CASE OF A.M. v. THE NETHERLANDS - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

A.M. v. Olanda

- 29094/09

Hotărârea din 5.7.2016 [Secția a III-a]

Articolul 13

Remediu efectiv

Nicio obligație pentru state, în baza articolului 13, de a stabili o a doua cale de atac cu efect suspensiv în cazurile privind azilul:

nicio încălcare

În fapt

– Reclamantul, cetățean afgan, a ajuns în Olanda în 2003, solicitând azilul. În 2005, atât cererea sa pentru acordarea azilului, cât și contestația împotriva acestei decizii fuseseră respinse. Reclamantul nu a făcut recurs în fața Diviziei de jurisdicție administrativă a Consiliului de Stat. În 2007 a fost emis un ordin de expulzare în ceea ce-l privea, iar încercările sale de a contesta această decizie s-au soldat cu un eșec. Din nou, reclamantul nu a făcut recurs în fața Diviziei de jurisdicție administrativă.

În 2009, Curtea Europeană a dat curs cererii reclamantului privind aplicarea unei măsuri provizorii în baza Regulii 39 din Regulamentul Curții, indicându-i Guvernului Olandei faptul că acesta nu ar trebui expulzat în Afganistan fără o notificare din partea Curții.

În drept

– Articolul 13 coroborat cu articolul 3: În cazurile care vizează expulzarea sau extrădarea, noțiunea de remediu efectiv prevăzută de articolul 13 impune (i) o analiză independentă și riguroasă a susținerilor potrivit cărora există motive serioase să se considere că planează un risc real de aplicare a unui tratament contrar articolului 3, și (ii) un remediu cu efect suspensiv automat. În prezenta cauză, recursul ulterior în fața Diviziei de jurisdicție administrativă nu avea un efect suspensiv automat. Așadar, acest remediu nu corespundea cu cea de-a doua cerință a efectivității. Această constatare nu era afectată de faptul că fusese posibil să se solicite aplicarea unei măsuri provizorii de către Divizia de jurisdicție administrativă, de vreme ce o asemenea solicitare nu avea nici ea un efect suspensiv automat.

Totuși, acest fapt nu însemna că un recurs ulterior în fața Diviziei de jurisdicție administrativă în cazurile privind azilul trebuia considerat irelevant. O asemenea abordare nu ar fi ținut cont de rolul important jucat de către Divizia de jurisdicție administrativă în calitatea ei de tribunal de control care urmărea să asigure coerența juridică în,

inter alia

, materia azilului. În plus, fusese puțin probabil ca – în timp ce în fața Curții Europene era pendinte un caz privind azilul – Divizia de jurisdicție administrativă să poată decide acceptarea unui recurs ulterior împotriva hotărârii contestate a Curții Regionale, să o caseze și să trimită cazul către Curtea Regională pentru rejudecare. O asemenea evoluție la nivel național ar fi putut afecta statutul reclamantului de “victimă”, în contextul articolului 34 din Convenție.

Curtea a notat apoi existența unui efect suspensiv automat în cazul unei contestații introduse în fața Curții Regionale, ca și competențele acestei instanțe de apel în cazurile privind azilul. Deși articolul 13 nu le impunea statelor contractante să stabilească o a doua cale de atac, reclamantul avusese la dispoziție un remediu conform cu cele două cerințe menționate mai sus pentru contestarea deciziei Ministerului de respingere a cererii de acordare a azilului. De fapt, acesta a putut să depună o contestație în fața Curții Regionale, care era competentă să examineze pe deplin riscurile la adresa garanțiilor articolului 3 și care le-a evaluat, într-adevăr, cu diferite ocazii. Era adevărat că contestația depusă la Curtea Regională referitoare la procedurile privind ordinul de expulzare nu avea un efect suspensiv. Totuși, articolul 13 fusese respectat, în virtutea efectului suspensiv din procedurile privind azilul.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).

Curtea a mai constatat, în unanimitate, că nu ar exista o încălcare a articolului 3 în eventualitatea expulzării reclamantului în Afganistan.