CtEDO 05.07.2016 Auto

ISAKOV v. RUSSIA

RESPONDENT
RUS
HOTĂRÂRE
05.07.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ISAKOV v. RUSSIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Dl Abdulazhon Mamadzhanovich Isakov s-a născut în 1963 și a trăit, înainte de dispariția sa, în Tyumen. El este un apatrid. Cererea în numele său a fost depusă Curții de către dna N. Yermolayeva, un avocat care practică la Moscova. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. În 1989, dl Isakov s-a mutat din Uzbekistan în regiunea Tyumen din Rusia. În 1998 autoritățile uzbeke au deschis un caz penal împotriva dlui Isakov în acuzația de a încerca să răsturne ordinea constituțională a statului în Uzbekistan și-au pus numele pe lista persoanelor dorite. La 6 martie 2008, dl Isakov a fost arestat la Tyumen (Rusă) și retras în custodie în vederea extrădirii. La 12 august 2008, biroul Procurorului General Rus a decis să extradeze dl Isakov în Uzbekistan. Instanțele interne de la două niveluri de jurisdicție au susținut ordinul de extrădare. La 22 decembrie 2008, Curtea Supremă a Federației Ruse a adoptat o decizie finală cu privire la această chestiune. La 21 martie 2008, dl Isakov a depus o cerere la Curte în care s-a plâns de detenția sa în Rusia în vederea extrădării în Uzbekistan, în care a confruntat cu persecuții politice de către autoritățile locale. La 30 septembrie 2008, dl Isakov a semnat un formular de autoritate care autorizează mai multe avocați, inclusiv dna Yermolayeva, să-l reprezinte în cadrul procedurii în fața Curții. La 10 noiembrie 2008, Curtea a acordat solicitarea dlui Isakov de aplicare a măsurilor intermediare în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții și a arătat guvernului rus că nu ar trebui să fie extradat în Uzbekistan până la o notificare suplimentară. În aceeași dată, cererea a fost comunicată guvernului care a fost solicitată să prezinte observații cu privire la riscul de maltratare în cazul în care ordinul de extrădare în ceea ce privește dl Isakov a fost pusă în aplicare, legalitate și revizuire a detenției sale în Rusia și presupusă lipsă de remedii eficace în acest sens. Observațiile părților au fost primite la 28 iulie și, respectiv, 2 octombrie 2009. Guvernul a respectat cererea Curții privind aplicarea măsurilor intermediare și prezentarea observațiilor. La 5 martie 2010, dl Isakov a fost eliberat din custodie și la 17 martie 2010 a fost acordat azil temporar în Rusia. 10. La 8 iulie 2010, Curtea a pronunțat o hotărâre în cazul dlui Isakov (a se vedea Abdulazhon Isakov c. Rusia, nr. 14049/08, 8 iulie 2010) în cazul în care a constatat, printre altele, că, în cazul în care a fost pusă în aplicare ordonanța de extradiție împotriva dlui Isakov, ar exista o încălcare a articolului 3 din convenție. 11. La 1 iunie 2011, Presidiumul Curții Supreme a anulat hotărârea din 12 august 2008 și hotărârile judiciare care au urmat, inclusiv hotărârea Curții Supreme din 22 decembrie 2008 (a se vedea punctul 6 de mai sus). 12. Dl Isakov și familia sa (soția și copiii) au continuat să locuiască în Tyumen, Rusia. 13. La 3 februarie 2012, Guvernul a informat Comitetul de miniștri cu privire la măsurile individuale luate în cadrul executării hotărârii în cazul dlui Isakov. În special, Guvernul a raportat că (1) hotărârea a fost executată în ceea ce privește plata prejudiciilor morale și rambursarea costurilor și cheltuielilor și (2) deciziile judiciare legate de extrădare au fost anulate. 14. În septembrie 2013, în cadrul supravegherii executării unei serii de hotărâri împotriva Rusiei privind disparițiile și/sau transferurile forțelor și, de asemenea, a repetat acuzațiile privind astfel de incidente, Comitetul a adoptat o rezoluție interimar (CM/ResDh(2013)200) în care a cerut autorităților ruse să dezvolte fără întârziere un mecanism corespunzător, atât cu funcții preventive, cât și de protective, pentru a se asigura că reclamanții care aparțin grupului de risc beneficiază de o protecție imediată și eficientă împotriva îndepărtării ilegale sau neregulare din teritoriul rusesc. 15. În noaptea 21-22 iulie 2014 masina dlui Isakov a fost găsită deteriorată pe drum și dl Isakov a dispărut. Încercările familiei sale de a stabili locul său nu au fost de folos. 16. La 22 iulie 2014 A.M., nepotul dlui Isakov, a raportat dispariția dlui Isakov la departamentul regional al interiorului. Familia dlui Isakov a reținut consilierul Kh. să le reprezinte în legătură cu investigația privind dispariția dlui Isakov. 