CtEDO 14.06.2016 Auto

CASE OF ALDEGUER TOMÁS v. SPAIN

RESPONDENT
ESP
HOTĂRÂRE
14.06.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
No violation of Article 14+8 - Prohibition of discrimination (Article 14 - Discrimination) (Article 8 - Right to respect for private and family life;Article 8-1 - Respect for family life;Respect for private life)
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF ALDEGUER TOMÁS v. SPAIN (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1955 și locuiește în Pozuelo de Alarcón (Madrid). Reclamantul a locuit cu un alt om într-o relație homosexuală din 1990 până la moartea acestuia la 2 iulie 2002. În această perioadă au trăit împreună într-un apartament aparținând partenerului reclamantului. Când partenerul său a murit, sora și singurul moștenitor al partenerului reclamantului a dat reclamantului, din cauza relației pe care le avea cu fratele ei, un apartament care a aparținut partenerului întârziat al reclamantului și în care cuplul își petrecesese sărbătorile împreună din 1990. La 19 septembrie 2003, reclamantul a solicitat certificate de securitate socială ca soț supraviețuit, în temeiul articolului 174 alineatul (1) din Legea Generală privind Securitatea Socială, susținând că a locuit cu partenerul său decedat de mulți ani. La 22 septembrie 2003, Institutul Național de Securitate Socială (Instituto Nacional de la Seguridad Social, denumit în continuare „INSS”) a refuzat să acorde reclamantului o pensie de supraviețuire din cauza faptului că, având în vedere că nu a fost căsătorit cu decedatul, nu a putut fi considerat legal soțul său supraviețuit în sensul articolului 174 alineatul (1) din Legea Generală de Securitate Socială. Această decizie a fost administrată oficial la 13 iunie 2005. 10. La 1 iulie 2005, Legea nr. 13/2005 de modificare a dispozițiilor Codului Civil în ceea ce privește dreptul la căsătorie a fost adoptat. Două zile mai târziu a intrat în vigoare. Această lege a legalizat căsătoria cu același sex în Spania. În conformitate cu prima dispoziție suplimentară a acesteia, toate dispozițiile legale și de reglementare care fac referire la căsătorie ar trebui înțelese ulterior ca fiind aplicabile tuturor căsătoriilor, indiferent de sexul membrilor săi (a se vedea punctul 35 de mai jos). 11. La 5 iulie 2005, reclamantul a depus o plângere administrativă împotriva deciziei din 22 septembrie 2003. Această plângere a fost respinsă de INSS la 11 august 2005. INSS a remarcat că în legislația în vigoare nu există nicio dispoziție care să permită, în sensul drepturilor de securitate socială, persoana care locuia cu decedatul să obțină statutul de văduv. 12. La 26 septembrie 2005, reclamantul a contestat această decizie în fața Tribunalului Social Madrid nr. 33 („Tribunul Social”). 13. În hotărârea din 14 noiembrie 2005, Tribunalul Social a hotărât în favoarea reclamantului. Tribunalul Social a subliniat în primul rând că faptele cauzei trebuie evaluate în funcție de Legea din nou adoptată nr. 13/2005, deja în vigoare și considerată constituțională de către tribunal. În ceea ce privește fondul, Tribunalul Social a observat că problema în cauză era dacă reclamantul, în calitate de partener supraviețuit al unei relații cu același sex care s-a încheiat (în urma decesului partenerului său) înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2005, avea dreptul la pensia de supraviețuire. Tribunalul Social a reiterat apoi că, în conformitate cu jurisprudența internă bine stabilită, partenerii supraviețuitori ai cuplurilor necăsătorite nu au dreptul la pensia de supraviețuire în temeiul articolului 174 din Legea generală privind securitatea socială, căsătoria fiind un element constitutiv pentru accesul la orice astfel de beneficii de securitate socială; că reclamantul a fost împiedicat să se căsătorească cu partenerul său, deoarece căsătoria cu același sex nu a fost recunoscută în dreptul intern la momentul în care a murit partenerul său; că administrația de securitate socială se bazase pe faptul că cuplul nu s-a căsătorit să refuze pensia de supraviețuire; și că este evident că, după intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2005, soții supraviețuitori ai căsniciilor cu același sex au dreptul la pensii de supraviețuitori în același picior ca supraviețuitorii căsniciilor cu un sex diferit. 14. Tribunalul social a fost de părere că soluția la chestiunea juridică ridicată de cauza reclamantului depinde de faptul că aceaceasta ar putea fi deferită de Legea nr. 13/2005 că intenția Parlamentului a fost că partenerii supraviețuitori ai cuplurilor cu același sex, care au fost împiedicați să se căsătorească în temeiul legislației anterioare, ar putea accesa pensia unui supraviețuitor într-o situație similară cu cuplurile cu același sex, care ar putea să se căsătorească după intrarea în vigoare a acestei legi. Tribunalul Social a atras atenția în acest sens asupra dispozițiilor și a memorandumului explicativ al Legii nr. 13/2005 să susțină că această nouă legislație are un scop egalitar foarte puternic și că, de la data intrării în vigoare, adică 3 iulie 2005, toate dispozițiile legale privind căsătoria ar trebui interpretate pe baza primei dispoziții suplimentare ale Legii nr. 13/2005 se aplică pe deplin căsătoriei cu același sex (a se vedea punctul 35 de mai jos). Tribunalul Social a susținut în acest sens că: „Acesta este o dispoziție largă care afectează toate celelalte dispoziții ale sistemului juridic care face referire la căsătorie. De acum încolo, toate trimiterile la căsătorie stabilite în lege se înțeleg ca fiind aplicabile, de asemenea, la căsătorie sărbătorită între două persoane ale aceluiași sex. În consecință, oricine va fi chemat să interpreteze sau să aplice orice dispoziție legată de căsătorie ar trebui să o facă în termeni egalitari fără să ia în considerare dacă soții sunt de același sex sau de alt sex”. 15. Tribunalul Social a reamintit, de asemenea, această dispoziție suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981 din 7 iulie 1981 de modificare a dispozițiilor Codului Civil privind căsătoria și procedura care urmează să fie urmată pentru cazurile de anulare, separare judiciară și divorț, a recunoscut dreptul de a obține o pensie de supraviețuire pentru persoanele care au fost împiedicate să se căsătorească cu o persoană care a murit mai târziu prin legislația în vigoare până atunci, cu condiția ca el sau ea să fi locuit într-o relație similară cu căsătoria cu persoana decedată și că decedatul a murit înainte de Legea nr. 30/1981 a intrat în vigoare. 16. Tribunalul Social a subliniat faptul că o astfel de dispoziție a fost inclusă în scopul de a oferi o soluție pentru acei cupluri de locuitori care constau dintr-un bărbat și o femeie care nu ar fi putut să se căsătorească în temeiul legislației în vigoare până în acel moment și, prin urmare, nu s-a calificat pentru o pensie de supraviețuire, deoarece unul sau chiar ambii dintre ei erau încă căsătoriți cu o altă persoană pe care au fost împiedicați să o divorțeze, divorțul fiind legal imposibil în Spania până la adoptarea Legii nr. 30/1981. Tribunalul social a considerat că circumstanțele reclamantului sunt „complet comparabile” cu cele descrise în dispoziția suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981 în ceea ce privește: „- reclamantul nu s-a putut căsători cu partenerul său deoarece legislația în vigoare îl împiedică să facă acest lucru; - reclamantul a împărtășit o viață conjugală cu partenerul său până la moartea acestuia; - moartea acestuia a avut loc înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2005” 17. Cu toate acestea, Tribunalul Social a recunoscut acest lucru în timp ce Legea nr. 30/1981 a avut ca scop protejarea drepturilor cuplurilor heterosexuale care au fost împiedicate să se căsătorească, deoarece divorțul a fost interzis atunci, Legea nr. 13/2005 a avut ca scop protejarea drepturilor celor care nu s-au putut căsători din cauza orientării lor sexuale și că această distincție a fost principalul obstacol pentru recunoașterea dreptului reclamantului la pensia de supraviețuitor. 18. Tribunalul Social a considerat totuși că tratarea acestor două grupuri în mod diferit nu ar fi în armonie cu intenția puternică egalitară exprimată de Parlament cu adoptarea Legii nr. 13/2005 și, în consecință, prevederea suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981 a fost aplicabil reclamantului prin forță de dispoziție suplimentară nr. 1 din Legea nr. 13/2005. Tribunalul Social a afirmat următoarele: „De aceea, interpretarea că, în opinia mea, este mai potrivită cu intenția legislativă: - Dacă prima dispoziție suplimentară a Legii nr. 13/2005 stabilește că dispozițiile care fac referire la căsătorie se aplică indiferent de sexul soților, - și una dintre [acești dispoziții], în prezent în vigoare pentru a asigura accesul la pensia de supraviețuire, este o dispoziție suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981. - Singura metodă de a-l aplica într-un mod care este în conformitate cu intenția egalitară a legislativului este de a face acest lucru indiferent de orientarea sexuală a membrilor cuplului cohabitant. - Pentru a se asigura că orientarea sexuală nu constituie motive discriminatorii în aplicarea prevederii suplimentare nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981, dreptul astfel recunoscut se interpretează în prezent ca oferind o soluție la situații de fapt, cum ar fi cea din cazul instantaneu în care obstacolul de acces la pensia de supraviețuire nu este altul decât orientarea sexuală [a reclamantului].” 19. În ceea ce privește afirmația administrației că în domeniul prestațiilor de securitate socială principiul de reglementare este cel al neretroactivității legislațiilor și că, în conformitate cu legea în vigoare la momentul în care partenerul reclamantului a murit, primul nu s-a calificat pentru o pensie de supraviețuire, deoarece nu s-au căsătorit, Tribunalul social a considerat că acest principiu general nu este absolut și că nu se aplică atunci când există o regulă specifică care să aducă efecte retroactive cetățenilor, așa cum este valabil în cazul instant. Astfel, prevederea suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981 ar trebui citit în funcție de prima dispoziție suplimentară a Legii nr. 13/2005. 20. În ceea ce privește gradul de retroactivitate care ar trebui acordată prevederii suplimentare 10 alin. (2) din Legea nr. 30/1981, în cazul reclamantului, Tribunalul Social s-a bazat pe efectele constitutive ale Legii nr. 13/2005 care a creat noi drepturi și a fost eficace numai de la data intrării în vigoare. Prin urmare, Tribunalul Social a recunoscut dreptul reclamantului de a beneficia de o pensie de supraviețuire cu efect de la 3 iulie 2005. 21. INSS și Trezoreria Generală a Securității Sociale au apelat (recurso de suplicación) împotriva acestei hotărâri în fața Curții Superiore de Justiție din Madrid (Tribunal Superior de Justicia). 22. La 18 septembrie 2006, Curtea Înaltă de Justiție din Madrid a susținut apelul și a anulat hotărârea din prima instanță. Curtea a constatat că legislatura nu avea în vedere Legea nr. 13/2005 pentru a acoperi parteneriatele cu același sex care au fost încheiate de moartea unuia dintre partenerii înainte de intrarea în vigoare a acestei legi și că lipsa de protecție a acestor uniuni nu poate fi considerată discriminatorie în funcție de art. 14 din Constituția spaniolă. 23. Pentru curte, a fost doar de la intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2005 a fost recunoscută că căsătoria dintre cuplurile cu același sex a fost recunoscută și că această lege a afectat alte drepturi pentru persoanele care doresc să se căsătorească după aceea. Prin urmare, curtea a fost de părere că Legea nr. 13/2005 nu a avut efecte retroactive, cu excepția cazului în care a fost prevăzută în mod explicit, ceea ce nu era cazul. 24. Curtea a afirmat, de asemenea, că, chiar dacă Legea nr. 13/2005 a fost inspirat de principiul constituțional al egalității, legislația anterioară care împiedică căsătoria cu același sex nu poate fi considerată neconstituțională ca fiind contrar oricărui principiu constituțional sau al dreptului de a nu fi discriminat. Curtea s-a referit la jurisprudența constituțională din 1994 conform căreia cererea de heterosexualitate în scopuri de căsătorie este integral constituțională și că este în limitele aprecierii autorităților publice pentru a trata căsătoriile heterosexuale mai favorabile decât parteneriatele homosexuale. În acest sens, instanța a susținut că, în ciuda trimiterii din preambul Legii nr. 13/2005 (a se vedea punctul 35 mai jos) la tratamentul discriminatoriu la care homosexualii au fost supuși în mod tradițional din cauza orientării lor sexuale, scopul Parlamentului în adoptarea acestei legi este doar de a răspunde la o nouă realitate socială și de a acorda homosexualilor dreptul de a se căsători, dar nu de a proteja parteneriatele cu același sex care s-au încheiat deja înainte de promulgarea sa. 25. Curtea s-a referit la jurisprudența constituțională în conformitate cu care diferența de tratament juridic al persoanelor fizice din cauza modificărilor ulterioare ale legii nu implică neapărat discriminare, chiar dacă aceste persoane ar putea fi considerate ca fiind în circumstanțe similare. Având în vedere complexitatea în care ar putea implica o modificare a legislației, Parlamentul trebuie să stabilească caracteristicile tranziției juridice, fie prin introducerea clauzelor de retroactivitate, fie prin restricționarea aplicării noilor legislații la circumstanțele care au apărut după intrarea în vigoare a acesteia. 26. Curtea a remarcat în acest sens că Legea nr. 13/2005 nu includea nicio dispoziție privind parteneriatele cu același sex care s-au încheiat deja la momentul intrării în vigoare și că se referă strict la cuplurile cu același sex care există încă în acel moment și care ar fi dispus să intre în căsătorie. Curtea a considerat că diferența dintre situațiile înainte și după adoptarea Legii nr. 13/2005 a fost în esență o exprimare a principiului succesiunii de legi fără implicații constituționale în ceea ce privește dreptul de a nu fi discriminat. 27. În ceea ce privește aplicabilitatea prezentului caz de dispoziție suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981, Curtea Înaltă de Justiție din Madrid a constatat că această dispoziție nu se aplică cazului reclamantului din două motive principale. În primul rând, această dispoziție nu a putut fi considerată printre dispozițiile la care prima dispoziție suplimentară a Legii nr. 13/2005 referit. Dispoziția suplimentară nr. 10 (2) a fost, după cum a înființat Curtea Constituțională, de natură provizorie sau tranzitorie și a fost prevăzută pentru cazurile specifice în care unul dintre parteneri a murit înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 30/1981. Aceasta nu a fost menită să guverneze situațiile viitoare. În al doilea rând, această dispoziție a fost prevăzută pentru o situație total diferită de cea a reclamantului. Dispoziția suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981 a avut ca scop garantarea pensiei de supraviețuitor celor heterosexuali care nu puteau să se căsătorească cu partenerul lor în afara căsătoriei, deoarece divorțul nu era legal la momentul morții acestuia. Incapacitatea de a se recăsători pentru persoanele afectate de dispoziția suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/1981 a fost bazat pe faptul că divorțul nu a fost permis la momentul respectiv. Instituția căsătoriei le era deschisă în calitate de heterosexuali. Dimpotrivă, cuplurile cu același sex au fost absolut împiedicate să se căsătorească înaintea Legii nr. 13/2005 de la instituția căsătoriei s-a limitat până atunci cuplurilor heterosexuale. 28. În plus, instanța a susținut că reclamantul nu ar fi putut îndeplini niciodată cerința de cohabitare conjugală mai mare uxorio stabilită prin dispoziție suplimentară nr. 10 (2) din Legea nr. 30/ 1981 din, deoarece numai cei care erau în principiu eligibili pentru căsătorie, dar au fost împiedicați să se căsătorească pentru orice motiv care puteau califica pentru cohabitarea conjugală de facto. Reclamantul și partenerul său nu ar fi putut niciodată să cohabiteze „cum ar fi căsătorit” înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 13/2005, pentru că înainte de atunci ei erau ineligibili pentru căsătorie, în timp ce amândoi erau bărbați. 29. Reclamantul a depus un recurs asupra punctelor de drept care solicită armonizarea jurisprudenței (recurso de casación para la unificación de doctrina). Într-o hotărâre din 27 iunie 2007, Curtea Supremă (Camera Socială) a declarat recursul inadmisibil din cauza faptului că hotărârea produsă în scopuri de comparație, în special o hotărâre a Curții Înalte de Justiție a Insulelor Canare din 7 noiembrie 2003, nu a fost relevantă. Această decizie a fost îndeplinită la 26 iulie 2007. 30. În baza articolelor 14 (principiul egalității și interzicerii discriminării) și 24 § 1 (dreapta la protecție judiciară eficace), reclamantul a interzis un recurs de amparo în fața Curții Constituționale. Prin decizia din 11 februarie 2009, Curtea Constituțională a declarat recursul inadmisibil din cauza faptului că reclamantul nu a justificat relevanța constituțională specială a plângerilor sale.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă