CtEDO 01.12.2016 Auto

MARTINESCU v. ROMANIA

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
01.12.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Inadmissible
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
MARTINESCU v. ROMANIA (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 9164/10 Ion Adrian MARTINESCU împotriva României Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așeză la 1 decembrie 2016 în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Hasan Bakırcı, secretar adjunct al secțiunii; Având în vedere cererea depusă mai sus la data indicată în tabelul adăugat, având în vedere observațiile prezentate de Guvernul contestat și observațiile prezentate în răspuns de solicitant, după ce a deliberat, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Lista reclamantului și detaliile relevante ale cererii sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul, dl Ion Adrian Martinescu, este un național român, care s-a născut în 1969 și trăiește în Roma, Italia. Solicitarea sa a fost depusă la 26 noiembrie 2009. Guvernul român (“ Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna Catrinel Brumar, al Ministerului Afacerilor Externe. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează: Prin decizia finală din 13 august 1963 eliberată de instanța penală, bunicul reclamant, dl I. M., a fost condamnat pentru posesia ilegală a obiectelor de aur, iar 348 de monede aurea au fost confiscate de la el. În urma unui recurs extraordinar introdus de procurorul public împotriva deciziei menționate mai sus, Curtea Supremă a României a hotărât în hotărârea sa finală din 19 martie 2002, că nu ar fi trebuit să fi fost confiscată nouăzeci din 348 de monede de aur. Curtea a impus Băncii Naționale Române obligația de a reveni la moștenitorii domnului I.M. nouăzeci de monede de aur sau pentru a-și plăti valoarea echivalentă. Apoi, reclamantul a inițiat proceduri civile împotriva Băncii Naționale Române, solicitând returnarea celor 258 monede de aur rămase, care fuseseră confiscate de la bunicul său. Alți cinci moștenitori ai domnului I.M. au fost introduși în proces într-o etapă ulterioară. Prin decizia finală din 9 ianuarie 2004, Curtea de District Râmnicu Vâlcea a hotărât în favoarea reclamantului, impunând Băncii Naționale Române obligația de a returna 258 monede de aur sau de a plăti valoarea lor echivalentă față de reclamant și față de ceilalți moștenitori ai dreptului intern relevant al dlui I.M. Dispozițiile și procedurile juridice interne relevante privind executarea hotărârilor finale împotriva autorităților de stat sunt descrise în cazul principal al Fundației Hostel pentru Studenți din Biserica Reformată și Stanomirescu c. România (n. 2699/03 și 43597/07, §§ 36-40, 7 ianuarie 2014). COMPLAINT Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, cu privire la neexecuția hotărârilor finale din 19 martie 2002 respectiv și 9 ianuarie 2004. Reclamantul a afirmat că hotărârile din 19 martie 2002 emise de Curtea Supremă din România și din 9 ianuarie 2004 emise de Curtea de District Râmnicu Vâlcea, respectiv, nu au fost aplicate. El s-a bazat pe art. 6 § 1 din Convenția și pe art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, care, în măsura în care este cazul, se citește după cum urmează: „În determinarea drepturilor și obligațiilor sale civile ... fiecare are dreptul la o audiere corectă ... de [a] ... tribunal ...” art. 1 din Protocolul nr. 1 „Fiecare persoană fizică sau juridică are dreptul la bucuria pașnică a bunurilor sale. Nimeni nu poate fi privat de posesiunile sale cu excepția interesului public și sub rezerva condițiilor prevăzute de lege și prin principiile generale ale dreptului internațional. Cu toate acestea, dispozițiile anterioare nu afectează în niciun fel dreptul unui stat de a aplica legile pe care le consideră necesare pentru a controla utilizarea proprietăților în conformitate cu dobânda generală sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau penalități.” Guvernul a susținut că Banca Națională din România nu a refuzat niciodată să pună în aplicare deciziile judecătorești. Cu toate acestea, pentru a face acest lucru au nevoie de clarificări suplimentare de la reclamant în ceea ce privește proprietatea I.M. Cu toate acestea, reclamantul nu a furnizat documentația solicitată referitoare la proprietatea I.M. În plus, Banca Națională Română a informat în mod repetat reclamantul că monedele de aur au fost topite și că, prin urmare, singura modalitate de aplicare a obligației în curs era prin plata valorii echivalente, în conformitate cu hotărârea instanței. 11. În observațiile sale scrise, reclamantul a afirmat că dorește să primească monedele de aur, refuzând în mod neechilibrat plata valorii lor echivalente. 12. În evaluarea circumstanțelor prezentului caz, Curtea constată că reclamantul nu a furnizat documentația care ar avea dreptul de a identifica în mod corespunzător creditorii, și anume moștenitorii I.M. Curtea remarcă, de asemenea, că autoritățile interne au demonstrat diligence în aplicarea hotărârilor finale ale instanței (a se vedea punctul de mai sus). Cu toate acestea, reclamantul a refuzat să accepte că executarea hotărârii în curs se efectuează sub formă de plată a valorii echivalente a monedelor. 13. Având în vedere toate materialele de dinaintea acesteia, Curtea concluzionează că nerespectarea punerea în aplicare a hotărârilor în suspensie din 19 martie 2002 și, respectiv, din 9 ianuarie 2004 a fost determinată de refuzul reclamantului de a coopera cu autoritățile (Kosmidis și Kosmidou c. Grecia , nr. 32141/04, § 27, 8 noiembrie). 14. Rezulta că plângerile reclamantului sunt manifestamente nefondate și trebuie respinse în conformitate cu art. 35 §§ 3 și 4 din convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 20 decembrie 2016. Hasan Bakırcı Vincent A. De Gaetano Președintele adjunct al grefierului ANNEXIX Cerere de depunere a plângerilor în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 neexecuție sau întârziere aplicarea deciziilor interne Cerere nr. Data introducerii Numele reclamantului Data nașterii Hotărârea internă relevantă Data de începere a perioadei de neexecuție Data de încheiere a perioadei de neexecuție Durata procedurii de executare 9164/10 26/11/2009 Ion Adrian MARTINESCU 07/10/1969 Curtea Supremă de Justiție, Dosarul Național nr. 2070/2001, 19/03/2002 Curtea de District Vâlcea, Dosarul Național nr. 6920/2003, 09/01/2004 19/03/2002 27/10/2010 în așteptare Mai mult de 14 ani, 3 luni și 25 zile în așteptare Mai mult de 5 ani, 8 luni și 17 zile

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă