Comunicat la 22 august 2016 Secțiunea a patra Cerere nr 42027/12 Karol LITWIN împotriva Poloniei introdusă la 28 iunie 2012 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Karol Litwin, este un resortisant polonez născut în 1989 și rezident în Kielce. Circumstanțele cauzei Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul este autorul a două articole publicate într-o revistă pentru susținători de fotbal fondată de clubul de fotbal Złocisto-Krwiści de Kielce și difuzat înainte de meciurile de fotbal. Această revistă a fost distribuită în total la 600 de exemplare. Reclamantul, el însuși susținător de fotbal, a publicat în martie 2011 un articol intitulat În care el a exprimat următoarele cuvinte despre oamenii de culoare (...) problemă care, în prezent, ne privește pe noi, polonezii, doar într-o măsură mai mică, [dar] este un mare pericol pentru civilizația noastră europeană. Valurile dimigrante, care invadează țări în care o clădire cu câteva etaje este un miracol arhitectural și majoritatea cetățenilor care trăiesc în case din pișat făcute din rahat de cămile amestecate cu noroi, fac ravagii în Europa, foarte dezvoltată (...) Oamenii de culoare se adună în turme, numite bande, care provin din grupuri de vânători din care provin strămoșii lor, care aduceau hrană (bani acum) restului satului (restul ghetoului). Reclamantul a publicat, de asemenea, în aprilie 2011, un alt articol, intitulat "Discursul meu de În care se afla pasajul următor, acest nemernic obișnuit și obișnuit, curvă a mass-mediei specializate în relații publice, în care Joseph Goebbels însuși ar fi putut învăța, a fost un maniac al susținătorilor de fotbal polonezi (...) D.T. îndrăznește să ceară pedepse severe după luptele din Kowno! ( Așa că eu cer să fie judecat cu guvernul său și cu acest analfabet K. de Înalta Curte de Justiție! Și iată! Pentru înaltă trădare (...) acest fiu de cățea îndrăznește să ceară ceva, cu excepția harului pentru el însuși, după tot ce a făcut timp de doi ani de exercițiu al puterii ¶ În echipa națională a Poloniei vor juca polonezi de tulpina și A. (cioroiul de Lech). Tâmpitule! Nu avem nevoie de un alt O. Este suficient să avem un circ, să nu facem un ZOO din reprezentația noastră ... În urma publicării articolelor reclamantului, Parchetul de District din Kielce a intentat urmărirea penală împotriva acestuia din urmă pentru ofensarea publică a unei instituții constituționale de stat, în cazul primului ministru, și a insultat un grup de persoane din cauza originii lor rasiale, sancționate prin art. 226 alineatul (3) din Codul penal (CP) și, respectiv, prin art. 257 din CP (a se vedea partea prin hotărârea din 20 septembrie 2011, Tribunalul Districtual Kielce se pronunță asupra celor două capete de acuzare. 226 alin. (3) din CP, a declarat că reclamantul este vinovat de crimă de gradul întâi și l-a condamnat la o măsură restrictivă de libertate constând într-o obligație de a efectua, timp de șase luni, douăzeci patru ore de muncă de interes general pe lună. În plus, hotărând în conformitate cu art. 257 din CP, el a declarat reclamantul vinovat de crimă împotriva unui grup de persoane din cauza originii lor rasiale și, în acest sens, i-a acordat o pedeapsă identică cu cea menționată anterior. După ce a ordonat confuzia pedepselor, instanța pronunțată împotriva reclamantului o măsură restrictivă de libertate constând într-o obligație de a efectua, timp de opt luni, 24 de ore de muncă de interes general pe lună. În plus, Tribunalul l-a condamnat pe reclamant să ramburseze Trezoreriei o parte din cheltuielile de procedură în valoare de 300 de zloți polonezi (PLN mai mult de 80 de euro (EUR). În motivele deciziei sale, Tribunalul a arătat că, având în vedere limbajul folosit de acesta, recurentul a depășit limitele libertății de exprimare. Tribunalul a considerat că expresiile utilizate de reclamant în ambele publicații erau de natură să jignească persoanele vizate și să le înjosească în ochii cititorilor. Cu privire la avizul unui expert lingvist, tribunalul a remarcat că expresiile În ceea ce privește pasajul referitor la prim-ministru, tribunalul a observat că, după expert, termenii "guijat" și "sâi de mass-media" aveau o conotație peiorativă și nu trebuiau utilizați într-un context public și oficial, expresia "înălțare." Nemernicul nerușinat a fost vulgar și grosolan și, în plus, termenul. Rustaud mai susținea că, potrivit expertului, reclamantul îl comparase pe prim-ministru cu Joseph Goebbels, ministru de propagandă al celui de-al treilea Reich, și astfel îl jignea. Tribunalul observa în sfârșit că cuvintele incriminate, formulate intenționat și public, fuseseră aduse la cunoștința unui număr mare de cititori. Mai precis, în ceea ce privește al doilea articol în litigiu, Tribunalul a considerat că a fost constituit travaliul de o ofensă la adresa instituției constituționale a statului, în sensul articolului 226 alineatul (3) din CP. Subliniind că dispoziția în cauză avea ca scop protejarea demnității și a imaginii corecte a funcției mai mult decât a omului politic, el observa că afirmațiile reclamantului îl vizau în mod clar pe prim-ministru în exercitarea funcțiilor sale oficiale. Tribunalul a respins argumentul reclamantului potrivit căruia acesta nu a avut intenția de a jigni pe oricine, dar a dorit să își exprime dezacordul față de cuvintele care ar fi fost ținute de prim-ministru în legătură cu acțiunile susținătorilor polonezi în timpul meciurilor desfășurate în străinătate. El nota că, potrivit reclamantului, aceste afirmații sugerează că prim-ministrul îi condamna pe toți susținătorii în același mod ca și cei câțiva bandiți. Tribunalul a observat că reclamantul a declarat că dorește să evidențieze fenomenul rasismului negrilor față de albi, o problemă care, potrivit opiniei sale, era reală și făcea obiectul multor publicații difuzate pe internet, printre altele, cele ale celebrului jurnalist italian O. Falaci. În pronunțarea sancțiunii, instanța a luat în considerare gradul de gravitate al faptelor reproșate reclamantului, comportamentul intenționat al acestuia din urmă și vârsta sa fragedă, precum și faptul că acesta avea un cazier judiciar curat și că acesta și-a recunoscut vinovăția. Tribunalul observa că articolele incriminate fuseseră publicate într-o perioadă în care incidentele rasiste din timpul meciurilor de fotbal erau frecvente și că erau destinate unui public care putea fi atras de astfel de declarații. El considera că, având în vedere caracterul său în principal educativ și preventiv, sancțiunea aplicată era cea mai potrivită pentru natura faptelor și pentru situația personală și financiară a reclamantului. Instanța a arătat că inculpatul unei persoane nu ar fi condus la efectele scontate, dat fiind că reclamantul se afla în responsabilitatea părinților săi. Prin hotărârea din 16 februarie 2012, Tribunalul Regional din Kielce a respins cererea prin confirmarea hotărârii atacate în toate dispozițiile sale. El l-a condamnat pe reclamant să ramburseze Trezoreriei cheltuielile aferente procedurii de recurs în valoare de 200 PLN (aproximativ 50 EUR). Tribunalul regional a arătat că concluzia la care a ajuns instanța de district ține seama de competența de a stabili că declarațiile incriminate, analizate în contextul lor lingvistic și cultural, aduc atingere demnității persoanelor vizate și sunt de natură să le jignească și să le submineze în ochii publicului. Subliniind faptul că dreptul la libertatea de exprimare nu putea fi exercitat prin intermediul unor expresii ofensatoare și injurisdicioase, instanța respingea argumentul reclamantului potrivit căruia afirmațiile sale erau în legătură cu implicarea sa emoțională în problemele abordate în publicațiile în litigiu. Dreptul și practica internă pertinente În conformitate cu art. 54 alineatul (1) din Constituție, orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare și la libertatea de a primi și de a răspândi informații. