Predil Anstalt împotriva Italiei

PRIMEA SECȚIUNE DECIZIE nr. 4945/05 ANSTALT PREDIL împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (prima secțiune), care a stat la 15 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Kristina Pardalos, președinte, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judecători și Renata Degener, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 ianuarie 2005, După deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIMENTE Societatea reclamantă, Predil Anstalt, este o societate de răspundere limitată cu sediul său înregistrat în Vaduz (Liechtenstein). Societatea reclamantă a fost reprezentată în fața Curții de către dl Penazzi, avocat practicant la Milano. Guvernul italian („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna E. Spatafora, și de co-agentul lor, dna P. Accardo.

Societatea reclamantă s-a plâns în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția că a existat o interferență nejustificată cu dreptul său la bucurarea pașnică a bunurilor sale. La 5 februarie 2009, cererea a fost comunicată Guvernului, care și-a prezentat observațiile cu privire la admisibilitatea și meritul. Observațiile au fost transmise companiei solicitante, care a fost invitată să-și prezinte propriile observații. Nu a fost primit niciun răspuns la scrisoarea Registrului și nu au fost prezentate observații.

Prin scrisoarea din 9 iunie 2016, Guvernul a informat Curtea că societatea reclamantă a încetat să existe și a fost eliminată de Registrul Companiilor Vaduz la 5 octombrie 2006. Prin scrisoarea din 1 iulie 2016, trimisă prin post înregistrat reprezentantului societății reclamante, societatea reclamantă a fost solicitată să prezinte observații cu privire la scrisoarea guvernului și documentația închisă până la 22 iulie 2016. A fost atrasă atenție la art. 37 § 1 litera (a) din Convenție, care prevede că Curtea poate ataca un caz din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la concluzia că societatea reclamantă nu intenționează să urmărească cererea. Reprezentantul societății reclamante a primit această scrisoare la 11 iulie 2016. Cu toate acestea, nu a fost primit niciun răspuns.

Curtea consideră că, în aceste circumstanțe, societatea reclamantă nu mai dorește să își continue cererea, în sensul articolului 37 § 1 litera (a) din Convenție. În plus, în conformitate cu art. 37 § 1 în amendă , Curtea nu constată nicio circumstanță specială în ceea ce privește respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, care necesită examinarea continuă a cazului. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea decide, în unanimitate, să excludă cererea din lista de cazuri. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 8 decembrie 2016.

FIRST SECTION

DECISION Application no. 4945/05

PREDIL ANSTALT

against Italy The European Court of Human Rights (First Section), sitting on 15 November 2016 as a Committee composed of: Kristina Pardalos, President, Pauliine Koskelo, Tim Eicke, judges, and Renata Degener, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 January 2005, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant company, Predil Anstalt, is a limited liability company with its registered seat in Vaduz (Liechtenstein). The applicant company was represented before the Court by Mr A. Penazzi, a lawyer practising in Milan. The Italian Government (“the Government”) were represented by their Agent, Ms E. Spatafora, and their co-Agent, Ms P. Accardo. The applicant company complained under Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention that there had been an unjustified interference with its right to the peaceful enjoyment of its possessions. On 5 February 2009 the application was communicated to the Government, who submitted their observations on the admissibility and merits. The observations were forwarded to the applicant company, who was invited to submit its own observations.

No reply was received to the Registry’s letter and no observations were submitted. No further correspondence was received from the applicant company or its representative. By a letter dated 9 June 2016 the Government informed the Court that the applicant company had ceased to exist and had been struck off the Vaduz Companies Register on 5 October 2006. They submitted documentation in support of their statement. By a letter dated 1 July 2016, sent by registered post to the applicant company’s representative, the applicant company was requested to comment on the Government’s letter and enclosed documentation no later than 22 July 2016. Attention was drawn to Article 37 § 1 (a) of the Convention, which provides that the Court may strike a case out of its list of cases where the circumstances lead to the conclusion that the applicant company does not intend to pursue the application.

The applicant company’s representative received this letter on 11 July 2016. However, no response has been received. THE LAW The Court considers that, in these circumstances, the applicant company may be regarded as no longer wishing to pursue its application, within the meaning of Article 37 § 1 (a) of the Convention. Furthermore, in accordance with Article 37 § 1 in fine , the Court finds no special circumstances regarding respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols which require the continued examination of the case. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases.

Done in English and notified in writing on 8 December 2016. Renata Degener Kristina Pardalos Deputy Registrar President