DEMELKHANOVA v. RUSSIA

Comunicat la 19 septembrie 2016 SECȚIUNE TERZă Cerere nr. 59203/13 Khava DEMELKHANOVA împotriva Rusiei depusă la 8 iulie 2013 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul este dna Khava Demelkhanova, care s-a născut în 1970 și locuiește în Urus-Martan, Chechenia. Ea este reprezentată în fața Curții de către dl Said Mushayev, avocat practicant în Grozny. Reclamantul este soția dlui Abdula (denumită și Abdul) Demelkhanov, care s-a născut în 1970. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. În după-amiază, în 28 martie 2004, dl Demelkhanov a fost la intersecția P. Musorova Street și 8 Marta Street din Grozny, Cecenia, când un grup de servicii armate în uniformă de camuflaj a sosit în transportatorii de personal blindat (APC), l-a arestat și l-a dus într-o destinație necunoscută.

Locația domnului Abdula Demelkhanov a rămas necunoscută de atunci. Investigația oficială privind răpirea La 28 martie 2004, sora dlui Abdula Demelkhanov, dna S.D., a informat autoritățile cu privire la dispariția fratelui ei și a solicitat deschiderea unei anchete. La o dată neespecificată între aprilie 2004 și iulie 2005 departamentul districtului Oktyabrskiy din interiorul Grozny ( Отдел внутренним дел Окт ) a refuzat să deschidă o anchetă penală asupra dispariției. La 9 august 2005, procurorul din districtul Oktyabrskiy din Grozny () a deschis cauza penală nr. 42094 în temeiul articolului 105 din Codul Penal (murder). La 16 august 2005, reclamantul a primit statutul de victimă. La 9 noiembrie 2005, ancheta privind acest caz a fost suspendată pentru neidentificarea infractorilor.

A fost reluată la 17 mai 2011 și a fost suspendată din nou la 6 iunie 2011. La 30 mai 2011, anchetatorii au interogat reclamantul. Ea nu a furnizat nicio informație relevantă privind presupusa răpire a soțului ei. La 4 iunie 2011 și 7 februarie 2012 anchetatorii au interogat oaspetele dnei R.K. și T.D., care au susținut acest lucru la ora 17:28 Martie 2004 au fost în fața 8 strada Marta din Grozny și au văzut un grup de cinci până la șase servitori în uniforma de camuflaj a sosit într-un APC, solicitându-l pe dl Abdula Demelkhanov să producă documente de identitate, apoi să-l forțeze în APC și să plece. Servicierii au vorbit ruși neacceptate; unele dintre ele au purtat balaclave. Se pare că ancheta este încă în așteptare.

Procedura în fața instanțelor interne La 28 ianuarie 2013, reclamantul a depus o cerere de compensare pentru prejudiciu moral susținute ca urmare a presupusului răpire a soțului ei. La 12 martie 2013, Curtea Orașului Urus-Martan a acordat cererea reclamantului și a acordat 1.000.000 de ruble ruse (RUB), (13.203 euro (EUR) în despăgubiri. La 28 mai 2013, Curtea Supremă Cecenia a anulat decizia de mai sus privind recursul și a respins reclamația ca nefondată. În baza articolului 2 din Convenție, reclamantul se plânge de o încălcare a dreptului la viață al dlui Abdula Demelkhanov și susține că circumstanțele răpirii sale indică că infractorii erau agenți de stat. Reclamantul se plânge, invocând art. 3 din Convenție, că suferă de dificultăți mentale severe din cauza indiferenței demonstrate de autoritățile în ceea ce privește răpirea și dispariția ulterioară a rudei sale apropiate și a eșecului statului de a efectua o anchetă eficace asupra incidentului.

Reclamantul susține că detenția necunoscută a rudei sale încălcă toate garanțiile prevăzute la art. 5 din Convenție. Reclamantul se plâng în temeiul articolului 13 din Convenție de lipsa unui remediu eficace în ceea ce privește plângerile în temeiul articolelor 2, 3 și 5 din Convenție. Reclamantul a respectat termenul de șase luni prevăzut la art. 35 § 1 din Convenție? În special, reclamantul „întârzieri excesive sau neexplicate” în prezentarea plângerilor la autoritățile interne și la Curte după răpirea rudei sale și au existat întârzieri semnificative sau întârzieri semnificative în activitatea de investigare care ar putea avea un impact asupra aplicării limitei de șase luni (a se vedea mutatis mutandis) Varnava și alții Turcia [GC], nos.

16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 și 16073/90, §§ 162, 165 și 166, CEDO 2009)? Reclamantul este invitat să furnizeze o explicație pentru întârzierea depunerii plângerii sale la autoritățile interne și la Curte și să furnizeze copii ale corespondenței sale (și documente conexe) cu autoritățile în legătură cu răpirea rudei sale. având în vedere: numeroase hotărâri anterioare ale Curții în care încălcarea articolului 2 din Convenție au fost găsite atât în ceea ce privește disparițiile rudelor reclamanților, ca urmare a detenției lor de către membrii neidentificați ai forțelor de securitate, cât și nerespectarea unei anchete eficace (a se vedea, printre exemple recente, Aslakhanova și alții c. Rusia, nos.

2944/06, 830/07, 50184/07, 332/08 și 42509/10, 18 decembrie 2012 și Mikiyeva și alții c. Rusia , nr. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 și 15695/11, 30 ianuarie 2014); și; similaritatea prezentei cereri cu cazurile menționate mai sus, după cum se poate observa din depunerea reclamantului și rezultatele intermediare ale anchetei, (a) Reclamantul a prezentat un caz prima facie că rudele ei au fost arestate de polițiștii de stat în cursul unei operații de securitate? (b) Dacă este cazul, se poate muta sarcina dovezii către Guvern în ceea ce privește furnizarea unei explicații satisfăcătoare și convingătoare a circumstanțelor răpirii rudei reclamantului și a dispariției ulteriore (a se vedea, mutatis mutandis Varnava și alții (citate mai sus), §§ 181-84, și Tanıș și alții c. Turcia , nr. 65899/01, § 160, CEDH 2005–VIII)?

Guvernul este în măsură să respingă argumentele reclamantului că agenții de stat au fost implicați în răpire prin prezentarea documentelor care sunt în posesia lor exclusivă sau prin furnizarea de alte mijloace o explicație satisfăcătoare și convingătoare a evenimentului? (c) Dreptul la viață, astfel cum este garantat de art. 2 din Convenție, a fost încălcat în ceea ce privește rudele lipsă ale reclamantului? (d) având în vedere protecția procedurală a dreptului la viață în temeiul articolului 2 din Convenție (a se vedea Salman c. Turcia [GC], nr. 2886/93, § 104, ECHR 2000-VII), a fost investigația efectuată de autoritățile interne cu privire la dispariția lipsei relativului reclamantului suficient pentru a-și îndeplini obligația de a efectua o anchetă eficace, conform articolului 2 din convenție?

Suferința mentală a reclamantului în legătură cu dispariția rudei sale apropiate și a presupusului indiferență al autorităților în acest sens și presupusul lor nerespectare de a efectua o investigație eficace asupra dispariției a fost suficient de gravă pentru a constitui tratamente inumane și degradante, în sensul articolului 3 din Convenție? Dacă este cazul, a existat încălcarea articolului 3 din Convenție în ceea ce privește reclamantul? A fost lipsa lipsă a reclamantului de libertate privată în sensul articolului 5 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, o astfel de privare a fost compatibilă cu garanțiile prevăzute la art. 5 §§ 1-5 din Convenție? Reclamantul dispune de căi de recurs interne eficace în ceea ce privește plângerile sale în temeiul articolelor 2, 3 și 5 din convenție, conform articolului 13 din convenție?

