CtEDO 22.11.2016 Auto

DIMITRIJEVIĆ v. SERBIA

RESPONDENT
SRB
HOTĂRÂRE
22.11.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
DIMITRIJEVIĆ v. SERBIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Decizia nr. 6192/09 Jezdimir DIMITRIJEVI împotrivă Serbiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 22 noiembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Fatoș Aracı, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 24 septembrie 2009, Având în vedere declarația depusă de guvernul contestat la 3 martie 2016, care solicită Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, Jezdimir Dimitrijević, este un național sârb, care s-a născut în 1946 și locuiește în Leskovac. El a fost reprezentat în fața Curții de către dl S. Dimitrijević, fiul său. Guvernul sârb („ Guvernul”) a fost inițial reprezentat de fostul lor agent, dna V. Rodić, care a fost înlocuit recent de actualul agent, dna N. Plavšić. La 26 august 1999, reclamantul a obținut o hotărâre finală împotriva unei societăți sociale/de stat în favoarea sa. La 26 aprilie 2000, Curtea Comercială Leskovac a emis un ordin de aplicare a acestei hotărâri. Hotărârea rămâne neexecută. În baza articolelor 6 și 13 din Convenție, precum și a art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns de nerespectarea hotărârii din 26 august 1999 de către autoritățile naționale. Martie 2016 Guvernul a informat Curtea despre propunerea de a face declaratie unilaterala in vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. Ei au solicitat, de asemenea, Curtea de a elimina cererea în conformitate cu art. 37 din conventie. Declaratia, semnata de agentul guvernamental, cu conditia urmatoarea: „Guvernul Republicii Serbiei este gata să accepte faptul că a existat o încălcare a drepturilor reclamantului în temeiul articolului 6, 13 și al Protocolului nr. 1 din Convenție și oferirea de a plăti domnului Jezdimir Dimitrijević, valoarea de 1 800 EUR [o mie opt sută de euro] mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite în acest sens la nivel intern, pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și costuri și cheltuieli, plus orice impozit care ar putea fi taxabil... Această sumă se plătește în termen de trei luni de la data livrarii hotărârii Curții... ..pe de altă parte ... Guvernul propune să plătească, din fondurile proprii, reclamantului sumele atribuite în decizia internă P 328/99 adoptată de Curtea Comercială la Leskovac la 26 august 1999, mai puține sume care ar fi putut fi deja plătite pe baza deciziei respective, plus costurile procedurilor de aplicare. Aceste plăți vor constitui rezoluția finală a cauzei... Guvernul regretă apariția acțiunilor care au dus la introducerea prezentei cereri “, într-o propunere din 28 aprilie 2016, reclamantul a informat Curtea că nu a fost mulțumit cu termenii declarației unilaterale. Curtea reamintește că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, poate decide să scoată o cerere din lista sa de cazuri în cazul în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile specificate, în temeiul alineatului (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. art. 37 § (c) permite Curtea, în special, să scoată o situație din lista sa, în cazul în care: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor”. De asemenea, aceasta reamintește că, în anumite circumstanțe, poate elimina o cerere în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor. În acest scop, Curtea va examina cu atenție declarația guvernului în funcție de principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia , [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; WAZA Spółka z.o.o. c. Polonia (dec.) nr. 11602/02, 26 iunie 2007; și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03). Curtea a înființat în mai multe cazuri, inclusiv cele prezentate împotriva Serbiei, practica sa privind plângerile referitoare la neexecuția hotărârii interne finale formulate împotriva societăților deținute social/statului (a se vedea, de exemplu, R. Kačapor și alții c. Serbia, nos. 2269/06, 3041/06, 3042/06, 3043/06, 3045/06 și 3046/06, 15 ianuarie 2008; Crnišanin și alții c. Serbia, nr. 35835/05, 43548/05, 43569/05 și 36986/2006, 13 ianuarie 2009; Rašković și Milunović c. Serbia, nos. 1789/07 și 28058/07, 31 mai 2011; Milunović și Čekrlić c. Serbia (dec.), nos. 3716/09 și 38051/09, 17 mai 2011; și Stošić c. Serbia , nr. 64931/1, 1 octombrie 2013). Având în vedere natura admiterilor care figurează în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse, Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 alineatul (1) litera (c)). În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 în amendă) În plus, Curtea interpretează declarația Guvernului în sensul că, în cazul în care nu se stabilește în termenul de trei luni indicat în prezenta declarație, dobânzile simple sunt achitabile pe valoarea în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolelor 6 și 13 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenție; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 15 decembrie 2016. Fatoș Aracı Helena Jäderblom Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă