CASE OF KRAVETS v. RUSSIA

A treia secțiune CAUZĂ DE KRAVETS c. RUSSIA (Depunerea nr. 49961/10 JUDGMENT STRASBOURG 24 noiembrie 2016 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Kravets c. Rusia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), ședința ca compusă din: Helena Jäderblom, președinte, Dmitry Dedov, Branko Lubarda, judecători și Hasan Bakırcı Registrul adjunct al secțiunii, deliberat în particular la 3 noiembrie 2016, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURĂ Cazul a apărut într-o cerere (nr. 49961/10) împotriva Federației Ruse depusă la Curte în temeiul art. 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) de un național rus, dl Ruslan Georgiyeviichi Kravets („reclamantul”), la 24 august 2010, cererea a fost comunicată guvernului rus (“ Guvernului”). Detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul anexat. Reclamantul s-a plâns de durata excesivă a detenției lor anterioare. De asemenea, el a formulat o plângere în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție. Guvernul a recunoscut lungimea excesivă a detenției anterioare, a oferit reclamantului să plătească suma detaliată în tabelul adăugat și a invitat Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Suma ar fi convertită în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data plății și ar fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni menționat anterior, Guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe sumă, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plățile vor constitui rezoluția finală a cazului în ceea ce privește plângerea reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție. Guvernul nu a formulat comentarii cu privire la plângerea suplimentară a reclamantului în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție. Curtea nu a primit răspunsul reclamantului care acceptă termenii declarației unilaterale. Curtea remarcă că art. 37 alineatul (1) litera (c) îi permite să ia un caz din lista sa dacă: „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererilor.” Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamanții doresc să continue examinarea cazurilor (a se vedea principiile care iese din jurisprudența Curții, în special Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) ([GC], nr. 26307/95, § 77, CEDO 2003-VI)). Curtea a stabilit o jurisprudență clară și extinsă privind plângerile referitoare la lungimea excesivă a detenției preliminare (a se vedea, de exemplu, Dirdizov c. Rusia , nr. 41461/10, 27 noiembrie 2012). 10. Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propuse – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii în măsura în care se referă la o plângere cu privire la lungimea excesivă a detenției preventive (art. 37 § 1 litera (c)). 11. Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii în partea indicată în alin. (1) anterior (art. 37 § 1 în amendă). 12. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 13. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă în partea referitoare la plângerea reclamantului cu privire la lungimea excesivă a detenției anterioare în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 5 4 din CONVENȚIE 14. Reclamantul a prezentat, de asemenea, o plângere în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție, în conformitate cu jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul apendice). Guvernul nu a formulat și nu a menționat această plângere în declarația lor unilaterală (a se vedea paragraful) 5 mai sus). Plânsul reclamantului în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție nu este evident nefondat în sensul articolului 35 litera (a) din Convenție, nici nu este inadmisibil pe orice alt motiv. În consecință, aceasta trebuie declarată admisibilă. După examinarea tuturor materialelor dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că, de asemenea, dezvăluie încălcări ale Convenției în lumina constatărilor sale în Idalov v. Rusia [GC], nr. 5826/03, § 154, 22 mai 2012. III. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIEI 15. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și dacă dreptul intern al Înaltei Parte contractanți în cauză permite numai reparații parțiale, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 16. Având în vedere documentele în posesia sa, constatarea unei încălcări a dreptului reclamantului garantat de art. 5 § 4 din Convenție și de jurisprudența sa, Curtea consideră că este rezonabil acordarea 500 de euro reclamantului (a se vedea tabelul adăugat). 17. Curtea consideră oportun ca rata dobânzii implicite să se bazeze pe rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale. Pentru aceste motive, TRIBUNALUL, UNANIMOUS, ia act de termenele declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în acest articol și hotărăște să pună în aplicare aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție în măsura în care se referă la plângerea reclamantului cu privire la lungimea excesivă a detenției anterioare în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție; declară plângerea reclamantului în temeiul articolului 5 § 4 din Convenție admisibilă; deține că această cerere dezvăluie o încălcare a articolului 5 § 3 din Convenție; 4 din Convenția privind lipsa unei revizuiri rapide a problemelor de detenție; Deține (a) că Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni, suma indicată în tabelul adăugat, care urmează să fie convertită în moneda statului contestat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe suma de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumpărare plus trei puncte procentuale. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 24 noiembrie 2016, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Hasan Bakırcı Helena Jäderblom Președintele adjunct al Registrului Apendice APPENDIX Solicitare depunere de plângeri în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție (lungimea excesivă a detenției preliminare) Nr. cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Denumirea reprezentantului și locația Perioada de detenție Lungimea de detenție Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Sumele acordate pentru daune și cheltuieli și morale (în euro) [1] 49961/10 24/08/2010 Ruslan Georgievich KRAVETS 08/01/1963 Lapin Dmitriy Viktorovich Moscou 02/12/2009 până la 02/10/2010 10 luni (s) și 1 zi (s) Art. 5 (4) - lungimea excesivă a revizuirii judiciare a detenției 1000 în temeiul Declarației unilaterale și 500 în ceea ce privește încălcarea articolului 5 alineatul (4) [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

THIRD SECTION

CASE OF KRAVETS v. RUSSIA

(Application no. 49961/10

)

JUDGMENT

STRASBOURG

24 November 2016

This judgment is final but it may be subject to editorial revision.

