AFFAIRE VALLE PIERIMPIÈ SOCIETÀ AGRICOLA S.P.A. c. ITALIE

În cauza Valle Pierimpié Società AGRICOLA S.P.A. (Obiectivul nr. 46154/11) HOTĂRÂREA (Satisfacție echitabilă mai mare decât rolul) STRASBURG 1 septembrie 2016 Această hotărâre este definitivă. Aceasta poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Valle Pierimpié Società Agricola S.P.A. c. Italia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care se află într-o cameră compusă din Mirjana Lazarova Trajkovska, președinte, Guido Raimondi, Kristina Pardalos, Linos-Aleluia Sicilianos, Paul Mahoney, Robert Spano, Pauliine Koskelo, judecători, și Abel Campos, grefier de secțiune După ce a intenționat în camera consiliului la 5 iulie 2016, a pronunțat hotărârea pe care aceasta a adoptat-o la această dată de procedură La originea cauzei (n 46154/11) îndreptată împotriva Republicii Italiene și a cărei societate pe acțiuni a acestui stat, Valle Pierimpié Società Agricola S.p.a., a sesizat Curtea la 26 iulie 2011 în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( (1) din Protocolul nr. 1 la Convenție și că statul pârât trebuia să plătească reclamantei 000 EUR (EUR), plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit, pentru daune morale și 25 000 EUR, plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit de reclamantă, pentru cheltuieli și cheltuieli de judecată (Valle Pierimpié Società Agricola S.p.a. Italia (fond), 46154/11, 23 septembrie 2014). Pe baza articolului 41 din Convenție, reclamanta a solicitat ca statul să fie condamnat la recunoașterea dreptului său de proprietate asupra văii de pescuit Valle Pierimpié și, prin urmare, să nu impună o ocupație. În cazul în care această cerere nu ar fi primită, recurenta solicita, în subsidiar, acordarea unei compensații pentru prejudiciul material suferit, a cărui valoare ar trebui calculată ținând seama de următoarele elemente valoarea de piață a Valle Pierimpiè, care, potrivit expertizei prezentate de recurentă, ar ridica la 16 000 000 EUR, pe baza unui preț de 38 500 EUR pe hectar deprecierea părții rămase a proprietății sale, a cărei exploatare separată nu este posibilă, cifrată la 2 154 223 EUR investițiile efectuate de reclamantă pentru exercitarea pisciculturii și care riscă să fie pierdute suma pe care recurenta ar putea fi obligată să o plătească în mod neregulamentar (pe baza indicațiilor de la .. ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... lipsa de câștig cauzată de încetarea activității de întreprindere a reclamantei. Problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se află în stare în ceea ce privește prejudiciul material, Curtea a adresat și a invitat guvernul și reclamanta să-i dea cunoștință, în termen de șase luni, de orice acord la care ar putea ajunge (ibidem § 83 și punctul 4 din dispozitiv. La 25 aprilie și 2 mai 2016, Curtea a primit declarații semnate în mod corespunzător de cele două părți prin care recurenta a acceptat o soluționare a cauzei pe cale amiabilă în schimbul angajamentului guvernului pe lângă a permite să se continue ocuparea văii de pescuit Valle Pierimpié pentru o perioadă de 20 de ani și să se colecteze un loc de muncă redus. Declarațiile părților se citesc după cum urmează Declarația guvernului Guvernul italian, în vederea unei soluționări pe cale amiabilă a cauzei având ca origine cererea menționată anterior pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, propune să se angajeze să permită societății Valle Pierimpié Società Agricola S.p.a. să continue ocupația zonei, a cărei ocupaie în domeniul public italian a fost confirmată în hotărârea Tribunalului de la Veneia nr 992/2004 din 25 mai 2004 (confirmată și de Tribunalul de Primă Instană din Veneia prin Hotărârea nr. 824/2008 din 10 iunie 2008 și de Curtea de Casaie n 3937/2011 din 18 februarie 2011) pentru desfășurarea activităților desfășurate în valea de pescuit pentru o altă perioadă de 20 de ani, împotriva plății taxelor prevăzute de Decretul președintelui Magistratului Apelor, Protocolul 46 din zona domanială, limitând cererea de despăgubire în ultimii zece ani care au precedat hotărârea Curții din 23 septembrie 2014. 129,94 EUR (o sută nouăzeci și șase de mii o sută douăzeci și nouă de euro și nouă de cenți), această sumă acoperind, de asemenea, anualitatea pentru 2015, perioada în care recurenta a continuat să ocupe zona domanială. Respectarea celor două angajamente menționate anterior va reprezenta soluionarea definitivă a cauzei. În plus, Ö Õ se angajează să nu solicite trimiterea cauzei la Marea Cameră. Declarația reclamantei Subsemnatul, Ugo Ruffolo, remarcă faptul că guvernul italian, în vederea unei soluționări Õ Õ a cauzei având ca origine cererea Õ pendinte în fața Curții Europene a Drepturilor Omului, propune să se angajeze să permită societății Valle Pierimpié Società Agricola S.p.a. să continue ocupația zonei, a cărei ocupaie în domeniul public italian a fost confirmată în hotărârea Tribunalului de la Veneia nr 992/2004 din 25 mai 2004 (confirmată și de Tribunalul de Primă Instană din Veneia prin Hotărârea nr. 824/2008 din 10 iunie 2008 și de Curtea de Casaie n 3937/2011 din 18 februarie 2011) pentru desfășurarea activităților desfășurate în valea de pescuit pentru o altă perioadă de 20 de ani, împotriva plății taxelor prevăzute de Decretul președintelui Magistratului Apelor, Protocolul 46 din zona domanială, limitând cererea de despăgubire în ultimii zece ani care au precedat hotărârea Curții din 23 septembrie 2014. 129,94 EUR (o sută nouăzeci și șase de mii o sută douăzeci și nouă de euro și nouă de cenți), această sumă acoperind, de asemenea, anul pentru 2015, perioada în care recurenta a continuat să ocupe zona domanială. După consultarea părții reclamante, vă informez că acceptă această propunere și, în plus, renunță la orice altă pretenție în fața Italiei cu privire la faptele care au stat la baza cererii menționate. Ea declară cauza soluționată definitiv. În plus, partea reclamantă se angajează să nu solicite retrimiterea cauzei la Marea Cameră. De la hotărârea sa din acțiunea principală, Curtea a fost informată cu privire la un regulament amiabil încheiat între guvern și reclamantă, în ceea ce privește cererile acesteia din urmă în temeiul articolului 41 din convenție. În lumina celor menționate anterior, Curtea consideră că litigiul a fost soluționat în sensul articolului 37 (b) Convenției. Pe de altă parte, nu există motive speciale pentru respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și a protocoalelor sale n Ia act de angajamentul părților de a nu solicita trimiterea cauzei la Marea Cameră. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 1 septembrie 2016, în conformitate cu art. 77 alineatele (2) și (3) din Regulamentul de procedură al Curții. Abel Campos Mirjana Lazarova Trajkovska Modululer Președinte

PREMIÈRE SECTION

AFFAIRE

VALLE PIERIMPIÈ SOCIETÀ AGRICOLA S.P.A. c.

ITALIE

(Requête n

o

46154/11)

ARRÊT

(Satisfaction équitable – radiation du rôle)

STRASBOURG

1er septembre 2016

Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.

En l’affaire Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A. c. Italie,

La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant en une chambre composée de

:

Mirjana Lazarova Trajkovska,

présidente,

Guido Raimondi,

Kristina Pardalos,

Linos-Alexandre Sicilianos,

Paul Mahoney,

Robert Spano,

Pauliine Koskelo,

juges,

et de Abel Campos,

greffier

de section

,

Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 5 juillet 2016,

Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date

:

PROCÉDURE

1.

À l’origine de l’affaire se trouve une requête (n

o

46154/11) dirigée contre la République italienne et dont une société anonyme de cet État, Valle Pierimpiè Società Agricola S.p.a., («

la requérante

»), a saisi la Cour le 26 juillet 2011 en vertu de l’article

34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («

la Convention

»).

2.

Par un arrêt du 23 septembre 2014 («

l’arrêt au principal

»), la Cour a jugé qu’il avait eu violation de l’article 1 du Protocole n

o

1 à la Convention et que l’État défendeur devait verser à la requérante

5

000

euros (EUR), plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt, pour dommage moral et 25

000

EUR, plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la requérante, pour frais et dépens (

Valle Pierimpiè Società Agricola S.p.a. c.

Italie

(fond), n

o

46154/11, 23 septembre 2014).

3.

En s’appuyant sur l’article 41 de la Convention, la requérante demandait que l’État soit condamné à reconnaître son droit de propriété sur la vallée de pêche dénommée Valle Pierimpiè et, par voie de conséquence, à ne pas exiger d’indemnité d’occupation. Au cas où cette demande ne serait pas accueillie, la requérante réclamait, à titre subsidiaire, l’octroi d’une compensation pour le préjudice matériel subi, dont le montant devrait être calculé en tenant compte des éléments suivants

:

–

la valeur marchande de la Valle Pierimpiè, qui selon une expertise produite par la requérante s’élèverait à 16

000

000 EUR, sur la base d’un prix de 38

500 EUR par hectare

;

–

la dépréciation de la partie restante de sa propriété, dont l’exploitation séparée n’est pas envisageable, chiffrée à 2

154

223 EUR

;

–

les investissements faits par la requérante pour exercer la pisciculture et qui risquent d’être perdus

;

–

la somme que la requérante pourra être condamnée à payer à titre d’indemnité d’occupation irrégulière (selon les indications de l’intéressée, l’État réclamerait au moins 20

000

000 EUR à ce titre, montant auquel devraient s’ajouter les intérêts légaux ainsi qu’une somme pour compenser les effets de l’inflation à partir de 1985)

;

–

le manque à gagner provoqué par la cessation de l’activité d’entreprise de la requérante.

4.