17. La 23 iulie 2014, Curtea a acordat o cerere depusă de dna Yermolayeva, în conformitate cu art. 39 din Regulamentul Curții, și a arătat guvernului că dl Isakov nu ar trebui să fie extraditat, expulzat sau în mod involuntar de la Rusia în Uzbekistan sau într-o altă țară pentru durata procedurii în fața Curții. Guvernul a fost, de asemenea, solicitat să furnizeze orice informație cu privire la locul în care dl Isakov a fost arestat și deținut în Rusia și/sau îndepărtat în Uzbekistan. De asemenea, cererea a fost acordată prioritate în temeiul articolului 41 din Regulamentul Curții. 18. La 6 august 2014, Guvernul a raportat că ancheta privind dispariția dlui Isakov era în așteptare și că locul său era necunoscut de autoritățile. 19. În aceeași dată, se bazează pe formularul de autoritate emis de dl Isakov în 2008, dna Yermolayeva a depus o cerere în numele dlui Isakov. Ea a afirmat că dl Isakov a fost răpit de către agenții de stat ruși și îndepărtat cu forță în Uzbekistan în cazul în care el va fi supus unui tratament contrar articolului 3 din Convenție. Referindu-se la art. 34 din Convenție, ea susține că guvernul nu a respectat indicația Curții formulată în temeiul articolului 39 din Regulamentul Curții. 20. La 25 august 2014, investigatorul senior al comitetului regional de investigație a deschis ancheta penală asupra dispariției dlui Isakov. 21. La 4 septembrie 2014, investigatorul senior responsabil de dispariția dlui Isakov a interogat Kh.I., fratele dlui Isakov. Kh.I. a susținut că, potrivit sorei sale mai mari care locuiau în Uzbekistan, dl Isakov a fost presupus în Tashkent, Uzbekistan. 22. La 12 septembrie 2014, Președintele Secțiunii a anunțat cererea Guvernului și l-a invitat pe cel de-al doilea să prezinte observații scrise cu privire la admisibilitatea și meritul cazului. 23. La 24 octombrie 2014, investigatorul superior responsabil de dispariția dlui Isakov a interogat pe Z.I., fiul dlui Isakov. 24. La 29 octombrie 2014, Guvernul a prezentat observațiile. 25. La 8 ianuarie 2015, dna Yermolayeva a prezentat observațiile cu privire la această chestiune menținerea plângerilor în numele dlui Isakov și a cererilor de satisfacție. 26. La 12 februarie 2015, guvernul a prezentat observații cu privire la cererile de satisfacție și observații suplimentare. 27. La 15 aprilie 2015, președintele Secției a invitat părțile, în conformitate cu art. 54 alineatul (2) litera (c) din Regulamentul Curții, să prezinte observații suplimentare privind admisibilitatea și meritele cauzei. La 31 mai și 1 iunie 2015 dna Yermolayeva și, respectiv, guvernul au prezentat observații suplimentare (a se vedea punctele 34-35 de mai jos). În deciziile adoptate la 1214-a și 1230-a ședințe (decembrie 2014 și iunie 2015), Comitetul de miniștri, care răspunde la situația privind disparițiile și/sau transferurile forțate, a observat că autoritățile ruse au adoptat o serie de măsuri și instrucțiuni de sensibilizare. Cu toate acestea, Comitetul de miniștri a considerat că aceste măsuri nu erau suficiente și a invitat autoritățile să adopte măsuri speciale de protecție în ceea ce privește reclamanții care au fost expuși la astfel de riscuri și a subliniat necesitatea unor măsuri speciale pentru a asigura investigații rapide și eficiente privind astfel de incidente. 31. La 2-4 decembrie 2014 (CM/Del/Dec(2014)1214E/05 decembrie 2014) la a 1214-a ședință (DH), Comitetul de Miniștri a remarcat după cum urmează, în ceea ce privește situația dlui Isakov: „În ceea ce privește ancheta presupuselor răpiri a dlui Abdulazhon Isakov și Mukhitdinov raportate în iulie 2014, au fost deschise cazuri penale. Nu s-au obținut până acum dovezi privind îndepărtarea dlui Abdulazhon Isakov din teritoriul Federației Ruse. De asemenea, autoritățile ruse au insistat că Comitetul de miniștri nu era competent să supravegheze această chestiune, deoarece era deja examinată în cadrul procedurii adversare în fața Curții Europene. În ceea ce privește observațiile autorităților ruse cu privire la competența Comitetului de a supraveghea investigațiile privind presupusele rapiri recente ale dr. Abdulazhon Isakov și Mukhitdinov, trebuie luate în considerare următoarele factori. În ceea ce privește primul caz, există deja o hotărâre finală a Curții de stabilire a unei încălcări, acordând comitetului competența deplină de a examina măsurile individuale și generale, indiferent de orice nouă cerere făcută în numele aceleiași persoane în favoarea Curții. Astfel de situații sunt frecvente și nu au condus niciodată Comitetul să scutească statul în cauză de obligația sa de a ține comitetul informat cu privire la evoluția acestei situații. În ceea ce privește al doilea caz, deși este adevărat că în acest moment nu există o hotărâre finală, cazul este relevant în scopuri de execuție ca exemplu, printre altele, de dezvoltarea situației și eficiența măsurilor generale adoptate (a se vedea, de exemplu, indicația Curții în hotărârea Savriddin Dzhurayev (§263).”

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă