
o
, 5
o
et 6
o
de l’article L. 212-1 du CSI, et que la mesure de dissolution était contraire aux articles 9, 10 et 11 de la Convention. Il ajouta que celle-ci constituait un «
détournement de procédure
», et que les faits avaient été artificiellement retenus pour permettre une décision en réalité politique.
Par un arrêt du 30 décembre 2014, le Conseil d’État rejeta la requête. Le Conseil d’État considéra que les éléments retenus caractérisaient l’existence de faits mentionnés au 5
o
de l’article L. 212-1 du CSI (soit rassembler des individus ayant fait l’objet de condamnation du chef de collaboration avec l’ennemi, soit d’exalter cette collaboration) et que le requérant se bornait à en contester la matérialité. Le Conseil d’État considéra que si certains événements n’avaient pas été directement organisés par l’association, ils l’avaient été néanmoins à son instigation et avaient permis d’y véhiculer son idéologie propre. Il fit de même pour les éléments tenant à l’incitation à la discrimination, à la haine ou à la violence, même s’il n’était pas établi par les pièces du dossier que les articles publiés dans l’hebdomadaire Rivarol étaient imputables à l’association ni que M.E. ait tenu lui-même les propos antisémites prêtés par le décret, «
ces circonstances ne suffisent pas à infirmer le caractère précis et concordant des éléments retenus par le décret
». Le Conseil d’État confirma en outre que la deuxième requérante était une milice privée ou un groupe de combat au sens des 6
o
et 2
o
de l’article L. 212-1 précité. Il estima, enfin, que les dispositions de la Convention invoquées n’étaient pas méconnues
: «
si la dissolution critiquée constitue une restriction à l’exercice des libertés d’expression et d’association, celle-ci est justifiée par la gravité des dangers pour l’ordre public et la sécurité publique résultant des activités de l’association en cause
».
B.
Le droit interne pertinent
L’article L. 212-1 du code de la sécurité intérieure, issue de la loi du 10
janvier 1936 sur les groupes de combat et milices privées, est ainsi libellé
:
«
Sont dissous, par décret en conseil des ministres, toutes les associations ou groupements de fait
:
1
o
Qui provoquent à des manifestations armées dans la rue
;
2
o
Ou qui présentent, par leur forme et leur organisation militaires, le caractère de groupes de combat ou de milices privées
;
3
o
Ou qui ont pour but de porter atteinte à l’intégrité du territoire national ou d’attenter par la force à la forme républicaine du Gouvernement
;
4
o
Ou dont l’activité tend à faire échec aux mesures concernant le rétablissement de la légalité républicaine
;
5
o
Ou qui ont pour but soit de rassembler des individus ayant fait l’objet de condamnation du chef de collaboration avec l’ennemi, soit d’exalter cette collaboration
;
6
o
Ou qui, soit provoquent à la discrimination, à la haine ou à la violence envers une personne ou un groupe de personnes à raison de leur origine ou de leur appartenance ou de leur non-appartenance à une ethnie, une nation, une race ou une religion déterminée, soit propagent des idées ou théories tendant à justifier ou encourager cette discrimination, cette haine ou cette violence
;
7
o
Ou qui se livrent, sur le territoire français ou à partir de ce territoire, à des agissements en vue de provoquer des actes de terrorisme en France ou à l’étranger.
Le maintien ou la reconstitution d’une association ou d’un groupement dissous en application du présent article, ou l’organisation de ce maintien ou de cette reconstitution, ainsi que l’organisation d’un groupe de combat sont réprimées dans les conditions prévues par la section 4 du chapitre Ier du titre III du livre IV du code pénal.
»
GRIEF
Invoquant les articles 10 et 11 de la Convention, les requérants considèrent que la dissolution de «
Œuvre Française» constitue une ingérence non justifiée dans l’exercice de leur droit à la liberté d’association et à la liberté d’expression.
La dissolution de l’association requérante «
Œuvre Française», présidée par le premier requérant, a-t-elle constitué une ingérence dans l’exercice de leur droit à la liberté d’association et/ou de leur droit à la liberté d’expression (
Fáber c. Hongrie
, n
o
40721/08, 24 juillet 2012
;
Vona c.
Hongrie
, n
o
35943/10, CEDH 2013). Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 11 § 2 et/ou de l’article 10 § 2
?