MERCAN v. TURKEY

Decizia nr. 38924/11 Ali MERCAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 14 iunie 2016 ca comitet compus din: Paul Lemmens, președinte, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 9 mai 2011, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 28 septembrie 2015, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Ali Mercan, este un național turc, născut în 1984 și trăiește în Iğdır. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl Üstündağ, un avocat care practică în İzmir. Guvernul turc („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție cu privire la sancțiunile disciplinare de izolare în camera impuse de către superiorul său militar ca măsură disciplinară. Solicitarea a fost comunicată guvernului. După negocierile prietenoase încheiate fără succes, printr-o scrisoare datată 28 În septembrie 2015, Guvernul a informat Curtea că a propus să facă o declarație în vederea soluționării problemelor legate de cerere. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul dorește prin prezenta declarație unilaterală că detenția reclamantului prin ordinul comandantului său înalt nu respectă standardele prevăzute la art. 5 § 1 din Convenție. Prin urmare, Guvernul este pregătit să plătească reclamantului 2.800 (2.000 și opt sute de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral. Această sumă va fi convertită în monedă națională la rata aplicabilă la data plății și va fi eliberată de orice alte taxe care pot fi aplicabile. Se va plăti în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în conformitate cu art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care această sumă nu a fost plătită în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Prin urmare, Guvernul invită Curtea să tranșeze acest caz din lista cazurilor, sugerând că prezenta declarație ar putea fi acceptată de Curte ca „un alt motiv” care să justifice apariția cazului din lista cazurilor din Curte, astfel cum se menționează la art. 37 § 1 litera (c) din Convenție.” La 19 ianuarie 2016, Curtea a primit o scrisoare din partea reclamantului informand Curtea că a fost de acord cu termenii declarației guvernamentale. HOTĂRÂREA Curții constată că, în urma acordului expres al reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern, cazul ar trebui tratat ca o soluție prietenoasă între părți. Prin urmare, aceasta ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți și este convinsă că soluționarea se bazează pe respectul drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. 10. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, Decide să scoată cererea din lista cazurilor în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 7 iulie 2016. Hasan Bakırcı Paul Lemmens Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 38924/11

Ali MERCAN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 14

June 2016 as a Committee composed of:

Paul Lemmens,

President,

Ksenija Turković,

Jon Fridrik Kjølbro,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 9 May 2011,

Having regard to the declaration submitted by the respondent Government on 28 September 2015 requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to that declaration,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Ali Mercan, is a Turkish national, who was born in 1984 and lives in Iğdır. He was represented before the Court by Mr

H.

Üstündağ, a lawyer practising in İzmir.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

The applicant complained under Article 5 § 1 of the Convention about the disciplinary room confinement sanction imposed on him by his military superior as a disciplinary measure.

4.

The application was communicated to the Government.

5.

After unsuccessful friendly-settlement negotiations, by a letter dated 28

September 2015 the Government informed the Court that they proposed to make a declaration with a view to resolving the issues raised by the application.

6.

The declaration provided as follows:

“The Government hereby wishes to express by the way of unilateral declaration that the applicant’s detention by order of his high-ranking commander does not meet the standards enshrined in Article 5 § 1 of the Convention.

Consequently, the Government is prepared to pay the applicant 2,800 (two thousand and eight hundred) Euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage. This sum will be converted into the national currency at the rate applicable on the date of payment, and will be free of any further taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.

The Government therefore invites the Court to strike the present case out of the list of cases. They suggest that the present declaration might be accepted by the Court as “any other reason” justifying the striking out of the case of the Court’s list of cases, as referred to in Article 37 §1 (c) of the Convention.”

7.

On 19 January 2016 the Court received a letter from the applicant informing the Court that he had agreed to the terms of the Government’s declaration.

THE LAW

8.

The Court finds that following the applicant’s express agreement to the terms of the declaration made by the Government the case should be treated as a friendly settlement between the parties.

9.

It therefore takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application.

10.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases pursuant to Article

39 of the Convention.

Done in English and notified in writing on 7 July 2016.

Hasan Bakırcı

Paul Lemmens

Deputy Registrar

President