Sari la conținut
CtEDO 11.10.2016 Auto

CASE OF CANO MOYA v. SPAIN

RESPONDENT
ESP
HOTĂRÂRE
11.10.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Articole
Articolul 34, Articolul 41
Concluzie
  • Restul cererii — inadmisibil
  • Încălcare — Articolul 34
  • Prejudiciu moral
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016 · Articolul 34 · Articolul 41
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
CASE OF CANO MOYA v. SPAIN (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Reclamantul s-a născut în 1972 în Villahermosa (Ciudad Real) și este în prezent condamnat la închisoare în Spania. La momentul faptelor, reclamantul a fost în închisoare pe cale de închidere în Foncalent (Alicante). La 20 octombrie 2009, reclamantul a fost considerat vinovat de o infracțiune disciplinară de către consiliul disciplinar al închisoarei Alicante și pedepsit în temeiul normelor generale privind închisoarea.

Pedeapsa a fost: patru weekenduri în izolare pentru a fi amenințat ofițerii de închisoare (art. 108 litera (b)); douăzeci de zile fără activități de recreere grupală pentru a fi încălcat ordinele date de ofițeri de închisoare în îndeplinirea sarcinilor lor (art. 109 litera (b)); și douăzeci de zile fără activități de recreere grupale pentru a fi afectat proprietatea de închisoare (art. 109 litera (e)). Reclamantul a apelat împotriva sancțiunii în fața judecătorului Comunidad Valenciana, nr. 2 (Juzgado de Vigilancia Penitenciaria n.o 2). La 17 noiembrie 2009, judecătorul post-sensibil a constatat parțial în favoarea reclamantului și a revocat sancțiunile impuse în temeiul articolului 109 litera (b). 10. La 19 noiembrie 2009, un agent de stat responsabil cu comunicațiile judiciare a încercat fără succes să servească reclamantul în persoană cu hotărârea judecătorului post-sensibilitate.

Reclamantul a fost transferat la o închisoare din Villena (Alicante). 11. La 28 ianuarie 2010, reclamantul a fost servit în persoană cu hotărârea judecătorului post-sensibilizare din 17 noiembrie 2009. El a semnat o recunoaștere de chitanță. 12. Reclamantul a depus un recurs de reformă cu același judecător post-sensibil, care a confirmat, la 18 februarie 2010, decizia anterioară. A fost transmisă reclamantului o copie a deciziei privind recursul. El a semnat o recunoaștere de chitanță. 13. Reclamantul a depus un recurs de apel amparo la Curtea Constituțională. El a invocat articolele 20 (libertatea de expresie) și 24 (dreapta de a fi presupus nevinovat) din Constituție. 14. Prin o comunicare din 22 martie 2010, Curtea Constituțională a solicitat judecătorului post-sentificare să-i furnizeze o copie a dosarului reclamantului.

15. La 12 aprilie 2010, judecătorul post-sensibil a transferat dosarul reclamantului către Curtea Constituțională. 16. Prin decizia din 30 septembrie 2010, Curtea Constituțională a declarat recursul amparo al reclamantului inadmisibil, lipsit de orice semnificație constituțională specială. Această decizie a fost transmisă reclamantului la 7 octombrie 2010. 17. La 22 decembrie 2010, reclamantul a solicitat judecătorului post-sensibilizare o copie a dosarului său pentru prezentare la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. El se bazează pe art. 234 și 454 din Legea judecătorului (a se vedea punctul 31 de mai jos). El a făcut acest lucru dintr-o închisoare din Zuera (Saragossa) la care a fost transferat.

18. La 4 ianuarie 2011, reclamantul a trimis Curtea prima sa scrisoare cu privire la intenția sa de a depune o cerere în temeiul articolului 34 din Convenție. 19. La 14 ianuarie 2011, Registrul Curții a recunoscut primirea scrisorii reclamantului și l-a invitat să prezinte un formular de cerere în mod corespunzător până la 11 martie 2011. 20. La 26 ianuarie 2011, judecătorul post-sensibil a refuzat cererea reclamantului de a primi o copie a dosarului său din cauza faptului că cazul său „a fost încă în așteptare în fața Curții Constituționale”. 21. La 2 februarie 2011, reclamantul și-a trimis formularul de cerere Curții. El a formulat plângeri în temeiul articolului 6 § 2 și al articolului 10 § 1 din Convenție.

El a înscris o copie a hotărârii Curții Constituționale declarând recursul său amparo inadmisibil. El s-a referit, în continuare, la deciziile judecătorului post-sensibil din 17 noiembrie 2009 și 18 februarie 2010 în domeniu „17. Alte decizii” ale formularului de cerere. Cu toate acestea, el nu a închis o copie a acestor decizii. 22. La 4 februarie 2011, reclamantul a trimis o comunicare judecătorului post-sensibilizare.

El a declarat că Curtea Constituțională a pronunțat o decizie în cazul său la 30 septembrie 2010; că intenționează să inițieze proceduri în fața Curții Europene a Drepturilor Omului; și că, pentru a face acest lucru, ar trebui furnizată fără întârziere o copie certificată a dosarului său și înainte de termenul de 11 martie 2011. 23. La 22 februarie 2011, înregistratorul judecătorului post-sensibil a respins cererea reclamantului, referindu-se la decizia din 12 aprilie 2010 (a se vedea punctul 15 de mai sus) și declarând că Curtea Europeană a Drepturilor Omului are competența de a solicita dosarul în sine.

Această decizie a fost transmisă reclamantului la 4 martie 2011. 24. La 3 martie 2011, Curtea a recunoscut primirea formularului de cerere al reclamantului și l-a invitat să trimită toate deciziile interne relevante până la 3 iunie 2011. 25. La 4 martie 2011, reclamantul a informat Curtea că a solicitat în mod eșuat o copie certificată a dosarului său complet de la judecătorul post-sensibilizare. El s-a plâns că autoritățile interne își împiedică dreptul la o apărare. 26. La 14 martie 2011, reclamantul și-a reintrodus cererea de copie a întregului dosar judecător după senteză. El a făcut trimitere la scrisoarea Curții din 3 martie 2011. 27. La 1 aprilie 2011, judecătorul post-sensibil a respins cererea reclamantului și a refuzat să-i furnizeze o copie a dosarului său.

Ea a informat reclamantul că, în sensul cererilor ulterioare în fața altor instanțe, aceste instanțe ar putea solicita în mod direct dosarele din partea instanțelor interne. Această decizie a fost înaintata reclamantului la 6 aprilie 2011. 28. La 7 aprilie 2011, reclamantul a informat Curtea că judecătorul post-sensibil a refuzat să-i furnizeze o copie a dosarului său.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2010-10-26
0,91
AFFAIRE CARDONA SERRAT c. ESPAGNE
președintele secției a treia a decis comunicarea cererii Guvernului. Conform articolului 29 § 1 din Convenție, s-a decis, de asemenea, ca camera să se pronunțe simultan asupra admisibilității și fondului. FAPTE I. CIRCUMSTANȚELE DOSARULUI 5
CtEDO 2019-09-25
0,91
CASE OF CANO MOYA AGAINST SPAIN
de Comitetul de Miniștri la 25 septembrie 2019 la reuniunea 1355 a Deputaților Miniștrilor) Hotărârea nr. Hotărârea finală la 3142/11 CANO MOYA 11/10/2016 11/01/2017 Comitetul de miniștri, în conformitate cu art. 46 alineatul (2) din Conven
CtEDO 2016-11-03
0,91
CABALLERO RAMIREZ c. ESPAGNE
va ordona administrației (...) să procedeze la convocările prevăzute la art. 49. Decizia (...) va fi notificată în termen de cinci zile de la adoptarea sa tuturor celor interesați. Acestea vor fi convocate astfel încât să se poată prezenta
CtEDO 2014-01-28
0,91
A.M.B. ET AUTRES c. ESPAGNE
interne. Într-adevăr, un reclamant trebuie să se prevaleze de căile de atac disponibile în mod normal și suficiente pentru a-i permite să obțină despăgubiri pentru încălcarea dreptului comunitar (a se vedea, printre alte trimiteri, Akdivar
CtEDO 2017-09-26
0,91
S.M. c. ESPAGNE
vamale. În momentul intrării pe teritoriul spaniol, reclamantul, asistat de un avocat, a prezentat o cerere de azil, susținând că a fost urmărit în țara sa de origine de către o bandă de infractori (Mara) și s-a plâns că autoritățile țării
{# Case pages are where organic search lands. Ask for an account here — with what the account is actually worth — instead of sending a first-time reader straight to a price list. #}
Cont gratuit

Caută în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea semantică în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistentul AI. Fără card.

Sursă