KOȘAR v. TURKEY
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Communicated
KOȘAR v. TURKEY (CtEDO, 2017)
Comunicat la 16 ianuarie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 72432/10 Abdulkerim KOȘAR împotriva Turciei depusă la 5 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Abdulkerim Koșar, este un național turc, născut în 1960 și trăiește în Mardin. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Sayılır și dl M.N. Eldem, avocați practicanți în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant și după cum apar din documentele prezentate de el, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală La o dată neespecificată în timp ce reclamantul lucra ca profesor de școală primară din Mardin, a fost efectuată o căutare de poliție în casa sa, unde au fost găsite publicații ilegale, cărți gramatice curde și un tablou negru. În urma acestei cauze, au fost inițiate mai multe proceduri penale împotriva reclamantului pentru infracțiunile de posesie a cărților ilegale, a aderării unei organizații ilegale și a acționat împotriva Legii privind educația privată. Reclamantul a fost achitat de toate acuzațiile, cu excepția deținerii cărților ilegale la 5 august 2002, 2 iunie 2003 și, respectiv, 17 septembrie 2003. La 12 iunie 2003, după ce a fost informată cu privire la o investigație disciplinară împotriva lui și după ce a avut posibilitatea de a prezenta o apărare scrisă, reclamantul a primit o penalitate disciplinară sub forma unei reduceri de o treizeci din salariul său lunar. Raționarea a fost declarată după cum urmează: “În temeiul articolului 125 § C (ı) din Legea funcționarilor publici, sunteți condamnați la o reducere a o treisprezecea dintre salariul vostru lunar pe baza datelor private de gramatică curdă și lecții de vocabular în diferite case și ați posedat publicații ilegale de caracter divizionar și secessionist, în ciuda obligației dvs. de a oferi educație în limba turcă oficială.” La 22 octombrie 2003, reclamantul a depus o cerere împotriva Ministerului Educației la Curtea Administrativă Erzurum, cerând ca sancțiunile disciplinare să fie anulate. La 26 mai 2005, Curtea Administrativă Erzurum a acceptat cererea reclamantului, susținând că reclamantul a fost achitat în cadrul procedurii penale în ceea ce privește infracțiunile care au acționat împotriva Legii privind educația privată și că nu există dovezi în ceea ce privește faptul că reclamantul furnizează în mod sistematic lecții limbilor curde în casa sa. Prin recursul Ministerului Educației, Curtea Administrativă Supremă a anulat hotărârea din 26 mai 2005 și a trimis cazul Curții Administrative de Rize, declarând că aceasta a avut competența de a auzi cazul. La 30 mai 2008, Curtea Administrativă de Rize a susținut sancțiunile disciplinare și a motivat după cum urmează: „În temeiul articolului 131 din Legea privind funcționarii publici, exonerarea de răspundere penală nu împiedică constatarea unei infracțiuni disciplinare ... În ciuda faptului că reclamantul a fost achitat în cadrul procedurii penale privind infracțiunile de a acționa împotriva Legii privind educația privată și a aderarea la o organizație ilegală, nu s-a contestat faptul că reclamantul a fost considerat în posesia unor publicații ilegale care erau de caracter divizionar și secessionist și că, în plus, el a dat în casa sa lecții de limbă curdă privată - care numai este de caracter incompatibil cu încrederea și integritatea inerente funcției oficiale.” 10. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea Supremă Administrativă, susținând că hotărârea neîntemeiată nu era în conformitate cu legea, deoarece nu existau restricții legale împotriva unei persoane care practică sau predau curda – o limbă vorbită tradițional în Turcia – într-un context privat. El susține, de asemenea, că infracția disciplinară cu care a fost acuzată, și anume comportamentul incompatibil cu serviciul public, nu a avut loc în timpul funcțiilor sale oficiale, ci în timpul său liber. La 21 octombrie 2009, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul reclamantului fără a răspunde la punctele susținute de solicitant, reclamantul s-a plâns că drepturile sale în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, în special dreptul său la libertatea de exprimare și la respectarea vieții private, în combinație cu interdicția de discriminare. 12. Cererea reclamantului cu aceeași instanță de rectificare a hotărârii a fost, de asemenea, respinsă la 6 iulie 2010. Legea internă relevantă 13. Secțiunea 125 § C din Legea privind funcționarii publici (Legea nr. 657), în titlul „reducerea salariului” definește o conduită impugnată ca: „a. Conducerea în timpul biroului care este incompatibilă cu încrederea și integritatea inerente funcției publice.” 14. În plus, art. 125 § D din Legea funcționarilor publici (Legea nr. 657), în titlul „apărare a avansului” definește întreprinderea activităților comerciale și a altor activități plătite incompatibile cu funcționarea publică. În orice caz, această dispoziție nu a fost aplicată în cazul reclamantului. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 8, 10 și 14 din Convenție că decizia administrativă impușită a instanței din 30 mai 2008 de susținere a sancțiunii disciplinare pe care le-a primit a constituit un tratament discriminatoriu pe baza limbii și a originii etnice și a încălcat dreptul său de a respecta intimitatea și libertatea de exprimare. A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența în conformitate cu legea și este necesară în conformitate cu art. 8 § 2? A existat o încălcare cu libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a primi și divulga informații și idei, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? A suferit reclamantul discriminări în exercitarea drepturilor convenției sale pe baza identitatii sale lingvistice contrar articolului 14 din Convenția citită în conjuncție cu art. 8 sau 10 din Convenție? În acest sens, Guvernul dumneavoastră este solicitat să clarifice dacă au fost impuse sancțiuni similare pentru angajații publici din cauza lecții de limbă străină în afara orelor lor de muncă și, dacă este cazul, să furnizeze Curtea exemple. Guvernul este solicitat să prezinte o copie a dosarului de anchetă disciplinară.