În conformitate cu dispozițiile articolului 38 din convenție, guvernul este solicitat să furnizeze următoarele informații: (a) orice informație, susținută de documentele relevante, care este capabilă să refuteze acuzațiile reclamantului potrivit căreia rudea lipsă a fost răpită de către serviciile de stat; și, în orice caz, (b) o listă completă (în ordine cronologică) a tuturor măsurilor de investigare luate în legătură cu plângerile reclamantului cu privire la dispariția relativului ei lipsă, indicând datele și autoritățile implicate, precum și un scurt rezumat al constatărilor; precum și: (c) copii ale documentelor respective din dosarul de anchetă care sunt necesare pentru stabilirea circumstanțelor de fapt ale acuzațiilor și pentru evaluarea eficacității anchetei penale.

Communicated on 19 September 2016

THIRD SECTION

Application no. 59203/13 Khava DEMELKHANOVA against Russia lodged on 8 July 2013

STATEMENT OF FACTS

The applicant is Ms Khava Demelkhanova, who was born in 1970 and lives in Urus-Martan, Chechnya. She is represented before the Court by Mr Said Mushayev, a lawyer practising in Grozny. The applicant is the wife of Mr Abdula (also spelled as Abdul) Demelkhanov, who was born in 1970. The circumstances of the case The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1. Has the applicant complied with the six-month time-limit laid down in Article 35 § 1 of the Convention? In particular, were there on the part of the applicant “excessive or unexplained delays” in submitting her complaints to the domestic authorities and the Court after the abduction of her relative and have there been considerable lapses of time or significant delays and lulls in the investigative activity which could have an impact on the application of the six-month limit (see, mutatis mutandis , Varnava and Others v. Turkey [GC], nos. 16064/90, 16065/90, 16066/90, 16068/90, 16069/90, 16070/90, 16071/90, 16072/90 and 16073/90, §§ 162, 165 and 166, ECHR 2009)? The applicant is invited to provide an explanation for the delay in lodging her complaint with the domestic authorities and the Court, and to provide copies of her correspondence (and related documents) with the authorities in connection with the abduction of her relative.

2. Having regard to: - the Court’s numerous previous judgments in which violations of Article 2 of the Convention were found in respect of both the disappearances of the applicants’ relatives as a result of their detention by unidentified members of the security forces and the failure to conduct an effective investigation (see, among recent examples, Aslakhanova and Others v. Russia, nos. 2944/06, 8300/07, 50184/07, 332/08 and 42509/10, 18 December 2012 , and Mikiyeva and Others v. Russia , nos. 61536/08, 6647/09, 6659/09, 63535/10 and 15695/11, 30 January 2014); and; - the similarity of the present application to the cases cited above, as can be seen from the applicant’s submissions and the interim results of the investigation, (a) Has the applicant made out a prima facie case that her relative was arrested by State servicemen in the course of a security operation?

(b) If so, can the burden of proof be shifted to the Government in respect of providing a satisfactory and convincing explanation of the circumstances of the applicant’s relative’s abduction and ensuing disappearance (see, mutatis mutandis , Varnava and Others (cited above), §§ 181-84, and Tanıș and Others v. Turkey , no. 65899/01, § 160, ECHR 2005–VIII))? Are the Government in a position to rebut the applicant’s submissions that State agents were involved in the abduction by submitting documents which are in their exclusive possession or by providing by other means a satisfactory and convincing explanation of the event? (c) Has the right to life, as guaranteed by Article 2 of the Convention, been violated in respect of the applicant’s missing relative?

(d) Having regard to the procedural protection of the right to life under Article 2 of the Convention (see Salman v. Turkey [GC], no. 21986/93, § 104, ECHR 2000-VII), was the investigation conducted by the domestic authorities into the disappearance of the applicant’s missing relative sufficient to meet their obligation to carry out an effective investigation, as required by Article 2 of the Convention? 3. Has the applicant’s mental suffering in connection with the disappearance of her close relative and the authorities’ alleged indifference in that respect and their alleged failure to conduct an effective investigation into the disappearance been sufficiently serious as to amount to inhuman and degrading treatment, within the meaning of Article 3 of the Convention?

If so, has there been a breach of Article 3 of the Convention in respect of the applicant?