BULGARIAN HELSINKI COMMITTEE v. BULGARIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Comitetul Helsinki din Bulgaria v. Bulgaria (dec.)

-

35653/12

și

66172/12

Decizia din 28.6.2016 [Secția a V-a]

Articolul 34

Locus standi

Calitatea de victimă

Calitatea unei organizații non-guvernamentale la introducerea unei cereri în numele unor copii decedați:

lipsa statutului de victimă

În fapt

–

În decembrie 2007, ca urmare a difuzării televizate a unui documentar care prezenta situația unor copii cu dizabilități dintr-un cămin din Bulgaria, asociația reclamantă îi adresase Procurorului general, fără procură, o cerere de inițiere a unei anchete penale care să facă lumină în privința condițiilor în care erau ținuți copiii și în privința cazurilor de deces survenite. Între ianuarie și octombrie 2008, parchetele au efectuat anchete preliminare, după care au constatat că nu era nevoie să se inițieze procese penale și că dosarele trebuiau clasate, fără a fi trimise în instanța de judecată.

În august 2009, asociația reclamantă a acționat parchetul în judecată, pe cale civilă, în baza legii privind protecția împotriva discriminării, urmărind să se stabilească faptul că refuzul parchetului de a ancheta cazul constituise un act discriminatoriu, pe motiv de dizablitate și de stare de sănătate a copiilor în discuție. În septembrie 2010, asociația reclamantă și-a retras cererea.

Asociația reclamantă a urmărit desfășurarea anchetelor penale și a contestat un număr de ordonanțe de clasare sau de încetare emise de către parchet.

În drept

–

Articolul 34: Asociația reclamantă nu putea pretinde că este o victimă directă a încălcărilor susținute, pentru că victimile directe au fost adolescenții decedați, și nici nu putea pretinde că este o victimă indirectă, din cauza lipsei unei „legături suficient de strânse” cu victimele directe sau a lipsei unui „interes personal” în susținerea plângerilor. Curtea este chemată să procedeze la o analiză a calității asociației reclamante de a acționa în numele celor decedați. Având în vedere caracterul excepțional al aplicării noțiunii de

locus standi

, criteriile menționate în cauza

Câmpeanu

* sunt determinante pentru examinarea prezentelor cereri.

Victime directe din cauza handicapului lor mintal, a statutului de copii abandonați și a vulnerabilității lor, adolescenții nu erau capabili să se plângă cu privire la condițiile lor de trai din cămin.

Dat fiind faptul că fuseseră abandonați la naștere, că lipsea orice contact din partea părinților biologici pe toată durata vieții lor și că o mamă renunțase în mod explicit la drepturile parentale, copiii au experimentat,

de facto

,

o viață de orfani acolo unde fuseseră plasați. Prin urmare, chiar dacă legea internă le acorda mamelor rolul de reprezentanți legali, nu existase în acest caz nicio legătură reală între părinți și copii, astfel încât nimeni nu avea responsabilitatea să apere interesele ultimilor. Așadar, părinții în discuție nu puteau fi considerați persoane „susceptibile să introducă o cerere în fața Curții”.

Asociația reclamantă nu avusese niciun contact cu acei adolescenți și nu se interesase de cazurile lor înainte de a surveni decesele în octombrie 2006 și octombrie 2007. Trecuseră perioade importante de timp nu doar între decesele adolescenților și primele intervenții ale asociației reclamante în cadrul anchetelor respective, ci și între ordonanțele de încetare a urmăririi penale existente și a cererilor de redeschidere a urmăririi penale adresate parchetului. Curtea nu a putut confirma că asociația reclamantă se bucura de un drept de a contesta în fața ei presupusul eșec al procedurilor penale din acest caz, chiar presupunând că acest drept i-ar fi fost recunoscut de la momentul în care ar fi aflat de decesele adolescenților, fără o limită de timp. Contrariul ar presupune, independent de examinarea problemei privind

locus standi

-ul, că ar fi exonerată de obligația respectării unei alte condiții de admisibilitate a unei cereri înaintate la Curte, cea a introducerii acesteia într-un termen de șase luni.

În cazul în care asociația reclamantă a intervenit la nivel național, ea nu a dispus în mod formal de vreo calitate în cadrul procedurii interne, în virtutea dreptului bulgar. Ea nu a fost parte la proces și nu a beneficiat de drepturile procedurale acordate părților. Ea putea recurge doar la canalele oficiale împotriva ordonanțelor de încetare emise de către parchet, fără să poată introduce un recurs judiciar împotriva acestora din urmă.

În concluzie, având în vedere lipsa contactului asociației reclamante cu adolescenții înainte de decese și lipsa statutului ei procesual, inclusiv a tuturor drepturilor de care se bucură părțile în procedurile penale, dar și intervenția tardivă a asociației în cadrul procedurilor penale derulate înainte de ordonanțele de încetare emise de către parchet, criteriile care rezultă din cauza

Câmpeanu

nu sunt întrunite aici. Astfel, nu poate fi recunoscută calitatea de a acționa a asociației reclamante.

Totuși, decizia Curții se limitează la circumstanțele cazului, iar concluzia de mai sus nu ar trebui interpretată ca o nerecunoaștere a activității societății civile în procesele care urmăresc protejarea drepturilor persoanelor care sunt supuse unor vulnerabilități deosebite. Asociația reclamantă manifestă un rol activ și vigilent în notificarea instituțiilor competente și în cooperarea cu acestea în cadrul anchetelor și controalelor realizate. În acest context, autoritățile bulgare au analizat la modul serios semnalele venite dn partea asociației reclamante, în ciuda lipsei statutului formal al acesteia pentru participarea la procedurile interne.

Astfel, Curtea a admis excepția Guvernului referitoare la lipsa de

locus standi

a asociației reclamante și a hotărât că cererile sunt incompatibile

ratione personae

, în sensul articolului 34 din Convenție.

Concluzie

: inadmisibilă (incompatibilitate

ratione personae

).

(Vezi și

Asociația de apărare a drepturilor omului în România – Comitetul Helsinki în numele lui Ionel Garcea v. România

,

2959/11

, 24 martie 2015,

Nota

informativă 183

)

*

Centrul de resurse juridice în numele lui Valentin Câmpeanu

v. România

[GC],

47848/08

, 17 iulie 2014,

Nota

informativă 176

.