TAȘTEKİN v. TURKEY

Decizia nr. 72257/11 Orhan TAȘTEKİN împotriva Turciei Curții Europene a Drepturilor Omului (A doua secțiune), care așezează la 11 octombrie 2016 în calitate de comitet compus din: Valeriu Grițco, președinte, Stéphanie Mourou-Vikström, Georges Ravarani, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 14 septembrie 2011, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTUL Dl Orhan Tastekin este un național turc, născut în 1981 și locuiește la Istanbul. Guvernul turc (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor. Fără să se bazeze pe orice articol al Convenției, reclamantul s-a plâns că închisoarea în care a fost reținut este prea departe de tribunal și că a trebuit să călătorească în zilele de audiere de aproximativ 300 În plus, reclamantul s-a plâns, în conformitate cu art. 6 din Convenție, cu privire la durata procedurii penale împotriva acestuia. În cele din urmă, fără a invoca nici un articol al Convenției, reclamantul s-a plâns și despre durata detenției sale. La 8 iulie 2013, reclamația reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție privind durata detenției a fost comunicată guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. La 8 noiembrie 2013, observațiile au fost transmise reclamantului, care a fost invitat să-și prezinte propriile observații. Nu s-a primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului. Prin scrisoarea din 24 februarie 2016, trimisă prin post înregistrat, reclamantul a fost notificat că perioada autorizată pentru prezentarea observațiilor sale a expirat la 23 decembrie 2013 și că nu s-a solicitat prelungirea timpului. (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la concluzia că reclamantul nu intenționează să continue cererea. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns și scrisoarea Registrului a fost returnată după ce reclamantul s-a mutat din adresa de care a notificat Curtea. Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, reclamantul poate fi considerat nu mai doresc să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 17 noiembrie 2016. Hasan Bakırcı Valeriu Grițco Președintele adjunct al grefierului

SECOND SECTION

DECISION

Application no. 72257/11

Orhan TAȘTEKİN

against Turkey

The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 11

October 2016 as a Committee composed of:

Valeriu Grițco,

President,

Stéphanie Mourou-Vikström,

Georges Ravarani,

judges,

and Hasan Bakırcı,

Deputy Section Registrar,

Having regard to the above application lodged on 14 September 2011,

Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

1.

The applicant, Mr Orhan Taștekin, is a Turkish national, who was born in 1981 and lives in Istanbul.

2.

The Turkish Government (“the Government”) were represented by their Agent.

3.

Without relying on any Article of the Convention, the applicant complained that the fact that the prison in which he was detained was too far from the courthouse and that he had to travel on hearing days about three

hundred

kilometres in a poor air-conditioned prison service vehicle had constituted ill-treatment against him. Furthermore, the applicant complained under Article 6 of the Convention about the length of the criminal proceedings against him. Finally, without invoking any Article of the Convention the applicant also complained about the length of his detention.

4.

On 8 July 2013 the applicant’s complaint under Article 5 § 3 of the Convention concerning the length of detention was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. On 8 November 2013 the observations were forwarded to the applicant, who was invited to submit his own observations. No reply was received to the Registry’s letter.

5.

By a letter dated 24 February 2016, sent by registered post, the applicant was notified that the period allowed for submission of his observations had expired on 23 December 2013 and that no extension of time had been requested. The applicant’s attention was drawn to Article

37 §

1

(a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant does not intend to pursue the application. However, no response has been received and the Registry’s letter was returned as the applicant had moved from the address of which he had notified the Court.

THE LAW

6.

The Court considers that, in these circumstances, the applicant may be regarded as no longer wishing to pursue his application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article

37 § 1

in fine

, the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.

For these reasons, the Court, unanimously,

Decides

to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 17 November 2016.

Hasan Bakırcı

Valeriu Grițco

Deputy Registrar

President