NEICOVCEN AND MOSCOGLO v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

Comunicat la 1 septembrie 2016 SEGUNDA SECȚIUNE Cerere nr. 55364/09 Fiodor NEICOVCEN și Fiodor MOSCOGLO împotriva Republicii Moldova depusă la 3 octombrie 2009 DECLARAREA FACTELOR Reclamanții, dl Feodor Neicovcen și dl Fiodor Moscoglo, sunt resortisanți moldoveni născuți în 1973 și respectiv în 1983 și au fost reținuți în Cahul la momentul depunerii cererii. Ele sunt reprezentate în fața Curții de dl Beruceașvili și dl A. Maslov, avocați care practică în Chișinău. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. La 6 mai 2008, reclamanții au fost arestați și au fost acuzați de a acționa ca șefi ai unei organizații criminale care au comis în 2007 și 2008 furturi multiple, jafuri și extorgeri. Primul reclamant a fost, de asemenea, acuzat de transport ilegal de arme de foc și de implicare a minorilor în activitățile criminale. La 8 mai 2008, Curtea de District Buiucani a eliberat un ordin de detenție timp de treizeci de zile în ceea ce privește ambele reclamante. Detenția reclamanților a fost prelungită în mod repetat la fiecare treizeci de zile până la 1 octombrie 2008, atunci când cazul a fost comis pentru proces; ulterior, detenția a fost prelungită la fiecare nouăzeci de zile. La 30 iunie 2009, procurorul a solicitat prelungirea detenției lor pentru încă nouăzeci de zile. Reclamanții au susținut că durata maximă a detenției în temeiul articolului 186 alineatul (8) din Codul de Procedință Penală este de șase luni și că, în temeiul articolului 25 alineatul (4) din Constituție, este de douăsprezece luni; ambele termene au expirat deja. La 2 iulie 2009, Curtea de Apel a eliberat un ordin de detenție timp de nouăzeci de zile. Curtea a constatat că termenele prevăzute de art. 186 alineatul (8) din Codul de Procedință Penală au expirat într-adevăr, dar art. 186 alineatul (9) a permis prelungiri excepționale.Decizia a remarcat că primul reclamant a fost condamnat de o instanță de primă instanță într-un alt caz. Reclamanții au apelat, argumentând, printre altele, că, în temeiul articolului 25 alineatul (4) din Constituție, o persoană ar putea fi reținută în timpul procesului timp de cel mult douăsprezece luni. La 7 august 2009, Curtea Supremă de Justiție și-a respins apelurile ca fiind nefondate. Curtea a remarcat că art. 186 alineatul 9) din Codul de Procedură Penală a permis extinderea repetată a detenției dincolo de cele douăsprezece luni. La 5 octombrie 2009, Curtea de Apel Cahul a prelungit detenția reclamanților pentru încă șaptezeci de zile se bazează pe aceleași motive ca înainte. Curtea nu se referă la primul reclamant care îndeplinește o sentință de închisoare.Decizia a fost susținută de Curtea Supremă de Justiție. La 24 decembrie 2009, Curtea de Apel a constatat că reclamanții au fost vinovați pentru mai multe acuzații, a condamnat primul reclamant la douăsprezece ani de închisoare și al doilea la nouă ani de închisoare. Curtea a inclus în termenul celui de-al doilea reclamant termen neîncredințat sub o condamnare suspendată în 2006. La 25 martie 2011, Curtea Supremă de Justiție a examinat condamnările și condamnările reclamanților: primul reclamant a fost condamnat la un an și la șase luni de închisoare, al doilea reclamant a fost condamnat la șase ani de închisoare. COMPLAINT Reclamanții se plâng în temeiul articolului 5 § 1 din Convenție că detenția lor dincolo de termenul de douăsprezece luni prevăzut de art. 4 din Constituție a fost ilegală. Reclamanții au fost privați de libertate, în încălcarea articolului 5 § 1 din Convenție? În special, privarea de libertate a fost legală în sensul articolului 25 din Constituție după expirarea a douăsprezece luni (a se vedea Savca c. Republica Moldova, nr. 17963/08, §§ 53, 15 martie 2016)?

Communicated on 1 September 2016

SECOND SECTION

Application no. 55364/09

Fiodor NEICOVCEN and Fiodor MOSCOGLO

against the Republic of Moldova

lodged on 3 October 2009

STATEMENT OF FACTS

The applicants, Mr Feodor Neicovcen and Mr Fiodor Moscoglo, are Moldovan nationals who were born in 1973 and 1983 respectively and were detained in Cahul at the time when the application was lodged. They are represented before the Court by Mr

A.

Beruceașvili and Mr A. Maslov, lawyers practising in Chișinău.

The facts of the case, as submitted by the applicants, may be summarised as follows.

On 6 May 2008 the applicants were arrested. They were accused of acting as heads of a criminal organisation which had committed in 2007 and 2008 multiple thefts, robberies and extortions. The first applicant was also charged with illegally carrying firearms and with involving minors in criminal activities.

On 8 May 2008 the Buiucani District Court issued a detention order for thirty days in respect of both applicants. The applicants’ detention was extended repeatedly every thirty days until 1 October 2008, when the case was committed for trial; thereafter, their detention was extended every ninety days.

On 30 June 2009 the prosecutor requested the extension of their detention for another ninety days. The applicants argued that the maximum duration of their detention under Article 186 (8) of the Code of Criminal Procedure was six months and that under Article 25 (4) of the Constitution it was twelve months; both time-limits had already expired.

On 2 July 2009 the Cahul Court of Appeal issued a detention order for ninety days. The court found that the time-limits prescribed by Article

186

(8) of the Code of Criminal Procedure had indeed expired but that Article 186 (9) allowed for exceptional extensions. The decision noted that the first applicant had been convicted by a first-instance court in another case.

The applicants appealed, arguing,

inter alia

,

that under Article 25 (4) of the Constitution a person could be held in detention pending trial for no longer than twelve months.

On 7 August 2009 the Supreme Court of Justice dismissed their appeals as ill-founded. The court noted that Article 186 (9) of the Code of Criminal Procedure allowed for repeated extensions of detention beyond the twelve

‑

month time-limit prescribed under Article 186 (8).

On 5 October 2009 the Cahul Court of Appeal extended the applicants’ detention for another seventy days relying on the same reasons as before. The court did not refer to the first applicant serving a prison sentence. The decision was upheld by the Supreme Court of Justice.

On 24 December 2009 the Cahul Court of Appeal found the applicants guilty on several charges, sentenced the first applicant to twelve years of imprisonment and the second applicant to nine years of imprisonment. The court included in the term of the second applicant the unserved term of imprisonment under a 2006 sentence suspended on probation. The court did not cite any previous convictions in respect of the first applicant.

On 25 March 2011 the Supreme Court of Justice reviewed the applicants’ convictions and sentences: the first applicant was sentenced to one year and six months of imprisonment, the second applicant was sentenced to six

years of imprisonment.

COMPLAINT

The applicants complain under Article 5 § 1 of the Convention that their detention beyond the time-limit of twelve months prescribed by Article

25

(4) of the Constitution was unlawful.

QUESTION TO THE PARTIES

Were the applicants deprived of their liberty, in breach of Article 5 § 1 of the Convention? In particular, was the deprivation of liberty lawful for the purposes of Article 25 of the Constitution after the expiration of twelve

months (see

Savca v. the Republic of Moldova

, no. 17963/08, §§

43

‑

53, 15

March 2016)?