CtEDO 10.01.2017 Auto

Ș.H.H c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
10.01.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
Ș.H.H c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 22930/08 ȘH.H. împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 10 ianuarie 2017 într-un comitet compus din Paul Lummens, președinte, Ksenija Turković, Jon Fridrik Kjølbro, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de recurentă, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurenta, M.H.H.H., este o resortisantă turcă născută în 1990 și rezidentă la Istanbul. Vicepreședinta secțiunii a acceptat cererea de nedivulgare a identității sale formulată de recurentă [art. 47 alineatul (1) ]. 4 din Regulamentul de procedură al Curții. Recurenta a fost reprezentată în fața Curții de către domnul Odabaș, avocată la Istanbul. Guvernul turc ( La 26 iunie 2005, mama reclamantei, acționând în calitate de reprezentant legal al fiicei sale, a depus o plângere împotriva soțului său pentru viol și abuz sexual asupra reclamantei. Printr-un act de punere sub acuzare din 9 aprilie 2006, procurorul Republicii l-a acuzat pe tatăl reclamantei de viol. La 9 octombrie 2006, instanța de judecată a recunoscut tatăl reclamantei vinovate de agresiune sexuală, altele decât violul, cu circumstanțe agravante, și l-a condamnat la o pedeapsă cu închisoarea de șase ani și trei luni, pe baza articolului 415 alineatul (2) din vechiul cod penal. Prin hotărârea din 14 mai 2007, Curtea de Casație a respins recursul recurentei. Decizia a fost depusă la dosarul cauzei, la grefa instanței de judecată, la 13 august 2007. O copie a hotărârii din 14 mai 2007 a fost prezentată în mâinile proprii avocatului reclamantei, la grefa sa, la 17 martie 2008. Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, recurenta se plânge că a fost victima unei infracțiuni care ar fi rămas nepedepsit din cauza caracterului nepedepsit al procedurii și susține în această privință că statul nu și-a îndeplinit obligația de a-i oferi o protecție efectivă și se plânge și de modul în care procesul s-a desfășurat. Recurenta reproșează statului că nu și-a îndeplinit obligația pozitivă de a oferi minorilor o protecție eficientă împotriva agresiunii sexuale, pe motiv că instanțele naționale nu au desfășurat o procedură eficientă privind acuzațiile sale de viol și critică, de asemenea, desfășurarea procesului. Comisia consideră că circumstanțele cauzei au dus la încălcarea articolelor 6 și 13 din convenție. Guvernul ridică o excepție de la nerespectarea termenului de șase luni și susține că reclamanta ar fi trebuit să depună cererea sa în fața Curții în termen de șase luni de la data la care hotărârea Curții de Casație a fost plătită grefei tribunalului din Kartal, și anume 13 În plus, la 17 martie 2008, avocatul reclamantei este prezentat grefei instanței de judecată și este repusă în mâinile sale o copie a hotărârii Curții de Casație. reclamanta nu răspunde excepției impuse de guvern. Curtea reamintește că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6778/04, 23 februarie 2010). În aceste cauze, pentru a calcula punctul de plecare al termenului de șase luni, Curtea a luat în considerare data depunerii la Tribunal a hotărârii Curții de Casație la grefa instanței de primă instanță. În speță, Curtea a remarcat că: hotărârea Curții de Casație pronunțată la 14 Mai 2007 mai 2007, care constituie decizia internă definitivă mai, nu a fost comunicată reclamantei sau reprezentantului acesteia. La 13 august 2007, hotărârea în cauză a fost vărsată în dosarul cauzei care se află la grefa instanței de judecată și pus astfel la dispoziția părților. De la această dată, reclamanta și avocatul acesteia puteau obține o copie a hotărârii Curții de Casație. Această cerere a fost introdusă la 11 aprilie 2008, adică la aproape un an de la hotărârea Curții de Casație și la mai mult de șase luni de la data la care această hotărâre a fost prezentată în dosarul cauzei ținut de grefa instanței de judecată. reclamanta susține că a luat cunoștință de hotărârea Curții de Casație decât la 17 martie 2008. Cu toate acestea, Curtea consideră că este de competența recurentei sau a reprezentantului acesteia să urmeze procedura în fața instanțelor naționale și să dea dovadă de diligență pentru a obține mai devreme o copie a deciziei interne definitive. Într-adevăr, Curtea a statuat deja că nu poate cere justițiabilului să vină și să informeze în fiecare zi cu privire la existența unei eventuale hotărâri care nu i-a fost notificată (Popageorgiou c. Grecia, 22 octombrie 1997, § 32, Rec., 1997-VI). Cu toate acestea, Comisia consideră că intervalul de timp care separă data de la care recurenta putea obține o copie a hotărârii în cauză și data la care aceasta a depus cererea sa gata să fie criticată. Aceasta consideră că este vorba despre o perioadă relativ lungă în cursul căreia recurenta a rămas inactivă. Din dosar nu reiese că persoana în cauză sau avocatul său a întreprins orice demers pe lângă instanța de judecată sau Curtea de Casație pentru a se informa cu privire la rezultatul procedurii și pentru a obține, dacă este cazul, o copie a deciziei interne definitive în timp util (Yavuz și alții c. Turcia (dec.), n 4804/99, 1 februarie 2005 și Mükrime Tepe (Avcprecum) c. (cc.), nr. 3486/04, 30 septembrie 2008; a se vedea, de asemenea, mai recent, glaal În lumina celor de mai sus, Curtea consideră că întârzierea cu care recurenta este informată cu privire la rezultatul recursului său și a solicitat o copie a hotărârii Curții de Casație se datorează propriei sale neglijențe. Ea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o altă concluzie. Prin urmare, Curtea reține excepția guvernului. Ea consideră că cererea este tardivă și că trebuie respinsă, în aplicarea art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 2 februarie 2017. Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2008-06-17
0,95
AFFAIRE ȘAHİN KARATAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ŞAHİN KARATAŞ c. TURQUIE (Requête n o 16110/03) ARRÊT STRASBOURG 17 juin 2008 DÉFINITIF 17/09/2008 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2006-08-08
0,94
AFFAIRE H.M. c. TURQUIE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE H.M. c. TURQUIE (Requête n o 34494/97) ARRÊT STRASBOURG 8 août 2006 DÉFINITIF 08/11/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches d
CtEDO 2007-03-20
0,94
BASTUG c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ de la requête n o 43498/02 présentée par Fadime BAŞTUĞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 20 mars 2007 en une chambre composée d
CtEDO 2006-04-25
0,94
AFFAIRE ÇERKEZ KAÇAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇERKEZ KAÇAR c. TURQUIE (Requête n o 23323/02) ARRÊT STRASBOURG 25 avril 2006 DÉFINITIF 25/07/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des re
CtEDO 2006-12-12
0,94
AFFAIRE KIRKAZAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE KIRKAZAK c. TURQUIE (Requête n o 20265/02) ARRÊT STRASBOURG 12 décembre 2006 DÉFINITIF 12/03/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des ret
Sursă