3ra-587/25 — Cu privire la anularea deciziei

La 13 iulie 2023 Vorsin Denis a înaintat o cerere de chemare în judecată împotriva Inspectoratului General Pentru Migrație, prin care a solicitat anularea deciziei nr. 3938/23/DAA din 03.07.2023 privind respingerea cererii de azil.

În motivarea acțiunii reprezentantul reclamantului a invocat că, Vorsin Denis s-a născut în or. Pervouralsk, Federația Rusă, fiind cetățean al Federației Ruse, de naționalitate rus și de religie creștin-ortodox.

Prin decizia Direcției Azil și Apatridie al Inspectoratul General pentru Migrație din cadrul MAI nr. 3938/23/DAI din 03.07.2023, a fost respinsă cererea de azil a cetățeanului străin Denis Vorsin, autoritatea competentă invocând că solicitantul de azil nu a fost constrâns să părăsească Federația Rusă într-un mod forțat; situația din țara de origine nu prezintă un pericol atât pentru viața cât și pentru securitatea acestuia în cazul întoarcerii în țara de origine; nu au fost găsite informații referitoare la existența unor schimbări în situația din țară, care ar pune în pericol viața a și libertatea persoanei în cauză și de asemenea, nu au fost găsite rapoarte care ar înregistra unele încălcări grave ale drepturilor omului.

În opinia reclamantului decizia în cauză este drept una neîntemeiată, or, motivele care au stat la baza plecării din Federația Rusă au fost: mobilizarea cu implicarea ulterioară în acțiunile militare care se desfășoară între Federația Rusă și Ucraina, a participat la proteste exprimându-și dezacordul față de acțiunile militare ale Federației Ruse împotriva Ucrainei. Este exclusă întoarcerea sa în țară de origine, din motiv că nu se simte în siguranță pe teritoriul acesteia.

Referitor la plecarea din țara de origine, a menționat că în cadrul interviului a declarat că la 03.10.2022 a plecat legal din Federația Rusă și a venit în Republica Moldova la 05.10.2022, tranzitând Georgia și Armenia.

Totodată, a precizat că motivul solicitării azilului în Republica Moldova este faptul că nu dorește să fie mobilizat și implicat la acțiunile militare desfășurate pe teritoriul Ucrainei.

La 10 iunie 2024 avocatul Adam Alexandru, în interesele apelantului Vorsin Denis, a contestat cu apel hotărârea Judecătoriei Chișinău sediul Râșcani din 23 mai 2024, solicitând casarea hotărârii primei instanțe și pronunțarea unei noi decizii privind admiterea integrală a acțiunii.

Totodată, recurentul a menţionat că la 31 iulie 2025 a luat cunoștință cu decizia motivată a Curţii de Apel Centru din 21 ianuarie 2025, fiindu-mi tradusă din română în rusă, după care a decis împreună cu avocatul Cebanaş Alexandru să o conteste la Curtea Supremă de Justiţie. Până la data depunerii recursului nu a primit la adresa sa din mun. Chişinău, str. Vasile Varzaru, 5/2 ap.34 decizia motivată a Curţii de Apel Centru şi nici nu a fost informat despre data publicării acesteia. La fel a menţionat că nu a putut lua legătura în toată această perioadă din motive tehnice cu avocatul Cebanaş Alexandru.

Art. 245 din Codul administrativ: „Recursul se depune la Curtea Supremă de Justiţie în termen de două luni de la pronunţarea hotărârii sau a deciziei motivate, dacă legea nu stabileşte un alt termen.”

Art. 246 alin. (1) și (2) lit. d) din Codul administrativ: „Curtea Supremă de Justiţie examinează din oficiu admisibilitatea cererii de recurs. Dacă recursul este inadmisibil, completul din 3 judecători adoptă o încheiere irevocabilă. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se comunică părţilor. Recursul se declară inadmisibil în special când recursul a fost depus după expirarea termenului stabilit la art.245 alin.(1).”

