CtEDO 29.11.2016 AI

UBS AG c. FRANCE

RESPONDENT
FRA
HOTĂRÂRE
29.11.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
UBS AG c. FRANCE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Cerere nr. 29778/15

împotriva Franței

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a cincisprezecea secțiune), întrunită pe 29 noiembrie 2016 în cadrul unei Camere compuse din:

Angelika Nußberger,

președintă,

Ganna Yudkivska,

André Potocki,

Faris Vehabović,

Síofra O'Leary,

Carlo Ranzoni,

Mārtiņš Mits,

judecători,

și Milan Blaško,

grefier adjoint de secțiune,

Având în vedere cererea sus-menționată introdusă pe 12 iunie 2015,

După deliberare, pronunță următoarea decizie:

« (...) [că] în caza de față, dacă UBS AG a răspuns convocațiilor judecătorilor de instrucție, nimic nu permite să se deducă că va respecta această atitudine privind evoluția procedurii și rezultatul acesteia, o persoană juridică, chiar reputată de încredere, putând decide totuși să nu-și mai onoreze angajamentele ținând seama de evoluția unei situații economice și financiare naționale și internaționale, partea garanției afectată acestei reprezentări în justiție fiind restituibilă la sfârșitul procedurii (art. 142-2 cod de procedură penală), la fel cum va fi suma afectată părții a doua a garanției care nu va trebui versată victimei (art. 142-3 al codului de procedură penală); de aceea fixarea la o milion de euro a sumei garanției impuse UBS AG, entitate străină, pentru a garanta reprezentarea sa în justiție până la executarea unei eventuale hotărâri apare necesară și proporțională (...) »

« Considerând că, desigur, suma acestei garanții nu poate fi fixată privind atitudinea băncii puse sub urmărire din care nu se poate aștepta în mod legal să participe la incriminarea sa, prin confesiuni sau prin producerea de cifre sau documente care determină amploarea participării sale la faptele reprehensibile, care se pot deduce doar din acest comportament, opus celui adoptat de UBS AG cu autoritatea americană, dar ale cărui scopuri procedurale sunt diferite de ale noastre, dorința de a lăsa doar partea urmărind să arate elementele acuzării, temei al urmăririi, de a trage beneficii din absența unei cooperări judiciare internaționale în materie de fraude fiscale între Franța și Confederația Elvețiană, și de a pariu pe o absență de probe materiale decisive, în timp ce încerca să opună subiectivitatea martirilor, ale căror constanță și convergență, confirmate de declarațiile puse sub urmărire, nu pot fi eliminate prin acest singur argument;

(...)

Considerând, totuși, că elementele investigației judiciare conduse în SUA și rezultatul acesteia nu pot fi abandonate, chiar și atunci când scopurile procedurilor judiciare ale SUA și ale Franței nu sunt aceleași, și că nu convine să se rețină că UBS AG a recunoscut vinovăția, UBS fiind preocupată de a distinge principiile vinovăției și răspunderii, că, totuși, pot fi puse în relief anumite similitudini în schema acțiunilor recunoscute de UBS AG înaintea autorităților americane și acțiunile pe care prezenta informație se străduiește să le dezvelească, că, de aceea, în SUA, UBS AG a admis existența unui acord dintr-o grupare cu scopul de a participa la o fraude fiscală, între 2000 și 2007, urmăririle intervenind în 2008 în SUA, că mecanismele fraudei utilizate și descrise (...) sunt mai degrabă apropiate, cel puțin în liniile lor mari, de cele puse în lumină de prezenta investigație, că UBS AG, recunoscând atunci răspunderea sa acceptase să se achite de suma de 780.000.000 USD, de aceea principiul unei comparații între cifrele reținute de justiția americană și acelea pe care informația se străduiește să le stabilească cu dificultăți fiindcă nu este ajutată, nu este fără temei, deoarece, în plus, cu ajutorul unei reguli de trei, acest principiu reține o proporționalitate cu « cifrele franceze », desprinse din mărturii colectate și cifre avansate, ca de exemplu, cifra medie a funcționarilor de caz care au lucrat în Franța, neapărat mai mare decât cifra din 2014 (76) și cifra medie anuală a operațiunilor realizate pe funcționar de caz în Franța, și anume 130 de milioane, cifră rezultând din date figurând în procedură (...), cifre susținute de calculele asistentului specializat furnizate pe 18 iulie 2014, adică înaintea fixării garanției;

Considerând că pot fi considerate suficient de serioase, cifrele și calculele reținute pe baza ideii că aceste prospectări ilicite, urmate de deschiderea de conturi în Elveția și depuneri de active aveau ca motiv esențial de a scăpa proprietarii sau titularii acestor active, la nivelul capitalului lor și sau veniturilor, de impozitul francez (...), prezenta măsură fiind conservatoare și calculată pe jumătate din valoarea fondurilor asupra cărora s-au purtat operațiunile de spălare, de aceea se ia în considerare o marjă de estimare și îndepărtează orice caracter confiscator al măsurii respective, contrar a ceea ce susține apărarea;

Considerând că investigațiile au stabilit că sumele colectate la UBS în afara Franței, care au dat loc la recunoașteri de afaceri, sau ATA, între clienți non-francezi și funcționari ai afacerilor ale UBS alții decât cei ai UBS France, între 2004 și 2012, ATA înregistrate în sistemul informatic al băncii, au fost evaluate la 1.588.000.000 € (un miliard, cinci sute optzeci și opt de milioane de euro), că judecătorii rețin că UBS a explicat că 231 ATA corespundeau acestei sume, din care 195 identificate reprezentau 1.335.000.000 €, că rămâneau 27 ATA, neidentificate sau parțial identificate, corespunzând la 212 milioane de euro, că în cele din urmă UBS a recunoscut că nu a putut identifica decât 29 ATA, pentru un total de 276.000.000 € generate între 2005 și 2008;

Că judecătorii de instrucție rețin că o parte din aceste ATA « au trecut prin Head Front » (...) dar că este imposibil să se identifice dacă aceste ATA sunt produsul unei prospectări ilegalale și/sau obiectul unei spălări a fraudei fiscale, la nivelul de 176 milioane de euro; că amenda prevăzută este atunci de 88.000.000 €;

Considerând că privind suma activelor în administrare ale Franței Internațional, datorită lipsei informațiilor furnizate de UBS ca răspuns la solicitarea lor, judecătorii de instrucție, referindu-se pe de o parte la cifrele produse înaintea autorității judiciare americane, luând cifre medii privind numărul de funcționari de caz care lucrează pentru Franța Internațional (94) și privind suma medie a activelor în administrare, și anume 130 de milioane de euro în 2010 (...) au evaluat la minimum 12,2 miliarde suma totală a acestor active, și realizând o perequație cu « cifrele americane » active americane offshore în administrare UBS (...), magistrații au menționat o fourchete superioară de 23 de miliarde de euro, sumă la care UBS AG nu a opus o dezminți sau argumentare cifrată;

(...) fără a reține poziția UBS AG vis-à-vis de autoritatea judiciară americană, dar considerând ca pertinente comparația acțiunilor (...) de peste Atlanticul cu acelea comise în Europa, în Franța și în afara Franței, de către banca elvețiană, și care au fost raportate în mod convergent de mai mulți martori și puse sub urmărire, judecătorii de instrucție retin cifra joasă de 12,2 miliarde de euro înmulțită cu 80% pentru a evalua la 9.760.000.000 € (12,2 x 80%), pe an, suma fraudelor și spălării de bani de către UBS AG în Elveția, și din care deduc că amenda prevăzută ar fi prin urmare de 4.880.000.000 €, în timp ce trebuie subliniat că UBS AG a perseverat în aceste practici ilegale și profitabile, în ciuda diferitelor alerte, avertismente ale diferitelor autorități, franceze sau străine;

Considerând în final, privind resursele băncii elvețiene, că cifrele avansate, și anume rezultatele anuale pozitive după impozite pentru exercițiile 2010, 2011, 2012, 2013, rezultatele desprinse din afara Statelor Unite pe aceeași perioadă, suma fondurilor proprii, care la 31 decembrie 2013 se ridicau la mai mult de 39 de miliarde de euro, toate cifrele detaliate în ordonanță (...) și necontestate de apelantă, permit deducerea că o garanție fixată la 1,1 miliarde de euro, corespunzând 42,6% din ultimul an de profit după impozit și 2,8% din fondurile proprii ale băncii UBS AG, nu constituie o sumă disproporționată resurselor băncii (...) »

art. 142

« Atunci când persoana pusă sub urmărire este obligată să furnizeze o garanție sau să constituie garanții, această garanție sau aceste garanții garantează:

a) Repararea daunelor cauzate de infracțiune și restituțiile, precum și datoria alimentară atunci când persoana pusă sub urmărire este urmărită pentru neachitarea acestei datorii;

b) Amenzile.

Decizia judecătorului de instrucție sau a judecătorului libertăților și detenției determină sumele afectate fiecărei două părți a garanției sau a garanțiilor. Judecătorul de instrucție sau judecătorul libertăților și detenției poate decide totuși că garanțiile vor garanta în totalitate sau parțial plata sumelor prevăzute la 2. sau una sau altă dintre aceste sume.

Atunci când garanțiile garantează, parțial sau total, drepturile unei sau mai multor victime care nu sunt încă identificate sau care nu au fost încă constituite pârți civile, sunt stabilite, în condițiile precizate printr-un decret în Consiliul de Stat, pe numele unui beneficiar provizoriu acționând pentru seama acestor victime și, după caz, al Trezoreriei.

»

art. 142-2

« Prima parte a garanției este restituită sau prima parte a garanțiilor este ridicată dacă persoana pusă sub urmărire, inculpatul sau acuzatul s-a prezentat în toate actele procedurii, a satisfăcut obligațiile controlului judiciar și s-a supus executării hotărârii.

În caz contrar, cu excepția unui motiv legitim de scuză sau decizie de clasare fără urmărire, de relaxare, achitare sau eximare de pedeapsă, prima parte a garanției este dobândită de stat, sau se procedează la recuperarea creantei garantate de prima parte a garanțiilor.

»

art. 142-3

« Suma afectată părții a doua a garanției care nu a fost versată victimei infracțiunii sau creditorului datoriei alimentare este restituită în caz de clasare fără urmărire și, cu excepția dacă se aplică art. 372, în caz de absoluție sau achitare.

În caz de condamnare, este utilizată conform dispozițiilor din 2 ale articolului 142. Restul este restituit atunci când condamnarea devine definitivă.

(...) »

art. 706-45

« Judecătorul de instrucție poate plasa persoana juridică sub control judiciar în condițiile prevăzute de articolele 139 și 140, impunând-i una sau mai multe dintre următoarele obligații:

(...)

Pentru obligațiile prevăzute la 1 și 2, dispozițiile articolelor 142 la 142-3 sunt aplicabile.

(...) »

art. 6 § 2

« Orice persoană acuzată de o infracțiune este prezumată inocentă până ce culpabilitatea sa nu a fost stabilită legal. »

art. 1 al Protocolului nr. 1

« Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectul bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauze de interes public și în condițiile prevăzute de lege și principiile generale ale dreptului internațional.

Dispozițiile anterioare nu prejudiciază dreptul pe care îl posedă statele de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau altor contribuții sau amenzi.

»

Declară cererea inadmisibilă.

Întocmit în limba franceză și apoi comunicat în scris pe 12 ianuarie 2017.

Milan Blaško

Angelika Nußberger

Grefier adjoint

Președintă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă