Decizia nr. 33969/15 Fikret AKOVA împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a doua secțiune), care a stat la 13 septembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Ksenija Turković, președinte, Jon Fridrik Kjølbro, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 3 iulie 2015, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTELE Reclamantul, dl Fikret Akova, este un național turc, care s-a născut în 1953 și trăiește în Balıkesir. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl A.N. Akova, un avocat care practică în Balıkesir. Situațiile cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. Reclamantul s-a dus la alegerile municipale din 30 martie 2014 în Turcia ca candidat pentru Partidul Popular (Cumhuriyet Halk Partisi – „ CHP”) pentru primarul municipiului Burhaniye. Rezultatele anunțate de Comisia Electorală Națională (Yüksek Seçim Kurulu – „YSK” a arătat că reclamantul a primit 13.523 de voturi în timp ce unul dintre adversarii săi, dl N.U., membru al Partidului Justiție și Dezvoltare (Adalet ve Kalkınma Partisi – „AKP”) a obținut 13.681 voturi. Numărul total de voturi a fost de 35.591 voturi și de 1.562 voturi nu au fost declarate. La 1 aprilie 2014, reclamantul a depus o plângere cu privire la rezultatele alegerilor în cadrul Comitetului Electoral din districtul Burhaniye (denumit în continuare „DeB”), în care a susținut, printre altele, , că membrii comitetelor de votare nu și-au îndeplinit atribuțiile, adică nu au ștampilat corect voturile care au dus la declararea unor voturi invalide. Reclamantul a cerut DEB să examineze și să conteze din nou voturile invalide. În aceeași dată, DEB a respins plângerea reclamantului și a susținut că declarația anumitor voturi nu era conformă cu legislația relevantă și a susținut, de asemenea, că reclamantul nu a prezentat dovezi concrete pentru a susține acuzațiile sale. La 3 aprilie 2014, reclamantul a contestat această decizie și a prezentat plângeri identice Comitetului electoral provincial Balıkesir (denumit în continuare „ PEB”). La 4 aprilie 2014, PEB a respins obiecțiile reclamantului ca fiind nefondate referindu-se la raționamentul DEB. La 7 aprilie 2014, reclamantul a depus o plângere în fața Comisiei Electorale Naționale. La 13 aprilie 2014, această plângere a fost respinsă. La 13 mai 2014, reclamantul a depus o cerere la Curtea Constituțională și a susținut că drepturile sale în temeiul articolului 6 din Convenție și art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție au fost încălcate. La 31 decembrie 2014, Curtea Constituțională a declarat inadmisibilă cererea ca fiind incompatibilă cu dispozițiile Convenției. Legea internă relevantă 10. art. 7 din Constituție prevede: „Competența legislativă este conferită Marei Adunări Naționale Turce în numele Națiunii Turce. Această putere nu poate fi delegată.” 11. art. 67 din Constituție, astfel cum a fost modificat la 23 iulie 1995 și 17 octombrie 2001, prevede: „Citățenii au dreptul de a vota, de a sta la alegeri, de a participa la activități politice independente sau ca membri ai unui partid politic și de a participa la referendumuri în conformitate cu normele prevăzute de lege. Alegerile și referendumurile se desfășoară sub administrarea și supravegherea justiției și în conformitate cu principiile sufrageriei libere, egale, secrete și universale, într-o singură rundă de vot, voturile exprimate fiind numărate și înregistrate în public. Cu toate acestea, legea prevede dispoziții adecvate pentru ca cetățenii turci rezidenți în străinătate să poată exercita dreptul de vot. Fiecare cetățean turc cu vârsta de cel puțin 18 ani are dreptul de a vota și de a participa la referendumuri. Exercitarea acestor drepturi este reglementată de lege. În serviciul membrilor forțelor armate, cadetelor ofițeri și persoanelor care îndeplinesc condamnarea la închisoare, altele decât cele condamnate pentru o infracțiune involuntară, se privește de dreptul de vot. Comisia Electorală Națională stabilește măsurile care trebuie luate pentru a garanta securitatea operațiunilor pentru a număra și înregistra voturile în închisoare și în centrele de reținere, iar aceste operațiuni se desfășoară în prezența judecătorului competent, care îi ocupă și le supraveghează. Legile electorale trebuie să concilieze reprezentarea corectă cu stabilitatea guvernamentală. Modificările legislației electorale nu se aplică alegerilor care au avut loc în cursul anului de la intrarea în vigoare.” COMPLAINTE 12. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 din Convenția că dreptul său la un proces echitabil a fost încălcat deoarece plângerile sale de nereguli și fraudă în alegerile municipale au fost respinse arbitrar de către organismele relevante, și anume organele electorale și Curtea Constituțională. 13. În plus, el susține că frauda electorală nu a fost corectată de Curtea Constituțională deoarece aceasta a adoptat o interpretare restrictivă a termenului „elecții” la art. 67 din Constituție și a declarat plângerile sale privind alegerile municipale din 2014 inadmisibil ca fiind ratione materiae incompatibil cu dispozițiile Convenției. Presupunând nedreptatea procedurii 14. Reclamantul s-a plâns că plângerile sale privind frauda electorală și neregulile în procesul electoral nu au fost examinate în mod corespunzător în fața organelor electorale și a Curții Constituționale. În acest sens, el a susținut o încălcare a dreptului său la un proces echitabil în temeiul articolului 6 din Convenție. art. 6 prevede, în măsura în care este relevant, după cum urmează: „1. În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile sau a oricărei acuzații penale împotriva lui, toată lumea are dreptul la o audiere corectă și publică într-un timp rezonabil de către un tribunal independent și imparțial instituit prin lege.” 15. Curtea observă că acțiunea în care reclamațiile reclamantei au fost examinate se referă la validitatea alegerilor municipale din Burhaniye și, ulterior, la dreptul reclamantului de a ocupa postul de primar. Astfel de proceduri au fost legate de un litigiu privind drepturile politice și nu de drepturile civile ale reclamantului care intră în domeniul de aplicare al articolului 6 din Convenție (a se vedea, în contextul alegerilor parlamentare, Pierre-Bloch c. Franța , 21 octombrie 1997, § 50, Raporturile Hotărârilor și Deciziilor 1997 VI; în contextul alegerilor locale a se vedea Cherepkov c. Rusia (dec.), nr. 51501/99, CEDH 2000 I; și în contextul alegerilor parlamentare și municipale, a se vedea Valentin Gorizdra c. Moldova (dec.) nr. 53180/99, 2 iulie 2002). 16. Prin urmare, art. 6 nu se aplică procedurilor plângute. 17. Rezultă că această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae în conformitate cu dispozițiile Convenției în sensul art. 35 § 3 lit. (a) și trebuie respins în conformitate cu art. 35 § 4. Nerespectarea organismelor naționale de a corecta presupusă fraudă electorală 18. Reclamantul s-a plâns că presupusa fraudă electorală nu a fost corectată de către organele electorale și de Curtea Constituțională. El a susținut, în special, că Curtea Constituțională, prin interpretarea termenului de „eleiții” la art. 67 din Constituție îngust și declarând plângerea sa legată de alegerile municipale din 2014, inadmisibil, a încălcat drepturile sale în temeiul articolelor 6 și 53 din Convenție. 19. Curtea reiterează că aceaceasta este alegerea municipală din 2014. de competent al caracterizării care trebuie acordată în drept faptelor unui caz (a se vedea, de exemplu, Aksu c. Turcia [GC], nos. 4149/04 și 41029/04, § 43, CEDH 2012). 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care prevede numai următoarele: „Altele părți contractante se angajează să desfășoare alegeri libere la intervale rezonabile prin vot secret, în condiții care să asigure libera exprimare a avizului poporului în alegerea legislației.” 