Art. 195 din Codul administrativ: 2 „Procedura acţiunii în contenciosul administrativ se desfăşoară conform prevederilor prezentului cod. Suplimentar se aplică corespunzător prevederile Codului de procedura civilă, cu excepţia art.169–171.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. Termenul de procedură se instituie prin indicarea unei date calendaristice, datei comunicării actului de procedură, a unei perioade sau prin referire la un eveniment viitor şi cert că se va produce. În ultimul caz, actul de procedură poate fi efectuat în decursul întregii perioade. Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului. Dacă începutul curgerii termenului se determină prin începutul unei zile, această zi se include în termen.”

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 65 din Codul administrativ: „Dacă o persoană, din motive independente de voinţa ei, nu a putut respecta un termen legal, atunci, la cerere, ea poate fi repusă în termen. Culpa unui reprezentant legal sau împuternicit se atribuie reprezentatului.”

Din examinarea materialelor dosarului rezultă că decizia contestată a Curții de Apel Centru a fost pronunțată public la 21 ianuarie 2025.

În consecință, potrivit prevederilor art. 245 din Codul administrativ recurentul are obligația de a prezenta recurs motivat împotriva hotărârii instanței de apel, în termen de două luni de la comunicarea deciziei motivate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că termenul de declarare a recursului are caracter imperativ, fiind un termen de procedură. 3 Nerespectarea acestuia atrage sancțiunea decăderii din dreptul de a exercita calea de atac, fără posibilitatea examinării cererii în fond. Stabilirea unui termen limită pentru valorificarea căii de atac urmărește asigurarea disciplinei procesuale, a securității juridice și prevenirea repunerii perpetue în discuție a unor hotărâri irevocabile. Decăderea din dreptul de acces la Curtea Supremă de Justiție constituie o garanție a stabilității raporturilor juridice.

Totodată, Codul administrativ consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci şi cerința de seriozitate a cererii, sub aspectul invocării unor veritabile şi esențiale încălcări de drept material sau procedural, de natură să conducă la casarea deciziei instanței de apel. Totodată, Codul permite şi invocarea ex officio a erorilor de drept.

Sub aspectul dat completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care, circumscrise fiind motivelor de recurs îngăduite de lege, sunt de natură să facă vizibile ilegalitatea hotărârii contestate.

Potrivit legii, termenul de depunere a recursului începe să curgă din ziua următoare comunicării deciziei motivate pronunțate de instanța de apel.

În acest context, se impune a menționa că, în conformitate cu prevederile art. 223 din Codul administrativ, hotărârile și alte acte de dispoziție prin care se stabilesc termene, se numesc ședințe sau se emit citații se notifică participanților la proces potrivit prevederilor art. 96–114 din același cod

Notificarea deciziei instanței de apel către participanții la proces are ca scop asigurarea unei comunicări adecvate, rapide și eficiente din punct de vedere al costurilor, a conținutului actului de procedură. În vederea dovedirii aducerii la cunoștință a actului procedural, este necesară anexarea la dosar a dovezii recepționării acestuia de către partea vizată.

Din actele cauzei rezultă că, la 24 aprilie 2025, decizia a fost notificată participanților la proces prin intermediul poștei electronice, inclusiv la adresa electronică a reprezentantului recurentului alexandru.cebanas@idom.md. (f.d. 97)

Prin urmare, având în vedere cele constatate, este cert că termenul de două luni, prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, pentru prezentarea recursului a început să curgă din data de 25 aprilie 2025, ziua imediat următoare celei în care reprezentantului recurentului i-a fost notificată copia deciziei motivate și a expirat la 25 iunie 2025.

Cu toate acestea, în pofida obligațiilor sale procesuale, recurentul a depus recursul la 31 iulie 2025, peste termenul stabilit de lege, motiv pentru care survin consecințele art. 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ – recursul se declară inadmisibil, în special, când recursul a fost depus după expirarea termenului prevăzut la art.245 din Codul administrativ.

Argumentul recurentului precum că termenul de contestare de două luni ar fi început să curgă de la data 31 iulie 2025, când a luat cunoștință cu decizia motivată a instanţei de apel, traduse în limba rusă nu poate fi reținut, or, decizia 4 motivată a instanței de apel a fost notificată anterior la adresa electronică a avocatului Alexandru Cebanaş, care cunoaște limba de stat şi normele procedurale care reglementează termenul şi modalitate de contestare. Deci, din momentul transmiterii deciziei motivate la adresa electronică a avocatului recurentului, acesta a dobândit posibilitatea reală și efectivă de a lua cunoștință de conținutul acestuia.

Prin urmate, completul de judecată menționează că momentul notificării nu poate fi condiționat de data la care recurentul a decis să i-a cunoștință cu materialele cauzei, or, o asemenea interpretare ar lăsa începutul curgerii termenului de contestare la discreția exclusivă a părții interesate, contrar principiilor securității raporturilor juridice și previzibilității termenelor procedurale.

Astfel, termenul de contestare de două luni a început să curgă de la data notificării deciziei motivate la adresa electronică a reprezentantului recurentului, iar nu de la data consultării ulterioare a materialelor dosarului.

În aceste circumstanţe completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că de la momentul notificării prin intermediul poștei electronice a deciziei motivate, recurentul a dispus de timp suficient și rezonabil pentru a face uz de dreptul procedural și a depune recurs în interiorul termenului instituit la art. 245 din Codul administrativ. Or, fiind interesat în soarta soluționării prezentului litigiu, recurentul trebuia să întreprindă toate măsurile necesare de a proteja dreptul său de acces la instanță prin depunerea în termen a recursului.

Se mai reține că potrivit art. 24 alin. (1) din Codul administrativ, participanții la procedura administrativă și procedura de contencios administrativ trebuie să își exercite drepturile și să își îndeplinească obligațiile cu bună credință, fără a încălca drepturile procesuale ale altor participanți.

Buna-credință prezumă că partea este obligată să respecte termenele prevăzute de lege, or, termenul de recurs prevăzut la art. 245 din Codul administrativ, este considerat un termen imperativ, absolut și peremptoriu, astfel că nerespectarea acestuia atrage drept consecință după sine decăderea părții din dreptul de a mai exercita această cale de atac.

Totodată, admiterea spre examinare a unui recurs tardiv poate duce la încălcarea principiului securității raporturilor juridice garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Imperioase speței sunt și dezideratele Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Ponomaryov contra Ucrainei, conform cărora, deși, în speță nu este vorba despre desființarea unei hotărâri judecătorești definitive și irevocabile în urma admiterii unei căi extraordinare de atac în lumina unor circumstanțe noi descoperite, ci de redeschiderea unui proces după un interval considerabil de timp prin repunerea în termenul de introducere a unei căi ordinare de atac, totuși reînnoirea acestui termen după o perioadă îndelungată și pentru motive neconvingătoare, reprezintă o decizie care ar putea înfrânge principiul securității raporturilor juridice într-un mod similar cu o cale 5 extraordinară de atac. Înalta Curte a reiterat că ține de obligația părților de a lua măsurile necesare privind protecția drepturilor sale de acces la justiție.

În atare circumstanțe, soluția de declarare a recursului depus de Vorsin Denis, reprezentat de avocatul Alexandru Cebanaş, ca fiind inadmisibil, este compatibilă cu respectarea prevederilor Convenției Europene a Drepturilor Omului, având în vedere că prelungirea nejustificată a termenului pentru exercitarea recursului ar leza principiul securității raporturilor juridice.

Prin prisma respectării dreptului de acces liber la justiție, garantat de art. 6 § 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale, art. 20 din Constituția Republicii Moldova şi art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat şi în jurisprudenţa CtEDO, precum şi a dreptului la un recurs efectiv garantat de art. 13 din Convenţie, circumstanţele relatate denotă că recurenta a neglijat dreptul de valorificare a drepturilor procedurale în sensul şi termenul stabilit de către instanţa de judecată.

Având în vedere considerentele menționate și faptul că Vorsin Denis, reprezentat de avocatul Alexandru Cebanaş, nu a respectat prevederile imperative ale 245 din Codul administrativ, instanța de recurs consideră recursul declarat inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse şi în temeiul art. 230 și 246 alin. (2) lit. d) din Codul administrativ COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Vorsin Denis, reprezentat de avocatul Alexandru Cebanaş. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Diana Stănilă 6