CASE OF TADDEUCCI AND MCCALL v. ITALY - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

Tradus și revizuit de IER (

www.ie

r

.

ro

)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Notă de informare privind jurisprudența Curții n

r

.

1

97

Iunie 2016

Taddeucci și McCall împotriva Italiei

- 51362/09

Hotărârea din 30.6.2016 [Secția I]

Art. 14

Discrim

inare

Refuzul acordării unui permis de ședere pentru motive familiale unui partener străin de

același sex:

încălcare

În fapt

– Reclamanții sunt un cuplu homosexual din 1999. Aceștia au locuit în Noua

Zeelandă, cu statutul de cuplu necăsătorit, până în decembrie 2003, dată la care au

decis să se stabilească în Italia.

La început, cel de-al doilea reclamant, resortisant neozeelandez, a beneficiat de un

permis de ședere

temporară, acordat în calitate de student. Ulterio

r

,

a

cesta a solicitat

acordarea unui permis de ședere pentru motive familiale, care i-a fost refuzat, pe motiv

că nu erau îndeplinite criteriile prevăzute de lege. În fapt, concubinul nu putea fi tratat

drept „un membru al familiei

”

,

d

oar soții fiind considerați astfel. Niciuna din căile de

atac exercitate împotriva acestei decizii nu a avut succes.

Reclamanții au părăsit Italia în iulie 2009 și s-au stabilit în Țările de Jos, unde s-au

căsătorit în luna mai 2010.

În drept

–

Art. 14

coroborat cu art.

8: Legislația italiană nu trata cuplurile

heterosexuale necăsătorite diferit de cuplurile homosexuale, dar limita noțiunea de

„membri ai familiei” la partenerii heterosexuali, având în vedere că doar aceștia din

urmă puteau să se căsătorească și să fie considerați drept soți. Reclamanții, care

alcătuiau un cuplu homosexual, au fost tratați, în ceea ce privește acordarea unui

permis de ședere pentru motive familiale, în același fel ca și persoanele care se află

într-o situație semnificativ diferită de a lo

r

,

ș

i anume partenerii heterosexuali care au

decis să nu își legalizeze situația.

Cu toate acestea, aplicarea aceleiași norme restrictive atât cuplurilor heterosexuale

necăsătorite, cât și cuplurilor homosexuale, doar cu scopul de a proteja familia

tradițională, a supus reclamanții unui tratament discriminatoriu. În fapt, fără nicio

justificare obiectivă și rezonabilă, statul italian a omis să îi trateze pe aceștia diferit de

cuplurile heterosexuale și să țină seama de capacitatea acestora din urmă de a obține o

recunoaștere legală a relației lor și, prin urmare, nu a îndeplinit cerințele impuse în

dreptul intern în vederea acordării permisului de ședere pentru motive familiale,

posibilitate de care reclamanții nu beneficiau.

T

o

cmai absența posibilității cuplurilor homosexuale de a avea acces la o formă de

recunoaștere legală a plasat reclamanții într-o situație diferită de cea a unui cuplu

heterosexual necăsătorit. Chiar presupunând că, la momentul faptelo

r

,

C

onvenția nu

obliga Guvernul să prevadă, în cazul persoanelor de același sex angajate într-o relație

stabilă și serioasă, posibilitatea de a încheia o uniune civilă sau un parteneriat





2

înregistrat, care să ateste statutul lor și care să le garanteze anumite drepturi

esențiale, acest lucru nu poate să afecteze în niciun fel constatarea conform căreia,

spre deosebire de un cuplu heterosexual, cel de-al doilea reclamant nu dispunea, în

Italia, de niciun mijloc legal de a obține recunoașterea statutului de „membru al

familiei” primului reclamant și de a beneficia, prin urmare, de un permis de ședere

pentru motive familiale.

Astfel, la nivel mondial, se conturează o „tendință semnificativă” de a trata partenerii

de același sex ca „membri ai familiei” și de a le recunoaște dreptul de a trăi împreună

și, la nivel european, apare un consens potrivit căruia, în materie de imigrație, există

tendința ca uniunile dintre persoanele de același sex să fie considerate „viață de

familie

”

.

Astfel, la momentul faptelo

r

,

p

rin decizia de a trata cuplurile homosexuale în același fel

ca și cuplurile heterosexuale care nu și-au legalizat situația, în ceea ce privește

acordarea unui permis de ședere pentru motive familiale, statul a încălcat dreptul

reclamanților de a nu fi supuși unei discriminări bazate pe orientarea sexuală, în

exercitarea drepturilor acestora prevăzute de art. 8 din Convenție.

Concluzi

e

: încălcare (șase voturi la unu).

Art. 41: 20 000 EUR, în solida

r

,

c

u titlu de despăgubire pentru prejudiciul moral.

[A se vedea și

Thlimmenos împotriva Greciei

(MC), 34369/97, 6 aprilie 2000,

Nota de

informare n

r

.

1

7

;

Schalk și Kopf împotriva Austriei

, 30141/04, 24 iunie 2010,

Nota de

informare n

r

.

1

31

;

X și alții împotriva Austriei

(MC), 19010/07, 19 februarie 2013,

Nota

de informare n

r

.

1

60

; și fișa tematică

Orientarea sexual

ă

]

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă,

ꢀ

prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Note de informare privind jurisprudența