CASE OF TADDEUCCI AND McCALL v. ITALY - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Taddeucci

și McCall v. Italia

-

51362/09

Hotărârea din 30.6.2016 [Secția I]

Articolul 14

Discriminare

Refuzul acordării unui permis de ședere din motive familiale, în cazul unui partener străin de același sex:

încălcare

În fapt

– Reclamanții formează împreună un cuplu de homosexuali, din anul 1999. Aceștia au trăit în Noua-Zeelandă, având statutul de cuplu necăsătorit, până în decembrie 2003, dată de la care au decis să se stabilească în Italia.

Inițial, cel de-al doilea reclamant, cetățean neo-zeelandez, a beneficiat de un permis de ședere temporară în scop de studii. Acesta a solicitat apoi acordarea unui permis din motive familiale, cerere care i-a fost refuzată, din cauza neîndeplinirii criteriilor prevăzute de lege. Într-adevăr, partenerul nu putea fi considerat „membru al familiei”, categorie care cuprindea doar soții. Cererile de contestare a acestei decizii nu au avut sorți de izbândă.

Reclamanții au plecat din Italia în iulie 2009, stabilindu-se în Olanda, unde s-au căsătorit, în mai 2010.

În drept

– Articolul 14 combinat cu articolul 8: Legea italiană nu tratează în mod diferit cuplurile de heterosexuali necăsătoriți față de cuplurile de homosexuali, însă limitează noțiunea de „membri ai familiei” la convivii heterosexuali, pentru că doar aceștia din urmă se pot căsători și pot fi calificați drept soți. Reclamanții, un cuplu de homosexuali, au fost tratați, în privința acordării unui permis de ședere din motive familiale, în același mod precum persoanele care se aflau într-o situație sensibil diferită de a lor, și anume partenerii heterosexuali care au decis să nu-și oficieze relația.

Totuși, faptul că a fost aplicată aceeași regulă restrictivă în cazul cuplurilor de heterosexuali cu relația neoficializată și în cel al cuplurilor de homosexuali, în unicul scop de protecție a familiei tradiționale, i-a supus pe reclamanți unui tratament discriminatoriu. Într-adevăr, fără nicio justificare obiectivă rezonabilă, statul italian a omis să trateze în mod diferit cuplurile heterosexuale și să țină cont de posibilitatea acestora de a obține recunoașterea juridică a relației lor, satisfăcând, așadar, exigențele dreptului intern, în scopul acordării permisului de ședere din motive familiale, o posibilitate de care reclamanții nu beneficiaseră.

În special imposibilitatea cuplurilor de homosexuali de a avea acces la o formă de recunoaștere juridică a fost cea care i-a plasat pe reclamanți într-o situație diferită de cea a unui cuplu de heterosexuali necăsătoriți. Chiar dacă se presupune că, la momentul faptelor, Convenția nu obligase Guvernul să prevadă pentru persoanele de același sex angajate într-o relație stabilă și serioasă posibilitatea încheierii unei uniuni civile sau a unui parteneriat înregistrat care să le ateste statutul și să le garanteze anumite drepturi fundamentale, acest fapt nu afectează în niciun fel constatarea că, spre deosebire de cuplurile de heterosexuali, cel de-al doilea reclamant nu a dispus, în Italia, de niciun mijloc legal de recunoaștere a statutului de „membru al familiei” primului reclamant și astfel nu a beneficiat de un permis de ședere, în scop familial.

De asemenea, la nivel mondial se conturează o „tendință semnificativă” de a-i trata pe partenerii de același sex asemenea „membrilor familiei” și de a le recunoaște dreptul de a trăi împreună, precum și un consens european în curs de devoltare, conform căruia, în materie de imigrație, uniunile dintre persoanele de același sex tind să fie calificate drept „viață de familie”.

La data faptelor, prin decizia de a trata, la acordarea permisiului de ședere în scop familial, cuplurile de homosexuali în același mod precum cuplurile de heterosexuali care nu și-au oficializat relația, statul a încălcat dreptul reclamanților de a nu fi supuși unei discriminări pe motiv de orientare sexuală, în exercitarea drepturilor lor în baza articolului 8 din Convenție.

Concluzie

: încălcare (șase voturi la unu).

Articolul 41 : 20 000 EUR împreună, pentru acoperirea prejudiciului moral.

(Vezi, de asemenea,

Thlimmenos v. Grecia

[MC], 6 aprilie 2000;

Schalk și Kopf v. Austria

, 24 iunie 2010;

X și alții v. Austria

[MC], 19 februarie 2013; precum și fișa tematică

Orientarea sexuală

)