CtEDO 02.12.2016 Auto

İHSAN DOĞRAMACı BILKENT ÜNIVERSITESI c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
02.12.2016
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2016
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
İHSAN DOĞRAMACı BILKENT ÜNIVERSITESI c. TURQUIE (CtEDO, 2016)
HUDOC · oficial

Comunicat la 2 decembrie 2016 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 40355/14 În temeiul articolului 5 suplimentar din Legea nr. 2809 privind organizarea instituțiilor de învățământ superior, aceaceasta este o persoană juridică de drept public, găzduiește aproximativ 13 000 de studenți și a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Altaș, avocat în Ankara. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează: campusul Universității din Bilkent se află la 12 km de centrul din Ankara și se întinde pe un domeniu de 500 de hectare. Proprietatea anumitor terenuri ocupate de Universitatea din Bilkent este împărțită pe loturi între mai multe persoane. La 23 decembrie 2009, douăzeci și șase de coproprietari ai unui teren situat în Ankara au introdus o acțiune în despăgubire în fața tribunalului pendinte din Ankara, în scopul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de exproprierea de facto a terenurilor lor (lotul nr. 26080, parcele 11, 17, 18, 19 și 20) de către Universitatea din Bilkent. În acest sens, ei solicitau o indemnizație de 7 500 de lire turcești (TRY) (aproximativ 3 320 de euro (EUR) la momentul faptelor), plus dobânzi la rata legală începând cu introducerea acțiunii lor. Tribunalul a dispus două expertize și a efectuat o vizită la fața locului la 25 ianuarie 2011. Într-o hotărâre din 14 decembrie 2011, tribunalul le-a dat câștig de cauză celor 26 de coproprietari și a arătat că terenurile în litigiu erau înconjurate de fire ghimpate și că chiar și vehiculul care transporta judecătorii tribunalului care veneau să efectueze vizita la fața locului nu a putut să le acceseze fără autorizație. În consecință, acesta a acceptat integral cererea reclamanților și a considerat că aceștia aveau dreptul la o sumă de 7 500 de TRY, plus dobânzi la rata legală începând cu data acțiunii, în schimbul înscrierii terenurilor în litigiu în numele Universităii Bilkent. La 5 iunie 2012, recursul formulat de recurentă a fost respins de Curtea de Casație. La 17 decembrie 2012, Curtea de Casație a respins acțiunea în rectificare formulată de recurentă, după corectarea mecanismului privind cheltuielile de judecată. La 19 februarie 2013, prin hotărârea din 21 noiembrie 2013, publicată în Jurnalul Oficial la 14 decembrie 2013, Curtea Constituțională a declarat cu majoritate de voturi recursul individual inadmisibil pentru incompatibilitate personae. . În așteptările sale, aceasta se baza pe art. 46 alineatul (2) din Legea nr. 6216 de stabilire a Curții Constituționale și a normelor sale de procedură, în temeiul căruia o persoană juridică de drept public nu putea introduce acțiuni individuale. Statul creează universitățile în temeiul unei legi pentru a forma, în cadrul unui sistem bazat pe principii de educație și de educație contemporană, o forță de muncă calificată care să răspundă nevoilor națiunii și țării, [în scopul] de a se angaja în activități de educație și de predare la diferite niveluri dincolo de învățământul secundar, cercetare științifică și publicații și [în scopul] de a oferi consiliere și de a face un serviciu țării și umanității. Acestea sunt compuse din diferite unități, au personalitate morală publică și au autonomie științifică. Fundațiile pot, sub rezerva respectării normelor și procedurilor stabilite de lege și a nu urmări un scop lucrativ, să creeze instituții de învățământ superior, care vor fi supuse supravegherii și controlului statului. (...) Universitățile, precum și membrii și membrii asociați ai corpului profesoral pot efectua în mod liber orice tip de cercetare științifică și publicații. Totuși, această putere nu conferă libertatea de a se angaja în activități care implică existența și independența statului sau a unității și a indivizibilității națiunii și teritoriului. Universitățile și unitățile care depind de acestea sunt plasate sub supravegherea și controlul statului, care este însărcinat cu asigurarea securității. Rectorii sunt numiți și numiți de către președintele Republicii și decanii de către Consiliul de învățământ superior, în conformitate cu normele și procedurile prevăzute de lege. Organele administrative și de control ale universităților, precum și membrii corpului lor de învățământ nu pot fi înlăturate din funcțiile lor, în nici un fel, de către alte organisme decât Consiliul de învățământ superior sau organismele competente ale universităților. Bugetele elaborate de universități sunt, după examinarea și aprobarea de către Consiliul de învățământ superior, prezentate Ministerului Educației Naționale, apoi puse în aplicare și controlate în conformitate cu normele privind bugetul general și bugetele conexe, pe lângă îndeplinirea formalităților aferente. Legea reglementează crearea și funcționarea instituțiilor de învățământ superior și a organelor acestora, precum și desemnarea, funcțiile, competențele și responsabilitățile acestora, procedurile privind exercitarea de către statul membru a dreptului său de supraveghere și control asupra universităților, funcțiilor și titlurilor lor, numirea, promovarea și pensionarea, precum și formarea personalului profesoral, relațiile universităților și ale personalului lor profesor cu organismele publice și de altă natură, nivelul și durata programelor de învățământ, accesul la învățământul superior, azilul și drepturile de înscriere, principiile privind ajutorul financiar acordat de stat, afacerile disciplinare și penale, afacerile financiare, statutul personalului, condițiile pe care personalul profesor trebuie să le respecte și alocarea sa în raport cu nevoile interuniversitare, desfășurarea activităților de educație în deplină libertate și securitate și în conformitate cu cerințele științei și tehnologiei contemporane, precum și utilizarea resurselor financiare furnizate de stat universităților și Consiliului învățământului superior. Instituțiile de învățământ superior create de fundații fac obiectul dispozițiilor Constituției privind instituțiile de învățământ superior create de stat în ceea ce privește menținerea ordinii, recrutarea personalului lor profesor și activitățile academice, cu excepția celor referitoare la chestiuni financiare și administrative. 12. În Legea nr. 6216 de instituire a Curții Constituționale și a normelor sale de procedură, părțile cu privire la acțiunea individuală relevantă în speță își citesc astfel dreptul individual de a acționa art. 45 Orice persoană care consideră că este afectată de autoritatea publică într-unul din drepturile și libertățile sale fundamentale protejate de Constituție și garantate de Convenția europeană a drepturilor omului și de protocoalele pe care Turcia le-a ratificat poate formula o acțiune în fața Curții Constituționale. (...) Deținătorii dreptului individual de recurs art. 46 Numai o persoană al cărei drept actual și individual este găsit direct afectat de actul respectiv, calea de fapt sau neglijența care a dus la presupusa încălcare poate introduce o cale de atac individuală. O persoană juridică de drept public nu poate introduce o cale de atac individuală. O persoană juridică de drept privat nu poate introduce o cale de atac individuală decât în măsura în care presupusa încălcare privește drepturile persoanei juridice. (...) 13. La art. 7 suplimentar din Legea nr. 2547 privind învățământul superior a fost modificată prin legea nr. 6456 adoptată la 3 aprilie 2013 este astfel formulată instituțiile de învățământ superior create de fundații nu pot achiziționa proprietăți imobiliare prin expropriere. Invocând art. 6 din Convenție, recurenta a afirmat că procedura care s-a desfășurat în fața instanțelor civile nu a fost echitabilă, susținând în special că experții și instanțele civile nu au luat în considerare documentele oficiale. 15. În plus, Comisia consideră că proprietatea asupra bunurilor în cauză de către universitate nu a fost luată în considerare și că autoritățile judiciare au acceptat arbitrar faptul că a efectuat o expropriere de facto. În acest sens, aceasta denunță o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr 1 la convenție. 16. În cele din urmă, Comisia consideră că decizia prin care Curtea Constituțională și-a respins acțiunea individuală pentru incompetența rațională personae a unei căi de atac efective care i-ar permite să facă o încălcare a drepturilor sale, în sensul articolului 13 din Convenție. În această privință, Comisia precizează că a acționat nu ca o persoană juridică de drept public, ci ca o simplă justificare. Aceasta arată, de asemenea, că Curtea Constituțională Germană a recunoscut universităților germane dreptul de a introduce o acțiune individuală, considerând că universitățile sunt independente în domeniile științei, cercetării și educației, și că respectarea drepturilor lor legate de mijloacele care le ajută să funcționeze în aceste domenii ar putea constitui o încălcare a drepturilor lor fundamentale (Decizia din 16 aprilie 2008). În ianuarie 1963, BVerfGE 15, 262). Întrebări cu privire la părțile care fac parte din această convenție: este Bilkent Universitiți un grup de particulari sau o organizație non-guvernamentală, în sensul acestei dispoziții (a se vedea în special Radio France și alții c. Franța (dec.), 53984/00, 23 septembrie 2003) Părțile sunt invitate, printre altele, să descrie (a) statutul juridic al acestei universități; (b) natura activității pe care o desfășoară și contextul în care aceasta și (c) gradul de independență față de autoritățile publice. Respingerea de către Curtea Constituțională a acțiunii individuale introduse de reclamant constituie o încălcare a drepturilor acesteia garantate prin art. 6 (acces la o instanță) și/sau 13 (recurs efectiv) din Convenție Hotărârea instanțelor interne prin care se solicită recurentei să plătească o despăgubire din cauza unei exproprieri de facto constituie o încălcare a drepturilor recurentei garantate prin art. 6 (dreptul la un proces echitabil) din convenție și/sau prin art. 1 din Protocolul nr 1 la convenție (dreptul de proprietate)

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2011-12-13
0,93
AFFAIRE BİLGİN ET ÖRSEL c. TURQUIE
o 1. 4. Le 17 décembre 2008, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permettait l’article 29 § 3 de la Convention en vigueur à l’époque, il avait en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temps
CtEDO 2016-02-09
0,93
DÜLGER c. TURQUIE
informer la Cour de cette information, que le Gouvernement qualifie d’essentielle pour l’examen de l’affaire. D’après le Gouvernement, le requérant a reçu une indemnité d’expropriation pour les parcelles n os 34 et 35, constituant le terrai
CtEDO 2011-12-13
0,92
AFFAIRE ZERDALİ ET AUTRES c. TURQUIE
n o 1. 4. Le 17 décembre 2008, la Cour a décidé de communiquer la requête au Gouvernement. Comme le permettait l’article 29 § 3 de la Convention en vigueur à l’époque, il avait en outre été décidé que la chambre se prononcerait en même temp
CtEDO 2016-05-31
0,92
AFFAIRE KAHYAOĞLU ET AUTRES c. TURQUIE
été représenté par son agent. 3. Le 11 décembre 2009, la requête a été communiquée au Gouvernement. EN FAIT 4. Les requérants sont nés respectivement en 1960, en 1954, en 1965, en 1958, en 1966 et en 1955 et résident à Şanlıurfa. 5. À l’épo
CtEDO 2013-11-12
0,92
AFFAIRE HALİL GÖÇMEN c. TURQUIE
prononcerait en même temps sur la recevabilité et le fond de l’affaire. EN FAIT 4. Le requérant est né en 1939 et réside à Thiers, en France. 5. Le 19 décembre 1978, un terrain d’une superficie de 500 m2 (sur une superficie totale de 9 800
Sursă