CASE OF HOKKELING v. THE NETHERLANDS - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Hokkeling v. Olanda

-

30749/12

Hotărârea din 14.2.2017 [Secția a III-a]

Articolul 6

Articolul 6-3-c

Propria apărare

Reexaminarea completă a cazului care a avut loc în lipsa acuzatului:

încălcare

Articolul 6 § 3 (c)

În fapt

– În mai 2007, reclamantul fusese găsit vinovat pentru comiterea unor infracțiuni legate de droguri și pentru provocarea de vătămări corporale grave care au condus la decesul victimei, fiind condamnat la patru ani și șase luni de închisoare. Atât acesta, cât și procurorul au contestat soluția. În martie 2009, când soluționarea apelului era încă pendinte, reclamantul a fost eliberat din închisoarea din Olanda. La scurt timp după, acesta a fost arestat și pus sub detenție în Norvegia pentru comiterea altor infracțiuni legate de droguri. Pe 18 iunie 2010, instanța de apel din Olanda a condamnat reclamantul în contumacie, după o reexaminare completă a cazului, mărindu-i pedeapsa la opt ani de închisoare. În procedurile din fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza articolului 6 că a fost împiedicat să participe personal la ședința de judecată din Olanda.

În drept

– Articolul 6 § 1 și 3 (c): Când o instanță de apel este chemată să examineze un caz în fapt și în drept și să facă o analiză deplină a chestiunii vinovăției sau a nevinovăției, ea nu trebuie să stabilească problema fără o analiză directă a probelor prezentate de către acuzat în persoană. Refuzul instanței de apel de a avea în vedere măsurile care i-ar fi permis reclamantului să facă uz de dreptul său de a participa la ședința în fond a fost cu atât mai greu de înțeles cu cât condamnarea sa a crescut la opt ani, ceea ce însemna că după revenirea în Olanda, reclamantul ar fi avut de executat o perioadă în plus față de cea a pedepsei pe care o executase deja. Curtea a fost de acord cu Guvernul în privința faptului că arestarea reclamantului în Norvegia fusese o consecință directă a conduitei sale și a recunoscut ca legitime interesele rudelor supraviețuitoare ale victimei și ale societății ca întreg de a vedea că procedurile penale împotriva reclamantului au ajuns la o concluzie promptă. Totuși, având în vedere locul proeminent pe care îl ocupă dreptul la un proces echitabil într-o societate democratică, nici prezența reclamantului la ședințe în timpul procesului din primă instanță, nici conduita activă a apărării asigurate de către avocat nu au putut compensa lipsa reclamantului în persoană în fața celei de-a doua instanțe.

Concluzie

: încălcare (șase voturi la unu).

Articolul 41: constatarea unei încălcări a constituit o satisfacție echitabilă suficientă.

(Vezi și

F.C.B. v. Italia

,

12151/86

, 28 august 1991)