La question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvant pas en état pour ce qui était du dommage matériel, la Cour l’a réservée et a invité le Gouvernement et la requérante à lui donner connaissance, dans les six mois, de tout accord auquel ils pourraient aboutir (

ibidem

, § 83, et point 4 du dispositif).

5.

Les 25 avril et 2 mai 2016, la Cour a reçu des déclarations dûment signées par les deux parties par lesquelles la requérante a accepté un règlement amiable de l’affaire en contrepartie de l’engagement du Gouvernement à l’autoriser à continuer à occuper la vallée de pêche dénommée Valle Pierimpiè pour une période de 20 ans et à percevoir une indemnité d’occupation réduite.

6.

Les déclarations des parties se lisent comme suit

:

Déclaration du Gouvernement

«

Le gouvernement italien, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, propose de s’engager à

:

1.

autoriser la Société Valle Pierimpiè Sociétà Agricola S.p.a. à continuer l’occupation de la zone, dont l’appartenance au domaine public italien a été confirmée dans l’arrêt du tribunal de Venise n

o

992/2004 du 25

mai 2004 (confirmée aussi par la cour d’appel de Venise par l’arrêt n

o

824/2008 du 10 juin 2008 et par la Cour de cassation – arrêt n

o

3937/2011 du 18 février 2011) pour le déroulement des activités menées dans la vallée de pêche pour une autre période de 20 ans, contre le paiement des redevances prévues par le Décret du Président du Magistrat des Eaux, protocole 46 – GAB du 30/01/2014

;

2.

renoncer à recevoir le paiement total de l’indemnisation due par la partie requérante pour l’occupation

sine titulo

de la zone domaniale en limitant la demande de l’indemnisation aux dernières dix années qui ont précédé l’arrêt de la Cour du 23

septembre 2014. Notamment, l’État italien s’engage à exiger de la Société Valle Pierimpiè Sociétà Agricola S.p.a. seulement 186

129,94 EUR (cent quatre-vingt-six mille cent vingt-neuf euros et quatre-vingt-quatorze centimes), ce montant couvrant également l’annuité relative à 2015, période pendant laquelle la requérante a continué à occuper la zone domaniale.

Le respect des deux engagements exposés ci-dessus vaudra règlement définitif de l’affaire.

Le Gouvernement s’engage en outre à ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

»

Déclaration de la requérante

«

Je soussigné, Ugo Ruffolo, note que le gouvernement italien, en vue d’un règlement amiable de l’affaire ayant pour origine la requête susmentionnée pendante devant la Cour européenne des droits de l’homme, propose de s’engager à

:

1.

autoriser la Société Valle Pierimpiè Sociétà Agricola S.p.a. à continuer l’occupation de la zone, dont l’appartenance au domaine public italien a été confirmée dans l’arrêt du tribunal de Venise n

o

992/2004 du 25

mai 2004 (confirmée aussi par la cour d’appel de Venise par l’arrêt n

o

824/2008 du 10 juin 2008 et par la Cour de cassation – arrêt n

o

3937/2011 du 18 février 2011) pour le déroulement des activités menées dans la vallée de pêche pour une autre période de 20 ans, contre le paiement des redevances prévues par le Décret du Président du Magistrat des Eaux, protocole

46 – GAB du 30/01/2014

;

2.

renoncer à recevoir le paiement total de l’indemnisation due par la partie requérante pour l’occupation

sine titulo

de la zone domaniale en limitant la demande de l’indemnisation aux dernières dix années qui ont précédé l’arrêt de la Cour du 23

septembre 2014. Notamment, l’État italien s’engage à exiger de la Société Valle Pierimpiè Sociétà Agricola S.p.a. seulement 186

129,94 EUR (cent quatre-vingt-six mille cent vingt-neuf euros et quatre-vingt-quatorze centimes), ce montant couvrant également l’annuité relative à 2015, période pendant laquelle la requérante a continué à occuper la zone domaniale.

Ayant consulté la partie requérante, je vous informe qu’elle accepte cette proposition et renonce par ailleurs à toute autre prétention à rencontre de l’Italie à propos des faits à l’origine de ladite requête. Elle déclare l’affaire définitivement réglée.

La partie requérante s’engage en outre à ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

»

EN DROIT

7.

Depuis son arrêt au principal, la Cour a été informée d’un règlement amiable conclu entre le Gouvernement et la requérante, quant aux demandes de cette dernière au titre de l’article 41 de la Convention.

8.

À la lumière de ce qui précède, la Cour considère que le litige a été résolu au sens de l’article

37 §

1

b) de la Convention. Par ailleurs, aucun motif particulier touchant au respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête en vertu de l’article

37 §

1

in fine

de la Convention.

9.

Partant, il convient de rayer le restant de l’affaire du rôle.

PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ,

1.

Décide

de rayer le restant de l’affaire du rôle

;

2.

Prend acte

de l’engagement des parties de ne pas demander le renvoi de l’affaire à la Grande Chambre.

Fait en français, puis communiqué par écrit le 1

er

septembre 2016, en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement de la Cour.

Abel Campos

Mirjana Lazarova Trajkovska

Greffier

Présidente