20. art. 3 din Protocolul nr. 1 protejează dreptul poporului de a alege legislatura prin intermediul alegerilor libere (Booth-Clibborn și alții c. Regatul Unit , nr. 11391/85, Decizia Comisiei din 5 iulie 1985, Decizii și Rapoarte (DR) 43, p. 236). Cuvântul „legislatură” nu înseamnă neapărat parlamentul național: trebuie interpretat în lumina structurii constituționale ale statului în cauză (a se vedea Mathieu-Mohin și Clerfayt c. Belgia , 2 martie 1987, § 53, Serie A nr. 113, și Matthews c. Regatul Unit [GC], nr. 24833/94, § 40, CEDO 1999-I). 21. Potrivit jurisprudenței stabilite de Curte, alegerile municipale pentru organele care nu fac parte din legislatură din țară în cauză nu fac parte din domeniul de aplicare al articolului 3 din Protocolul nr. 1 (Regatul Unit , nr. 5155/71 , Hotărârea Comisiei din 12 iulie 1976 , DR 6, p. 13; Cherepkov c. Rusia , citată mai sus; Malarde c. Franța (dec.), nr. 46813/99, 5 septembrie 2000; Salleras Llinares c. Spania (dec.), nr. 52226/99, ECHR 2000-XI; Valentin Gorizdra , citat mai sus; Santoro c. Italia, nr. 36681/97, 16 ianuarie 2003 și Mółka c. Polonia (dec.), nr. 56550/00, ECHR 2006 IV). 22. Prin urmare, Curtea trebuie să stabilească dacă municipalitățile pot fi considerate ca făcând parte din legislatură din Turcia. În acest sens, Curtea observă că în Uçar și alții c. Turcia (dec.), nr. 4692/09, 24 iunie 2014) a deținut: „... Constituția Turciei confirmă exercitarea puterii legislative Marei Adunări Naționale Turce, adică Parlamentul (a se vedea art. 7 din Constituție). În plus, municipalitățile din Turcia sunt depozite de competențe administrative privind organizarea și furnizarea de servicii locale.... Astfel, acestea nu exercită puterea legislativă în sensul Constituției Turciei. Prin urmare, Curtea concluzionează că municipalitățile nu fac parte din legislatura Turciei”. 23. Curtea constată în acest caz că reclamantul s-a plâns în legătură cu alegerile municipale din 30 martie 2014. Având în vedere concluzia din acest caz, este clar că municipalitățile și primarii Turciei nu exercită puterea legislativă și, prin urmare, nu fac parte din „legislatura” în sensul articolului 3 din Protocolul nr. În consecință, această parte a cererii este incompatibilă ratione materiae cu dispozițiile Convenției în sensul articolului 35 § 3 litera (a) și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 § 4. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară restul cererii inadmisibilă. Președintele adjunct al grefierului Ksenija Turković
Application no. 33969/15
Fikret AKOVA
against Turkey
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 13
September 2016 as a Committee composed of:
Ksenija Turković,
President,
Jon Fridrik Kjølbro,
Georges Ravarani,
judges,
and Hasan Bakırcı,
Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 3 July 2015,
Having deliberated, decides as follows:
The applicant, Mr Fikret Akova, is a Turkish national, who was born in 1953 and lives in Balıkesir. He was represented before the Court by Mr
A.N. Akova, a lawyer practising in Balıkesir.
A.
The circumstances of the case
1.
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
2.
The applicant ran in in the municipal elections of 30 March 2014 in Turkey as candidate for the People’s Republican Party (Cumhuriyet
Halk Partisi
– “the CHP”) for the offıce of mayor of Burhaniye Municipality.
The results announced by the National Electoral Commission (
Yüksek Seçim Kurulu
– “the YSK”) showed that the applicant got 13,523 votes while one of his opponents, Mr N.U., a member of the Justice and Development Party (
Adalet ve Kalkınma Partisi
– “the AKP”) obtained 13,681 votes. Total number of votes was 35,591 and 1,562 votes were declared invalid.
3.
On 1 April 2014 the applicant filed a complaint about the election results with the Burhaniye District Election Board (hereinafter referred to as “the DEB”), in which it claimed,
inter alia
, that the members of the ballot box committees had failed to perform their duties, i.e. they did not stamp the ballots correctly which resulted in some votes to be declared invalid. The applicant asked the DEB to examine and count the invalid votes again.
