- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 11 ianuarie 2017
- Stat pârât
- GEO
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Tkhelidze împotriva Georgiei
Traducere în română Auto
Comunicat la 11 ianuarie 2017 CUARTĂ SECȚIUNE Cerere nr. 72475/10 Nana TKELIDZE împotriva Georgiei depusă la 25 noiembrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dna Nana Tkhelidze, este un național georgian născut în 1961 și reșede în prezent la Tbilisi. Ea este reprezentată în fața Curții de către dna L. Apsiari, un avocat practicant în Tbilisi. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Prin hotărârea din 25 octombrie 2010, Tribunalul Tbilisi a constatat că reclamantul este vinovat de trei conturi de tranzacționare în influență (art. 339 alineatul (1) din Codul Penal Georgia). Potrivit hotărârii, reclamantul, care la momentul material lucrează ca avocat al apărării, a avut o relație prietenoasă cu un avocat, dl D.J.
Acesta știa că reclamantul a avut contacte bune în cadrul unui anumit birou procuror și s-a adresat reclamantului cu o cerere de utilizare, în schimbul plăților, influența și legăturile ei cu un procuror de distrit, dl M.A., care a fost responsabil cu cazul penal împotriva unuia dintre clienții domnului D.J., pentru a ajunge la o afacere favorabilă. Reclamantul a fost de acord. Mai târziu, ea a informat dl D.J. că a ajuns la o afacere favorabilă pentru clientul său cu dl M.A. D.J. a plătit reclamantului suma pe care a fost de acord. În alte două ocazii, dl D.J. a cerut din nou reclamantului asistență similară în schimbul plății, de data aceasta după sfatul unui procuror, dl L.B., care a fost responsabil de cazuri penale împotriva doi dintre clienții dlui D.J..., în special, dl D.J.
a întrebat dlui L.B. pentru achiziții favorabile pentru clienții săi. Acesta din urmă a afirmat că a fost supraveghetorul său – un procuror de district, dl G.M., care a luat deciziile finale și a sfătuit dl D.J. să se adreseze reclamantului, care a fost o foarte bună cunoștință a domnului G.M. Reclamantul a fost de acord și ulterior au fost achiziționate în fața celor doi clienți ai domnului D.J. Această instanță se bazează pe mărturia domnului D.J. în găsirea vinovatului reclamantului; dosarele clasificate obținute prin intermediul activităților operative-investigative și mărturia unuia dintre clienții domnului D.J., care, deși fără a face nici o declarație incriminatorie împotriva reclamantului, a confirmat că a fost conștient de negocierile în curs cu privire la afacerea cu motiv și a primit o așa-numită sumă operativă de către avocatul său în acest scop.
În cursul unei audieri în fața instanței de primă instanță, reclamantul a depus o cerere de a apela ca martor persoanele menționate în mărturia dlui D.J., în special procurorii de district M.A. și G.M și procurorul dl L.B., care între timp au fost condamnați de corupție. Reclamantul a declarat că aceste persoane ar fi putut da detalii despre relația lor și despre presupusa influență asupra acestora. Curtea a respins cererea fără a da motive. În timpul procedurii, reclamantul a părăsit sala de judecată în protest, solicitând judecătorului să pronunțe o judecată în absența ei. La 25 octombrie 2010, a fost considerată vinovătoră pentru toate acuzațiile. La 30 decembrie 2010, Curtea de Apel Tbilisi, care dispune de o audiere orală, a pronunțat o decizie care susține pe deplin condamnarea reclamantului impusă la 25 de ani.
Octombrie 2010. În ceea ce privește cererea de a face apel la martori, instanța a declarat că nu poate decide asupra acestui punct, deoarece hotărârea interimar a instanței de primă instanță în acest sens nu a fost interzisă de către reclamant în conformitate cu legea. La 11 mai 2011, Curtea Supremă Georgia a respins drept inadmisibil un recurs asupra punctelor de drept de către reclamant. Legea internă relevantă În temeiul articolului 525 din vechiul Cod de Procedură Penală, o decizie finală a unei instanțe de district (cititate), cu excepția unei hotărâri, poate fi interzisă prin depunerea unui recurs interlocutor. O decizie (lulare) care a fost pronunțată în cursul unei audieri și care nu este finală poate fi apelată împreună cu o hotărâre.
COMPLAINTES 10. Reclamantul se plânge în temeiul articolului 6 §§ § 1 și al articolului 3 litera (d) din Convenție că instanțele interne au privat-o de ocazie de a apăra cazul ei, refuzând să examineze mai multe martori în numele ei. În plus, Curtea de Apel Tbilisi a efectuat procedurile de recurs fără o audiere orală. Reclamantul a avut o audiere echitabilă în determinarea acuzațiilor penale împotriva ei, în conformitate cu art. 6 §§ §§ 1 și 3 litera (d) din Convenție? În special: 1.1. A fost eșecul instanțelor interne de a examina dl M.A., dl G.M. și dl L.B. în instanță în încălcarea articolului 6 § 3 litera (d) coroborat cu art. 6 § 1 din Convenție? 1.2. În acest sens, reclamantul a fost obligat, în temeiul legislației interne, să apeleze împotriva refuzului Tribunalului din orașul Tbilisi pentru a examina martorii în numele ei, prin depunerea unui recurs interlocutor?
1.3. A existat o încălcare a dreptului reclamantului la un proces echitabil în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție din cauza refuzului instanței de apel de a desfășura o ședință orală?
Communicated on 11 January 2017
FOURTH SECTION
Application no. 72475/10 Nana TKHELIDZE against Georgia lodged on 25 November 2010
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Ms Nana Tkhelidze, is a Georgian national who was born in 1961 and currently resides in Tbilisi. She is represented before the Court by Ms L. Aptsiauri, a lawyer practising in Tbilisi. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.
By a judgment of 25 October 2010 the Tbilisi City Court found the applicant guilty of three counts of trading in influence (Article 339(1) of the Criminal Code of Georgia).
According to the judgment, the applicant, who at the material time was working as a defence lawyer, had a friendly relationship with a lawyer, Mr D.J. The latter knew that the applicant had good contacts within a particular prosecutor’s office and approached the applicant with a request to use, in return for payment, her influence and connections with a then district prosecutor, Mr M.A., who was in charge of the criminal case against one of Mr D.J.’s clients, to reach a favourable plea bargain. The applicant agreed. Later she informed Mr D.J. that she had reached a favourable plea bargain for his client with Mr M.A. Mr D.J. paid the applicant the sum they had agreed. On two other occasions Mr D.J. again asked the applicant for similar assistance in return for payment, this time following the advice of a then prosecutor, Mr L.B., who was in charge of criminal cases against two of Mr D.J.’s clients. In particular, Mr D.J. asked Mr L.B. for favourable plea bargains for his clients. The latter stated that it had been his supervisor – a then district prosecutor, Mr G.M., who had made the ultimate decisions and advised Mr D.J. to approach the applicant, who had been a very good acquaintance of Mr G.M. The applicant had agreed and subsequently plea bargains had been reached with the two clients of Mr D.J. and the latter had paid solid sums to the applicant in respect of each client separately.
The first-instance court relied on the testimony of Mr D.J. in finding the applicant guilty; classified case files obtained through operative-investigative activities and the testimony of one of Mr D.J.’s clients, who, albeit without making any incriminatory statement against the applicant, confirmed that he had been aware of the ongoing negotiations concerning his plea bargain and had been given a so-called operative sum by his lawyer to that end.
During a hearing before the first-instance court the applicant lodged an application to call as witnesses the persons mentioned in Mr D.J.’s testimony, particularly the district prosecutors Mr M.A. and Mr G.M and the prosecutor Mr L.B., who in the meantime had been convicted of bribery. The applicant stated that these persons could have given details of their relationship and of the alleged influence on them. The court rejected the application without giving any reasons. During the proceedings the applicant left the courtroom in protest, requesting that the judge deliver a judgment in her absence. On 25 October 2010 she was found guilty on all the charges.
The applicant appealed against her conviction. On 30 December 2010 the Tbilisi Court of Appeal, dispensing with an oral hearing, delivered a decision fully upholding the applicant’s conviction imposed on her on 25 October 2010. Concerning the application to have witnesses called, the court stated that it could not decide on this particular point as the interim decision of the first-instance court in this connection had not been appealed against by the applicant in accordance with the law.
On 11 May 2011 the Supreme Court of Georgia dismissed as inadmissible an appeal on points of law by the applicant. B. Relevant domestic law
Under Article 525 of the old Code of Criminal Procedure, a final decision of a district (city) court, except a judgment, can be appealed against by lodging an interlocutory appeal. A decision (ruling) which has been delivered during a hearing and is not final can be appealed against together with a judgment. COMPLAINTS
The applicant complains under Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention that the domestic courts deprived her of an opportunity to defend her case, by refusing to examine several witnesses on her behalf. Moreover, the Tbilisi Court of Appeal conducted the appeal proceedings without an oral hearing.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Did the applicant have a fair hearing in the determination of the criminal charges against her, in accordance with Article 6 §§ 1 and 3 (d) of the Convention? In particular: 1.1. Was the failure of the domestic courts to examine Mr M.A., Mr G.M., and Mr L.B. in court in breach of Article 6 § 3 (d) taken in conjunction with Article 6 § 1 of the Convention? 1.2. In this connection, was the applicant required under domestic legislation to appeal against the refusal of the Tbilisi City Court to examine witnesses on her behalf by lodging an interlocutory appeal? 1.3. Was there a violation of the applicant’s right to a fair trial under Article 6 § 1 of the Convention on account of the appellate court’s refusal to hold an oral hearing?