In the case of Kravets v. Russia,

The European Court of Human Rights (Third Section), sitting as a Committee composed of:

Helena Jäderblom,

President,

Dmitry Dedov,

Branko Lubarda,

judges,

and Hasan Bakırcı

Deputy Section Registrar,

Having deliberated in private on 3 November 2016,

Delivers the following judgment, which was adopted on that date:

PROCEDURE

1.

The case originated in an application (no. 49961/10) against the Russian Federation lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) by a Russian national, Mr Ruslan Georgiyevich Kravets (“the applicant”), on 24 August 2010.

2.

The application was communicated to the Russian Government (“the Government”).

THE FACTS

3.

The relevant details of the application are set out in the appended table.

4.

The applicant complained of the excessive length of their pre-trial detention. He also raised a complaint under Article 5 § 4 of the Convention.

THE LAW

I.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

3 OF THE CONVENTION

5.

The Government informed the Court that they proposed to make

a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applicant under Article 5 § 3 of the Convention. The Government acknowledged the excessive length of pre-trial detention, offered to pay the applicant the amount detailed in the appended table and invited the Court to strike the application out of the list of cases in accordance with Article 37 §

1 (c) of the Convention. The amount would be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable on the date of payment, and would be payable within three months from the date of notification of the Court’s judgment. In the event of failure to pay that amount within the abovementioned three-month period, the Government undertook to pay simple interest on the amount, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case insofar as it concerned the applicant’s complaint under Article 5 § 3 of the Convention. The Government did not comment on the applicant’s additional complaint under Article 5 § 4 of the Convention.

6.

The Court has not received a response from the applicant which accepts the terms of the unilateral declaration.

7.

The Court observes that Article 37 § 1 (c) enables it to strike a case out of its list if:

“for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the applications.”

8.

Thus, it may strike out applications under Article 37 § 1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicants wish the examination of the cases to be continued (see the principles emerging from the Court’s case-law, and in particular the

Tahsin

Acar v. Turkey

(preliminary objections) ([GC], no. 26307/95, §§

75

‑

77, ECHR 2003-VI)).

9.

The Court has established clear and extensive case-law concerning complaints relating to the excessive length of pre-trial detention (see, for example,

Dirdizov v. Russia

, no. 41461/10, 27 November 2012).

10.

Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application insofar as it concerned a complaint about the excessive length of pre-trial detention (Article 37 § 1 (c)).

11.

In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application in the part indicated in the previous paragraph (Article 37 § 1 in fine).

12.

Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article 37 § 2 of the Convention (

Josipović v. Serbia

(dec.), no. 18369/07, 4 March 2008).

13.

In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list in the part pertaining to the applicant’s complaint about the excessive length of pre-trial detention under Article 5 § 3 of the Convention.

II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE 5

§

4 OF THE CONVENTION

14.

The applicant submitted also a complaint under Article 5 § 4 of the Convention, in accordance with the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). The Government did not comment and did not mention that complaint in their unilateral declaration (see paragraph

5 above). The applicant’s complaint under Article 5 § 4 of the Convention is not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35

§

3

(a) of the Convention, nor is it inadmissible on any other ground. Accordingly, it must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that it also discloses violations of the Convention in the light of its findings in

Idalov v. Russia

[GC], no. 5826/03, § 154, 22

May 2012.

III.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

15.

Article 41 of the Convention provides:

“If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

16.

Regard being had to the documents in its possession, to its finding of a violation of the applicant’s right guaranteed by Article 5 § 4 of the Convention and to its case

‑

law, the Court considers it reasonable to award the applicant 500 euros (see appended table).

17.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points.

FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY,

1.

Takes note

of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein and

decides

to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 37 § 1 (c) of the Convention insofar as it relates to the applicant’s complaint about the excessive length of pre-trial detention under Article 5 § 3 of the Convention;

2.

Declares

the applicant’s complaint under Article 5 § 4 of the Convention admissible;

3.

Holds

that this application discloses a breach of Article

5

§

4 of the Convention concerning the lack of speedy review of the detention matters;

4.

Holds

(a)

that the respondent State is to pay the applicant, within three months, the amount indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement;

(b)

that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amount at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

Done in English, and notified in writing on 24 November 2016, pursuant to Rule

77

§§

2 and

3 of the Rules of Court.

Hasan Bakırcı

Helena Jäderblom

Deputy Registrar

President

APPENDIX

Application raising complaints under Article 5 § 3 of the Convention

(excessive length of pre-trial detention)

No.

Application no.

Date of introduction

Applicant name

Date of birth

Representative

name and location

Period of detention

Length of detention

Other complaints under well-established case-law

Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses

(in euros)

[1]

49961/10

24/08/2010

Ruslan Georgiyevich KRAVETS

08/01/1963

Lapin Dmitriy Viktorovich

Moscou

02/12/2009 to

02/10/2010

10 month(s) and 1 day(s)

Art. 5 (4) - excessive length of judicial review of detention

1,000 under the Unilateral Declaration

and

500 in respect of a violation of Article 5 (4)

[1]

Plus any tax that may be chargeable to the applicants.