Pardo Campoy împotriva Spaniei și încă o cauză

Comunicat la 23 septembrie 2016 TROSAȚI SECȚIUNEA RĂSPUNSURI nr. 53421/15 și 53427/15 Andrés PARDO CAMPOY și Isabel LOZANO RODRÍGUEZ contra Spaniei introduse la 21 octombrie 2015 EXPOSIT DE FAPTE Circumstanțele de la … Printr-o hotărâre pronunțată la 15 noiembrie 2012 după desfășurarea unei ședințe publice, judecătorul penal nr. 5 din Almería i-a numit pe soții care au comis o crimă împotriva amenajării teritoriului. (...) este indispensabilă [pentru comisia pentru infracțiunea în cauză] existența dolului în comportamentul subiectului activ, adică cunoașterea caracterului ilegal al comportamentului său (...) și asupra consecințelor penale. (...) Dovezile prezentate nu arată că [inculpații] cunoșteau caracterul ilegal al comportamentului lor atunci cînd au început construcția, ținând cont de numărul de edificii existente în jur (...).

Există cel puțin o îndoială rezonabilă cu privire la cunoașterea [a spus] ilegalității de către inculpați, așa cum au exprimat ei în timpul procesului (...) Având în vedere ansamblul de elemente expuse mai sus și după ce a apreciat documentele dosarului, precum și declarația inculpaților, a martorilor și a experților (...) el aparține de a-i achita pe inculpați (...) Ministerul Public a făcut apel. Prin hotărârea pronunțată la 14 martie 2014, la mai multe hotărâri ale Audienciei Provincial din Almería a primit dreptul la recurs și, fără a ține cont de inculparea publică, a condamnat fiecare reclamant la șase luni de închisoare și la plata unei amenzi. Ea a autorizat, de asemenea, demolarea locuințelor construite în mod ilegal.

În mod cert, 5 d. Almería] constituie în sine o infracțiune împotriva amenajării teritoriului prevăzut în art. 319 2 din Codul penal (...). Existența dolului, necesară pentru a putea aprecia tipul penal, nu poate fi exclusă, având în vedere declarația inculpaților, care admiră că au construit fără autorizație (...). Inculpații nu puteau ignora interdicția de a construi (...) și necesitatea de a solicita un permis de construcție (...) reclamanții au solicitat nulitatea procedurii. Printr-o decizie din 14 mai 2014, l Almería a declarat că cererea se referă, printre altele, la faptul că reclamanții vizau o nouă apreciere a elementelor de probă care fuseseră deja administrate, ceea ce nu se referea la pretențiile care puteau fi invocate în cadrul unei cereri în nulitate.

Invocând articolele 14 (interzicerea discriminării) și 24 (dreptul la un proces echitabil) din Constituție, reclamanții au formulat o cale de atac în fața Tribunalului Constituțional. Printr-o decizie notificată la 21 aprilie 2015, Curtea Supremă a declarat acțiunea inadmisibilă din cauza lipsei unei încălcări a unui drept fundamental care poate fi protejat în amgaro Dreptul intern relevant Cod penal (redacție în vigoare la momentul faptelor) art. 319 Se pedepsește cu închisoarea de la șase luni la doi ani, cu o amendă de douăsprezece la douăzeci și patru de luni și cu muncă specială pentru activitățile profesionale sau cu ocupația pe o perioadă de șase luni până la trei ani, promotorii, constructorii sau tehnicienii directori care conduc la o construcție neautorizabilă pe solul neconstrucbil.

GRIFS Invocând art. 6 1 și 2 din Convenție, reclamanții se plâng că nu au fost audiați de către Audiencia Provencial de Almería. În plus, se referă la art. 1 din Protocolul nr 1 pe motiv că hotărârea din cauza Audiencia Provincial de Almería a autorizat demolarea editării construite ilegal. Se poate considera că lipsa de auz public în cursul procedurii în fața tribunalului din Almería, care s-a încheiat cu condamnarea reclamanților pentru un delict împotriva amenajării teritoriului, este compatibilă cu art. 6 1 și 2 din convenție (a se vedea, printre altele, Valbuena Redondo c. Spania 21460/08, 13 decembrie 2011) sau Sainz Cassa c. Spania, 18054/10, 12 noiembrie 2013) A fost încălcat dreptul reclamanților de a-și respecta bunurile, în sensul articolului 1 din Protocolul nr.

Communiquée le 23 septembre 2016

TROSIÈME SECTION

Requêtes n os 53421/15 et 53427/15 Andrés PARDO CAMPOY et Isabel LOZANO RODRÍGUEZ contre l’Espagne introduites le 21 octobre 2015

EXPOSÉ DES FAITS

A. Les circonstances de l’espèce Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit. Par un jugement rendu le 15 novembre 2012 après la tenue d’une audience publique, le juge pénal n o 5 de Almería acquitta les époux requérants d’un délit contre l’aménagement du territoire. L’accusation à leur encontre portait sur la construction d’une édification à usage agricole dans un terrain non constructible. En particulier, le juge observa : « (...) il est indispensable [pour la commission du délit en cause] l’existence du dol dans le comportement du sujet actif, c’est à dire sa connaissance sur le caractère illégal de son comportement (...) et sur l’éventuelle conséquence pénale.

(...) La preuve administrée ne montre pas qu’ils [les accusés] connaissaient le caractère illégal de leur comportement lorsqu’ils ont commencé la construction, eu égard au nombre d’édifications existant aux alentours (...). Il y a, au moins, un doute raisonnable sur la connaissance de [ladite] illégalité par les accusés, tel qu’ils ont manifesté lors de l’audience. (...) A la lumière de l’ensemble d’éléments exposés ci-dessus et après avoir apprécié les documents du dossier, ainsi que la déclaration des accusés, des témoins et des experts (...) il appartient d’acquitter les accusés (...) » Le ministère public fit appel. Par un arrêt rendu le 14 mars 2014, l’ Audiencia Provincial de Almería fit droit au recours et, sans tenir d’audience publique, condamna chacun des requérants à six mois de prison et au paiement d’une amende.

Elle autorisa par ailleurs la démolition du logement construit illégalement. L’ Audiencia fonda sa décision, entre autres, sur les éléments suivants : « (...) les faits déclarés prouvés [par le juge pénal n o 5 d’Almería] constituent sans aucun doute à eux seuls un délit contre l’aménagement du territoire prévu à l’article 319 § 2 du code pénal (...). L’existence de dol, nécessaire pour pouvoir apprécier le type pénal, ne peut être exclue, eu égard à la déclaration des accusés, qui admirent avoir construit sans autorisation (...). (...) Les accusés ne pouvaient ignorer la prohibition de construire (...) et la nécessité de demander un permis de construction (...) » Les requérants sollicitèrent la nullité de la procédure.

Par une décision du 14 mai 2014, l’ Audiencia Provincial de Almería déclara l’irrecevabilité de la demande, au motif, entre autres, que les requérants visaient une nouvelle appréciation des éléments de preuve déjà administrés, ce qui échappait aux prétentions pouvant être soulevées dans le cadre d’une demande en nullité. Invoquant les articles 14 (interdiction de la discrimination) et 24 (droit à un procès équitable) de la Constitution, les requérants formèrent un recours d’ amparo devant le Tribunal constitutionnel.

Par une décision notifiée le 21 avril 2015, la haute juridiction déclara le recours irrecevable en raison de l’absence de violation d’un droit fondamental pouvant être protégé en amparo . B. Le droit interne pertinent Code pénal (rédaction en vigueur à l’époque des faits) Article 319 § 2 « Sont punis des peines d’emprisonnement de six mois à deux ans, d’une amende de douze à vingt-quatre mois et d’incapacité spéciale pour l’activité professionnelle ou le métier pour une durée de six mois à trois ans, les promoteurs, les constructeurs ou les techniciens directeurs qui mènent à bien une édification non autorisable sur le sol non constructible. » GRIEFS Invoquant l’article 6 §§ 1 et 2 de la Convention, les requérants se plaignent de ne pas avoir été entendus par l’ Audiencia Provincial de Almería.

Ils invoquent par ailleurs l’article 1 du Protocole n o 1 au motif que l’arrêt de l’ Audiencia Provincial de Almería a autorisé la démolition de l’édification construite illégalement.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Peut-on considérer que le manque d’audience publique au cours de la procédure devant l’ Audiencia Provincial de Almería, qui s’acheva avec la condamnation des requérants pour un délit contre l’aménagement du territoire, est compatible avec l’article 6 § 1 et 2 de la Convention (voir, entre autres, Valbuena Redondo c. Espagne (n o 21460/08, 13 Décembre 2011) ou Sainz Casla c. Espagne, (n o 18054/10, 12 novembre 2013) ? 2. Y a-t-il eu atteinte au droit des requérants au respect de leurs biens, au sens de l’article 1 du Protocole n o 1 ?