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 31 alineatul (1) din Constituție, fiecare are obligația de a respecta libertățile și drepturile ce decurg din aceasta. Nimeni nu poate fi obligat să facă fapte care nu sunt impuse din punct de vedere juridic. art. 226 alineatul (3) din CP prevede că oricine insultă sau desconsideră public o instituție constituțională a Republicii Polone are dreptul la o pedeapsă care poate merge până la doi ani de închisoare, o măsură restrictivă de libertate sau de amendă. În conformitate cu art. 9 alineatul (1) din Codul de procedură penală, infracțiunea în cauză este continuată la inițiativa Parchetului. La art. 257 din CP se prevede că oricine insultă public un grup de persoane sau o persoană din cauza originii naționale, etnice, rasiale, religioase sau din cauza lipsei convingerilor religioase, sau aduce atingere integrității fizice a unui anumit individ din aceleași motive, este pedepsit cu o pedeapsă care poate merge până la trei ani de închisoare. GRIEF Invocând art. 10 din Convenție, reclamantul declară că condamnarea sa penală pentru ofensarea prim-ministrului și inculpatul rasial constituia o încălcare nejustificată a dreptului său la libertatea de exprimare. Întrebări cu privire la părți A fost încălcată libertatea de exprimare a reclamantului, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție În acest sens, a fost necesară, în sensul art. 10 alin. (2) din Convenție, distrugerea drepturilor sau libertăților recunoscute în Convenție, în sensul art. 17 din Convenție?
Communiquée le 22 août 2016
Requête n
o
42027/12
Karol LITWIN
contre la Pologne
introduite le 28 June 2012
Le requérant, M. Karol Litwin, est un ressortissant polonais né en 1989 et résidant à Kielce.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le requérant est l’auteur de deux articles publiés dans un magazine pour supporteurs de football fondé par le club de football «
Złocisto-Krwiści
» de Kielce et diffusé avant les matchs de football. Ce magazine fut distribué au total à 600 exemplaires.
Le requérant, lui-même supporteur de football, fit publier en mars 2011 un article intitulé «
Le racisme noir » («
Czarny Rasizm
»), dans lequel il exprimait ce qui suit au sujet des personnes de couleur
:
«
(...)
problème qui pour l’instant ne nous concerne, nous, les Polonais, que dans une moindre mesure, [mais qui] est un grand danger pour notre civilisation européenne. Les vagues d’immigrants, affluant des pays où un immeuble de quelques étages est un miracle d’architecture et dont la majorité des ressortissants vivent dans des maisons en pisé faites de merde de chameaux mélangée à de la boue, font des ravages en Europe, très développée (...). Les gens de couleur se réunissent en troupeaux, dénommés gangs, qui ont leur origine dans des groupements de chasseurs auxquels appartenaient leurs ancêtres qui apportaient de la nourriture (de l’argent maintenant) au reste du village (le reste du ghetto).
»
Le requérant fit également paraître en avril 2011 un autre article, intitulé «
Mon discours de haine
» («
Moja mowa nienawiści
»), qui contenait le passage suivant
:
«
Ce goujat ordinaire et rustaud, salope des médias
et
spécialiste des relations publiques, auprès de qui Joseph Goebbels lui–même aurait pu apprendre, malmenait de manière maniaque des supporteurs de football polonais
(...) D.T. ose exiger des peines sévères après des bagarres à Kowno
! (
...) Alors, moi, je demande de le faire juger avec son gouvernement et cet analphabète K. par la Haute Cour de justice ! Et voilà
! Pour haute trahison (...) Ce
fils de pute impudent ose demander quelque chose sauf la grâce pour lui-même, après tout ce qu’il a fait pendant deux ans d’exercice du pouvoir
? (...) Dans l’équipe nationale de la Pologne joueront les Polonais de souche et A. (ce nègre de Lech). Putain
! Nous n’avons pas besoin d’un autre O. Ça suffit que nous ayons un cirque, ne faisons pas un ZOO de notre représentation ...
