CtEDO 13.09.2016 Auto

VOLTMAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA

RESPONDENT
MDA
HOTĂRÂRE
13.09.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partly struck out of the list;Partly inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
VOLTMAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

SEGUNDA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 31052/04 Svetlana și Vladimir VOLTMAN împotriva Republicii Moldova Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care așeză la 13 septembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Nebojša Vučinić, președinte, Ksenija Turković, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakirci, secretar adjunct al secțiunii. Valeriu Grițco, judecătorul ales în ceea ce privește Republica Moldova, s-a retras din ședere în cadrul Comitetului (art. 28). având în vedere cererea depusă la 10 iulie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitanți, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE Reclamanții, dna Svetlana Voltman și dl Vladimir Voltman, sunt resortisanți israelieni, născuți în 1960 și respectiv în 1959 și locuiesc în Chișinău. Au fost reprezentați în fața Curții de dl V. Turcan și, începând cu 19 iulie 2011, de dl V. Nagacevschi, avocați care practică în Chișinău. Guvernul Moldovei (“ Guvernul”) au fost reprezentați de agentul lor, dl V. Grosu. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părți, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamanții au fost căsătoriți unul cu celălalt din 1981. Ele sunt investitori privati și acționari într-o societate privată (E.) înregistrată la Chișinău. La o dată neespecificată, au cumpărat o clădire situată în Chișinău. În 2002 societatea E. a decis să-și crească capitalul social, adaugând această construcție la activele sale. Apoi, al doilea reclamant a devenit vicepreședinte al societății. La 14 martie 2003, al doilea reclamant a semnat un contract de vânzare a acțiunilor sale societății. La 22 iulie 2003, reclamanții au instituit o procedură judiciară împotriva societății, a președintelui său, a cumpărătorilor ulterioare a acțiunilor și a registrului independent al societății care a înregistrat transferul acțiunilor, susținând că contractul a fost anulat, deoarece a fost încheiat sub presiune. La 27 octombrie 2003, Curtea de District Botanica a susținut cererea reclamanților, anulând contractul de vânzări între reclamant și societatea, precum și toate tranzacțiile ulterioare referitoare la acțiunile respective. La 11 decembrie 2003, Curtea de Apel Chișinău a anulat această hotărâre și a respins cererea reclamanților. Hotărârea instanței de apel a conținut doar partea operativă. Partea motivată a deciziei a fost redactată mai târziu. 10. La 15 decembrie 2003, reclamantul a depus un recurs preliminar cu privire la punctele de drept la Curtea Supremă de Justiție și a declarat în mod expres că se va depune un recurs deplin la primirea părții motivate din decizia impugnată din 11 decembrie 2003. 11. La 4 februarie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul cu privire la punctele de drept ca fiind nefondată. 12. La 10 februarie 2004, reclamanții au primit partea motivată a hotărârii instanței de apel din 11 decembrie 2003. În aceeași zi au depus un recurs motivat asupra punctelor de drept. 13. Cu toate acestea, la 25 februarie 2004, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul aplicand principiul res judicata. 14. Prezentul caz a fost comunicat guvernului la 8 martie 2010. 15. La 1 august 2011, noul reprezentant al reclamanților a notificat Curtea că reclamanții au dorit să retragă plângerile în temeiul articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție „referit circumstanțele cauzei și jurisprudenței Curții.” 16. La 7 mai 2015, Agentul Guvernului a inițiat proceduri de revizuire în fața instanțelor naționale. La 17 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiție și-a anulat hotărârile din 4 februarie 2004 și 25 februarie 2004 și reînnoit În acest sens, Curtea Supremă a constatat o încălcare a articolului 6 din Convenție, admițând că reclamanții nu au beneficiat de un proces echitabil, deoarece apelul pe punctele de drept a fost respins ilegal. În legătură cu această încălcare, Curtea Supremă a acordat reclamanților EUR 1.800 pentru prejudiciu moral și 10000 MDL pentru costuri și cheltuieli. 17. Procedura a fost încheiată cu examinarea recursului reclamanților asupra punctelor de drept care a fost ulterior respinsă de Curtea Supremă de Justiție la 30 septembrie 2015. La 29 martie 2016, reclamanții au depus o nouă cerere înregistrată în temeiul nr. 24361/16, susținând o încălcare a articolelor 6 și 13 din convenție, precum și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la convenție. 18. Reclamanții s-au plâns în temeiul articolului 6 din Convenție că dreptul lor la o audiere echitabilă de către un tribunal imparțial instituit prin lege a fost încălcat ca urmare a hotărârilor interne din 4 februarie 2004 și 25 februarie 2004. 19. În formularul lor de cerere, ei se plângeau, de asemenea, că neexaminarea recursului din partea Curții Supreme în privința punctelor de drept a constituit o încălcare a dreptului lor la o soluție eficace în temeiul articolului 13 din Convenție și a dreptului lor la proprietate în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. La 1 august 2011, al doilea reprezentant numit a notificat Curtea că reclamanții au dorit să retragă plângerile în temeiul articolului 13 și al articolului 1 din Protocolul nr. 1. Reclamanții se plângea că nerespectarea Curții Supreme de Justiție în examinarea recursului asupra punctelor de drept a constituit o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție, al căror parte relevantă se menționează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere echitabilă ... de [a] ... tribunal ...” 21. Guvernul a susținut că reclamanții și-au pierdut statutul de victimă din 17 iunie 2015, Curtea Supremă de Justiție a recunoscut în mod expres încălcarea dreptului reclamanților la un proces echitabil și le-a acordat compensații pentru prejudiciu moral în acest sens. În plus, la 30 septembrie 2015 Curtea Supremă de Justiție și-a examinat apelul asupra punctelor de drept în toate aspectele, dar totuși a respins-o ca fiind evident nefondată. Prin urmare, Guvernul a cerut Curții să respingă plângerile reclamanților în temeiul articolelor 6 § 1 și 13 din Convenție, deoarece nu mai puteau pretinde că sunt „victime” de orice încălcare în acest sens. 22. Curtea reiterează că, pentru ca un reclamant să poată pretinde că este victimă de o încălcare, în sensul articolului 34 din Convenție, nu numai că trebuie să aibă statutul de victimă în momentul introducerii cererii, ci acest statut trebuie să continue să existe în toate etapele procedurii. O decizie sau o măsură favorabilă pentru un reclamant nu este, în principiu, suficientă pentru a-l priva de statutul său de „victima”, cu excepția cazului în care autoritățile naționale au recunoscut, fie în mod expres, fie în substanță, și apoi au oferit remediere pentru încălcarea Convenției (a se vedea Dalban c. România [GC], nr. 28114/95, § 44, CEDO 1999‐VI). 23. Curtea constată că, după comunicarea cauzei către Guvern, procedurile au fost redeschise. Curtea Supremă a recunoscut o încălcare a articolului 6 din Convenție în ceea ce privește plângerea de mai sus și a acordat reclamanților o compensație suficientă. În plus, reclamanții au putut prezenta argumentele lor în fața Curții Supreme, care au oferit garanțiile prevăzute la art. 6 § 1 din Convenție și au abordat aceste argumente într-o hotărâre motivată în mod corespunzător. În astfel de circumstanțe, Curtea consideră că reclamanții nu mai pot pretinde că sunt „victime” de o încălcare a articolului 6 în ceea ce privește plângerea de mai sus și că această parte a cererii trebuie respinsă în temeiul articolului 35 §§ § 3 și 4 din Convenție. În scrisoarea sa din 1 august 2011 reprezentantul reclamanților a informat Curtea că reclamanții au dorit să își retragă plângerile în temeiul articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție „referit circumstanțele cauzei și jurisprudenței Curții”. 25. Curtea ia act de faptul că reclamanții nu intenționează să urmărească plângerile de mai sus în sensul articolului 37 din Convenție, care, în ceea ce privește informațiile, citește după cum urmează: „1. În orice etapă a procedurii, Curtea poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în care circumstanțele conduc la concluzia că (a) reclamantul nu intenționează să își continue cererea; .. Cu toate acestea, Curtea continuă examinarea cererii dacă respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenția și în Protocolele sale, este necesară.” 26. Curtea consideră că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu necesită continuarea examinării plângerilor în temeiul articolului 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Prin urmare, decide să ia această parte din aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 37 § 1 litera (a) din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară, în unanimitate, plângerea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție inadmisibilă; hotărăște să elimine restul cererii. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 octombrie 2016. Hasan Bakırcı Nebojša Vučinić Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2016-09-13
0,94
VOLTMAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA - [Romanian Translation] by the Ministry of Justice of the Republic of Moldova
observaţiile depuse de Guvernul respondent şi observaţiile depuse în replică de către reclamanţi, După deliberare, decide după cum urmează: CIRCUMSTANŢELE CAUZEI 1. Reclamanţii, dna Svetlana Voltman şi dl Vladimir Voltman, sunt cetăţeni isr
CtEDO 2016-11-08
0,93
STEȚCO v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
SECOND SECTION DECISION Application no. 8189/09 Valentina STEŢCO against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 8 November 2016 as a Committee composed of: Paul Lemmens, President, Ksenija Tu
CtEDO 2021-09-28
0,93
CASE OF PRUTEAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
SECOND SECTION CASE OF PRUTEAN v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA (Application no. 5707/15) JUDGMENT STRASBOURG 28 September 2021 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Prutean v. the Republic of Moldova,
CtEDO 2014-09-23
0,93
PLATON AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
22 THIRD SECTION DECISION Application no. 36743/05 Constantin PLATON against the Republic of Moldova and 2 other applications (see list appended) The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 23 September 2014 as a Committe
CtEDO 2020-01-30
0,93
VOLOC AND OTHERS v. THE REPUBLIC OF MOLDOVA
SECOND SECTION DECISION Application no. 38292/08 Mihai VOLOC and Others against the Republic of Moldova The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 30 January 2020 as a Committee composed of: Ivana Jelić, President, Arnf
Sursă