- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 1 decembrie 2016
- Stat pârât
- ROU
- Concluzia
- Inadmisibil
Martinescu împotriva României
Traducere în română Auto
CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 9164/10 Ion Adrian MARTINESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 1 decembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă mai sus la data indicată în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamantului și detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul, dl Ion Adrian Martinescu, este un național român, care s-a născut în 1969 și trăiește în Roma, Italia.
Solicitarea sa a fost depusă la 26 noiembrie 2009. Guvernul român (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Catrinel Brumar, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: Prin decizia finală din 13 august 1963 eliberată de instanța penală, bunicul reclamant, dl I. M., a fost condamnat pentru posesia ilegală a obiectelor de aur, iar 348 de monede aurea au fost confiscate de la el. În urma unui recurs extraordinar introdus de procurorul public împotriva deciziei menționate mai sus, Curtea Supremă a României a hotărât în hotărârea sa finală din 19 martie 2002, că nu ar fi trebuit să fi fost confiscată nouăzeci din 348 de monede de aur.
Curtea a impus Băncii Naționale Române obligația de a reveni la moștenitorii domnului I.M. nouăzeci de monede de aur sau pentru a-și plăti valoarea echivalentă. Apoi, reclamantul a inițiat proceduri civile împotriva Băncii Naționale Române, solicitând returnarea celor 258 monede de aur rămase, care fuseseră confiscate de la bunicul său. Alți cinci moștenitori ai domnului I.M. au fost introduși în proces într-o etapă ulterioară. Prin decizia finală din 9 ianuarie 2004, Curtea de District Râmnicu Vâlcea a hotărât în favoarea reclamantului, impunând Băncii Naționale Române obligația de a returna 258 monede de aur sau de a plăti valoarea lor echivalentă față de reclamant și față de ceilalți moștenitori ai dreptului intern relevant al dlui I.M.
Dispozițiile și procedurile juridice interne relevante privind executarea hotărârilor finale împotriva autorităților de stat sunt descrise în cazul principal al Fundației Hostel pentru Studenți din Biserica Reformată și Stanomirescu c. România (n. 2699/03 și 43597/07, §§ 36-40, 7 ianuarie 2014). COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la neexecuția hotărârilor finale din 19 martie 2002 respectiv și 9 ianuarie 2004. Reclamantul a afirmat că hotărârile din 19 martie 2002 emise de Curtea Supremă din România și din 9 ianuarie 2004 emise de Curtea de District Râmnicu Vâlcea, respectiv, nu au fost aplicate.
El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenția și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional.
Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că Banca Națională din România nu a refuzat niciodată să pună în aplicare deciziile judecătorești. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru au nevoie de clarificări suplimentare de la reclamant în ceea ce privește proprietatea I.M. Cu toate acestea, reclamantul nu a furnizat documentația solicitată referitoare la proprietatea I.M. În plus, Banca Națională Română a informat în mod repetat reclamantul că monedele de aur au fost topite și că, prin urmare, singura modalitate de aplicare a obligației în curs era prin plata valorii echivalente, în conformitate cu hotărârea instanței.
11. În observațiile sale scrise, reclamantul a afirmat că dorește să primească monedele de aur, refuzând în mod neechilibrat plata valorii lor echivalente. 12. În evaluarea circumstanțelor prezentului caz, Curtea constată că reclamantul nu a furnizat documentația care ar avea dreptul de a identifica în mod corespunzător creditorii, și anume moștenitorii I.M. Curtea remarcă, de asemenea, că autoritățile interne au demonstrat diligence în aplicarea hotărârilor finale ale instanței (a se vedea punctul de mai sus). Cu toate acestea, reclamantul a refuzat să accepte că executarea hotărârii în curs se efectuează sub formă de plată a valorii echivalente a monedelor.
13. Având în vedere toate materialele de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că nerespectarea punerea în aplicare a hotărârilor în suspensie din 19 martie 2002 și, respectiv, din 9 ianuarie 2004 a fost determinată de refuzul reclamantului de a coopera cu autoritățile (Kosmidis și Kosmidou c. Grecia , nr. 32141/04, § 27, 8 noiembrie). 14. Rezulta că plângerile reclamantului sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă.
Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 20 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului ANNEXIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 neexecuție sau întârziere aplicarea deciziilor interne Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Hotărârea internă relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Durata procedurii de executare 9164/10 26/11/2009 Ion Adrian MARTINESCU 07/10/1969 Curtea Supremă de Justiție, Dosarul Național nr. 2070/2001, 19/03/2002 Curtea de District Vâlcea, Dosarul Național nr. 6920/2003, 09/01/2004 19/03/2002 27/10/2010 în așteptare Mai mult de 14 ani, 3 luni și 25 zile în așteptare Mai mult de 5 ani, 8 luni și 17 zile
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 9164/10 Ion Adrian MARTINESCU against Romania The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 1 December 2016 as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges and Hasan Bakırcı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on the date indicated in the appended table, Having regard to the observations submitted by the respondent Government and the observations in reply submitted by the applicant, Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
1. The list of applicant and the relevant details of the application are set out in the appended table.
The applicant, Mr Ion Adrian Martinescu, is a Romanian national, who was born in 1969 and lives in Rome, Italy. His application was lodged on 26 November 2009. The Romanian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Mrs Catrinel Brumar, of the Ministry of Foreign Affairs. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows:
By final decision of 13 August 1963 issued by the criminal court, the applicant’s grandfather, Mr I. M., was convicted for illegally owning golden objects, and 348 golden coins were confiscated from him.
Following an extraordinary appeal introduced by the public prosecutor against the above-mentioned decision, the Romanian Supreme Court held in its final judgment of 19 March 2002, that ninety of the 348 golden coins should not have been confiscated. The court imposed on the Romanian National Bank the obligation to return to the heirs of Mr I.M. the ninety golden coins, or to pay their equivalent value.
Subsequently, the applicant initiated civil proceedings against the Romanian National Bank, requesting the return of the remaining 258 golden coins, which had been abusively confiscated from his grandfather. Five other heirs of Mr I.M. were brought into the proceedings at a later stage. By final decision of 9 January 2004, the Râmnicu Vâlcea District Court decided in the applicant’s favour, imposing on the Romanian National Bank the obligation to return 258 golden coins, or to pay their equivalent value to the applicant and to the other heirs of Mr I.M. B. Relevant domestic law
The relevant domestic legal provisions and procedures concerning the enforcement of final judgments against State authorities are described in the leading case of Foundation Hostel for Students of the Reformed Church and Stanomirescu v. Romania (nos. 2699/03 and 43597/07, §§ 36-40, 7 January 2014). COMPLAINT
The applicant complained under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, about the non-enforcement of the final judgments of respectively 19 March 2002 and 9 January 2004. THE LAW
The applicant alleged that the judgments of 19 March 2002 issued by the Romanian Supreme Court and of 9 January 2004 issued by Râmnicu Vâlcea District Court, respectively, had not been enforced. He relied on Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of Protocol No. 1 to the Convention, which, in so far as relevant, read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of his civil rights and obligations ... everyone is entitled to a fair ... hearing ... by [a] ... tribunal ...” Article 1 of Protocol No. 1 “Every natural or legal person is entitled to the peaceful enjoyment of his possessions. No one shall be deprived of his possessions except in the public interest and subject to the conditions provided for by law and by the general principles of international law. The preceding provisions shall not, however, in any way impair the right of a State to enforce such laws as it deems necessary to control the use of property in accordance with the general interest or to secure the payment of taxes or other contributions or penalties.” 10 . The Government argued that the Romanian National Bank has never refused to enforce the court decisions. However, to do so they needed further clarifications from the applicant with regard to the estate of I.M. However, the applicant failed to provide the requested documentation relating to the estate of I.M. Moreover, the Romanian National Bank repeatedly informed the applicant that the golden coins had been melted down and that therefore the only way to enforce the outstanding obligation was by paying the equivalent value, in accordance with the court’s ruling.
In his written observations, the applicant stated that he wished to receive the golden coins, refusing unequivocally the payment of their equivalent value.
In the assessment of the circumstances of the present case, the Court notes that the applicant failed to provide the documentation that would have entitled the debtor to properly identify the creditors, namely the heirs of I.M. The Court further notes that the domestic authorities have shown diligence in enforcing the final court decisions (see paragraph 10 above). However, the applicant refused to accept that the enforcement of the outstanding judgment be made in the form of the payment of the coins’ equivalent value.
In the light of all material before it, the Court concludes that the non ‑ enforcement of the outstanding judgments of respectively 19 March 2002 and 9 January 2004 was determined by the applicant’s refusal to cooperate with the authorities ( Kosmidis and Kosmidou v. Greece , no. 32141/04, § 27, 8 November).
It follows that the applicant’s complaints are manifestly il-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 20 December 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Deputy Registrar President APPENDIX Application raising complaints under Article 6 § 1 of the Convention and Article 1 of the Protocol No. 1 ( non-enforcement or delayed enforcement of domestic decisions ) Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Relevant domestic decision Start date of non-enforcement period End date of non-enforcement period Length of enforcement proceedings 9164/10 26/11/2009 Ion Adrian MARTINESCU 07/10/1969 Supreme Court of Justice, Domestic file no. 2070/2001, 19/03/2002 Vâlcea District Court, Domestic file no. 6920/2003, 09/01/2004 19/03/2002 27/10/2010 pending More than 14 years, 3 months and 25 days pending More than 5 years, 8 months and 17 days