4.
On the same date, the DEB rejected the applicant’s complaint and held that the declaration of some votes as invalid was in line with the relevant legislation. It further held that the applicant had failed to submit concrete evidence to support his allegations.
5.
On 3 April 2014 the applicant objected to this decision and submitted the identical complaints to the Balıkesir Provincial Election Board (hereinafter referred to as the “the PEB”).
6.
On 4 April 2014 the PEB dismissed the applicant’s objections as unfounded referring to the reasoning of the DEB.
7.
On 7 April 2014 the applicant filed a complaint before the National Electoral Commission. On 13 April 2014 this complaint was rejected as well.
8.
On 13 May 2014 the applicant lodged an application with the Constitutional Court and alleged before it that his rights under Article
6 of the Convention and Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention had been violated.
9.
On 31 December 2014 the Constitutional Court declared the application inadmissible as being incompatible
rationae materiae
with the provisions of the Convention.
B.
Relevant domestic law
10.
Article 7 of the Constitution provides:
“Legislative power is vested in the Turkish Grand National Assembly on behalf of the Turkish Nation. This power cannot be delegated.”
11.
Article 67 of the Constitution, as amended on 23
July 1995 and 17
October 2001, provides:
“Citizens shall have the right to vote, to stand for election, to engage in political activities independently or as members of a political party and to take part in referenda in accordance with the rules laid down by law.
Elections and referenda shall be conducted under the administration and supervision of the judiciary and in accordance with the principles of free, equal, secret and universal suffrage, in a single round of voting, the votes cast being counted and recorded in public. Nevertheless, the law shall make suitable provision for Turkish citizens resident abroad to be able to exercise their right to vote.
Every Turkish citizen of at least eighteen years of age shall have the right to vote and to take part in referenda.
Exercise of these rights shall be regulated by law.
Serving members of the armed forces, officer cadets and persons serving prison sentences, other than those convicted of an unintentional offence, shall be deprived of the right to vote.
The National Electoral Commission shall determine the measures to be taken to guarantee the security of the operations to count and record the votes in prisons and remand centres, and those operations shall be conducted in the presence of the competent judge, who shall take charge of and supervise them.
Electoral laws must reconcile fair representation with governmental stability.
Amendments to electoral laws shall not be applicable to elections taking place during the year following their entry into force.”
12.
The applicant complained under Article
6 of the Convention that his right to a fair trial had been violated because his complaints of irregularities and fraud in the municipal elections had been arbitrarily rejected by the relevant bodies, namely the electoral bodies and the Constitutional Court.
13.
He further argued that the electoral fraud had not been corrected by the Constitutional Court because the latter had adopted a restrictive interpretation of the term “elections” in Article
67 of the Constitution and had declared his complaints concerning the 2014 municipal elections inadmissible as being incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention.
A.
Alleged unfairness of the proceedings
14.
The applicant complained that his complaints concerning the electoral fraud and irregularities in the election process had not been duly examined before the electoral bodies and the Constitutional Court. In this respect, he alleged a violation of his right to a fair trial under Article 6 of the Convention. Article 6 provides, insofar as relevant, as follows:
“1.
In the determination of his civil rights and obligations or of any criminal charge against him, everyone is entitled to a fair and public hearing within a reasonable time by an independent and impartial tribunal established by law.”
15.
The Court observes that the proceedings in which the applicant’s complaints were examined concerned the validity of the municipal elections in Burhaniye and subsequently the applicant’s right to occupy the post of mayor. Such proceedings were related to a dispute on political rights and not to the applicant’s civil rights which are within the scope of Article 6 of the Convention (see, in the context of parliamentary elections,
Pierre-Bloch v.
France
, 21 October 1997, § 50,
Reports of Judgments and Decisions
1997
‑
VI; in the context of local elections see
Cherepkov v. Russia
(dec.), no.
‑
I; and in the context of both parliamentary and municipal elections see
Valentin Gorizdra v. Moldova
(dec.) no. 53180/99, 2
July 2002).
16.
Hence, Article 6 does not apply to the proceedings complained of.
17.
It follows that this part of the application is incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.
B.
Failure of the national bodies to correct alleged electoral fraud
18.
The applicant complained that the alleged electoral fraud had not been corrected by the electoral bodies and the Constitutional Court. He maintained, in particular, that the Constitutional Court, by interpreting the term “elections” in Article 67 of the Constitution narrowly and declaring his complaint related to the 2014 municipal elections inadmissible had violated his rights under Articles 6 and 53 of the Convention.
19.
The Court reiterates that it is the
master of the characterisation to be given in law to the facts of a case (see, for instance,
Aksu v. Turkey
[GC], nos. 4149/04 and 41029/04, § 43, ECHR 2012). It considers that this part of the applicant’s complaint relates mainly to a dispute arising out of the 2014 municipal elections. The complaint is therefore to be examined under Article
3 of Protocol No. 1 to the Convention alone, which provides as follows:
“The High Contracting Parties undertake to hold free elections at reasonable intervals by secret ballot, under conditions which will ensure the free expression of the opinion of the people in the choice of the legislature.”
20.
Article 3 of Protocol No. 1 protects the right of the people to choose the legislature by means of free elections (
Booth-Clibborn and Others v.
the United Kingdom
, no. 11391/85, Commission decision of 5 July 1985, Decisions and Reports (DR) 43, p. 236). The word “legislature” does not necessarily mean the national parliament: it has to be interpreted in the light of the constitutional structure of the State in question (see
Mathieu-Mohin and Clerfayt v. Belgium
, 2 March 1987, § 53, Series A no. 113, and
Matthews v. the United Kingdom
[GC], no. 24833/94, § 40, ECHR 1999-I).
21.
According to the Court’s established case-law, municipal elections for organs which do not form part of the legislature in the country concerned fall outside the scope of Article 3 of Protocol No. 1 (
X.
v.
the
United Kingdom
, no. 5155/71, Commission decision of 12
July 1976, DR 6, p. 13;
Cherepkov v. Russia
, cited above;
Malarde v.
France
(dec.), no. 46813/99, 5 September 2000;
Salleras
Llinares v.
Spain
(dec.), no. 52226/99, ECHR 2000-XI;
Valentin Gorizdra
, cited above;
Santoro v.
Italy,
no. 36681/97, 16
January 2003 and
Mółka v.
Poland
(dec.), no.
‑
IV).
22.
The Court must therefore determine whether municipalities can be regarded as constituting part of the legislature of Turkey. In this connection, the Court observes that in
Uçar and others v. Turkey
((dec.), no.
4692/09, 24
June 2014) it held:
“... the Constitution of Turkey confers the exercise of legislative power on the Turkish Grand National Assembly, that is, the Parliament (see Article 7 of the Constitution). Moreover, municipalities in Turkey are the repositories of powers of an administrative nature concerning the organisation and provision of local services. ...
Thus, they do not exercise legislative power within the meaning of the Constitution of Turkey. The Court therefore concludes that municipalities do not form part of the legislature of Turkey”.
23.
The Court notes in the present case that the applicant complained about the municipal elections of 30 March 2014. In the light of the finding in the above case, it is clear that municipalities and mayors in Turkey do not exercise legislative power and do not therefore form part of the “legislature” within the meaning of Article 3 of Protocol No. 1. Accordingly, elections to such bodies do not fall within the scope of Article 3 of Protocol No. 1 to the Convention.
24.
It follows that this part of the application is incompatible
ratione materiae
with the provisions of the Convention within the meaning of Article 35 § 3 (a) and must be rejected in accordance with Article 35 § 4.
For these reasons, the Court, unanimously,
Declares
the remainder of the application inadmissible.
Done in English and notified in writing on 6 October 2016.
Hasan Bakırcı
Ksenija Turković
Deputy Registrar
President