»
À la suite de la parution des articles du requérant, le parquet de district de Kielce diligenta des poursuites à l’encontre de ce dernier pour offense publique à une institution constitutionnelle de l’État, en l’occurrence le Premier ministre, et injure envers un groupe de personnes en raison de leur origine raciale, délits punis respectivement par l’article 226 § 3 du code pénal (CP) et par l’article 257 du CP (voir la partie «
le droit et la pratique interne pertinents
» ci-dessous).
Par un jugement du 20 septembre 2011, le tribunal de district de Kielce se prononça sur ces deux chefs d’accusation. Statuant en application de l’article
226 § 3 du CP, il déclara le requérant coupable du délit d’offense au Premier ministre et le condamna à une mesure restrictive de liberté consistant en une obligation d’effectuer, pendant six mois, vingt
‑
quatre heures de travaux d’intérêt général par mois. En outre, statuant en application de l’article 257 du CP, il déclara le requérant coupable du délit d’injure envers un groupe de personnes en raison de leur origine raciale et lui infligea à ce titre une peine identique à celle susmentionnée.
Après avoir ordonné la confusion des peines, le tribunal prononça à l’encontre du requérant une mesure restrictive de liberté consistant en une obligation d’effectuer, pendant huit mois, vingt-quatre heures de travaux d’intérêt général par mois. Le tribunal condamna en outre le requérant à rembourser au Trésor public une partie des frais de procédure à hauteur de 300 zlotys polonais (PLN – environ 80 euros (EUR)).
Dans les motifs de sa décision, le tribunal relevait que, compte tenu du langage utilisé par lui, le requérant avait outrepassé les limites de la liberté d’expression. Le tribunal jugeait que les expressions employées par le requérant dans les deux publications étaient de nature à offenser les personnes visées et à les rabaisser aux yeux des lecteurs.
Se référant à l’avis d’un expert linguiste, le tribunal notait que les expressions «
la majorité des ressortissants vivent dans des maisons en pisé faites de merde de chameaux mélangée à de la boue
» et «
gangs
» avaient une connotation péjorative, étaient méprisants pour les personnes visées et portaient atteinte à la dignité de celles-ci. Quant au passage concernant le Premier ministre, le tribunal observait que, d’après l’expert, les termes «
goujat
» et « salope des médias
» avaient une connotation péjorative et ne devaient pas être utilisés dans un contexte public et officiel, l’expression «
fils de pute impudent » était vulgaire et grossière et, de surcroît, le terme «
rustaud » était méprisant. Il relevait aussi que, selon l’expert, le requérant avait comparé le Premier ministre à Joseph Goebbels, ministre de propagande du Troisième Reich, et l’avait ainsi offensé. Le tribunal observait enfin que les propos incriminés, formulés intentionnellement et publiquement, avaient été portés à la connaissance d’un grand nombre de lecteurs.
Plus précisément, s’agissant du deuxième article litigieux, le tribunal jugeait que le délit d’offense à l’institution constitutionnelle de l’État, au sens de l’article 226 § 3 du CP, était constitué. Soulignant que la disposition en cause avait pour but la protection de la dignité et de la bonne image de la fonction plus que de l’homme politique, il observait que les propos du requérant visaient clairement le Premier ministre dans l’exercice de ses fonctions officielles.
Le tribunal rejetait l’argument du requérant selon lequel celui-ci n’avait pas eu l’intention d’offenser quiconque mais avait souhaité exprimer son désaccord avec des propos qui auraient été tenus par le Premier ministre relativement aux agissements des supporteurs polonais lors de matchs joués à l’étranger. Il notait que, selon le requérant, ces propos donnaient à penser que le Premier ministre condamnait tous les supporteurs au même titre que les quelques «
bandits
» qui auraient provoqué des émeutes. Le tribunal observait que le requérant avait affirmé vouloir mettre en lumière le phénomène du racisme des noirs envers les blancs, problème qui, selon l’intéressé, était réel et faisait l’objet de nombreuses publications diffusées sur Internet, entre autres celles de O. Fallaci, célèbre journaliste italienne.
Dans le prononcé de la sanction, le tribunal tint compte du degré de gravité des faits reprochés au requérant, du comportement intentionnel de ce dernier et de son jeune âge, ainsi que du fait que l’intéressé avait un casier judiciaire vierge et qu’il avait reconnu sa culpabilité. Le tribunal observait que les articles incriminés avaient été publiés à une époque où les incidents à caractère raciste pendant les matchs de football étaient fréquents et qu’ils étaient destinés à un public susceptible d’être attiré par ce genre de déclarations. Il estimait que, en raison de son caractère essentiellement éducatif et préventif, la sanction infligée était la plus adaptée à la nature des faits et à la situation personnelle et financière du requérant. Le tribunal relevait que l’infliction d’une amende n’aurait pas abouti aux effets escomptés étant donné que le requérant était à la charge de ses parents.
Le requérant fit appel.
Par un jugement du 16 février 2012, le tribunal régional de Kielce rejeta l’appel en confirmant le jugement attaqué dans toutes ses dispositions. Il condamna le requérant à rembourser au Trésor public les frais de la procédure d’appel d’un montant s’élevant à 200 PLN (environ 50
EUR).
Le tribunal régional relevait que la conclusion à laquelle le tribunal de district était parvenu tenait compte de l’expertise établissant que les déclarations incriminées, analysées dans leur contexte linguistique et culturel, portaient atteinte à la dignité des personnes visées et étaient de nature à offenser ces dernières et à les rabaisser aux yeux de l’opinion publique.
Soulignant que le droit à la liberté d’expression ne pouvait s’exercer en employant des expressions offensantes et injurieuses, le tribunal rejetait l’argument du requérant selon lequel ses propos étaient en rapport avec son implication émotionnelle dans les problématiques abordées dans les publications litigieuses.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
En vertu de l’article 54 alinéa 1 de la Constitution, toute personne a droit à la liberté d’expression et à la liberté de recevoir et de propager des informations.
Néanmoins, conformément à l’article 31 alinéa 1 de la Constitution, chacun a le devoir de respecter les libertés et les droits d’autrui. Nul ne peut être contraint à accomplir des actes qui ne lui sont pas juridiquement imposés.
L’article 226 § 3 du CP dispose que quiconque insulte ou rabaisse publiquement une institution constitutionnelle de la République de Pologne est passible d’une peine pouvant aller jusqu’à deux ans d’emprisonnement, d’une mesure restrictive de liberté ou d’une amende. La répression du délit d’offense publique à une institution constitutionnelle de l’État a pour but d’assurer la protection de certaines fonctions publiques contre les atteintes à la dignité qui y est attachée. Selon l’article 9 § 1 du code de procédure pénale, le délit en question est poursuivi à l’initiative du parquet.
L’article 257 du CP dispose que quiconque insulte publiquement un groupe de personnes ou une personne en raison de l’origine nationale, ethnique, raciale, religieuse ou en raison de l’absence de croyances religieuses, ou bien porte atteinte à l’intégrité physique d’un particulier pour ces mêmes motifs, est passible d’une peine pouvant aller jusqu’à trois ans d’emprisonnement.
GRIEF
Invoquant l’article 10 de la Convention, le requérant allègue que sa condamnation pénale pour offense au Premier ministre et injure à caractère racial constituait une atteinte injustifiée à son droit à la liberté d’expression.
1.
Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention
?
2.
Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle nécessaire, au sens de l’article 10 § 2
?
3.
Les articles litigieux du requérant visaient-ils à la destruction des droits ou libertés reconnus dans la Convention, au sens de l’article 17 de la Convention
?