- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 16 ianuarie 2017
- Stat pârât
- TUR
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Koșar împotriva Turciei
Traducere în română Auto
Comunicat la 16 ianuarie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 72432/10 Abdulkerim KOȘAR împotriva Turciei depusă la 5 octombrie 2010 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Abdulkerim Koșar, este un național turc, născut în 1960 și trăiește în Mardin. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Sayılır și dl M.N. Eldem, avocați practicanți în Ankara. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de reclamant și după cum apar din documentele prezentate de el, pot fi rezumate după cum urmează. Procedura penală La o dată neespecificată în timp ce reclamantul lucra ca profesor de școală primară din Mardin, a fost efectuată o căutare de poliție în casa sa, unde au fost găsite publicații ilegale, cărți gramatice curde și un tablou negru.
În urma acestei cauze, au fost inițiate mai multe proceduri penale împotriva reclamantului pentru infracțiunile de posesie a cărților ilegale, a aderării unei organizații ilegale și a acționat împotriva Legii privind educația privată. Reclamantul a fost achitat de toate acuzațiile, cu excepția deținerii cărților ilegale la 5 august 2002, 2 iunie 2003 și, respectiv, 17 septembrie 2003. La 12 iunie 2003, după ce a fost informată cu privire la o investigație disciplinară împotriva lui și după ce a avut posibilitatea de a prezenta o apărare scrisă, reclamantul a primit o penalitate disciplinară sub forma unei reduceri de o treizeci din salariul său lunar.
Raționarea a fost declarată după cum urmează: “În temeiul articolului 125 § C (ı) din Legea funcționarilor publici, sunteți condamnați la o reducere a o treisprezecea dintre salariul vostru lunar pe baza datelor private de gramatică curdă și lecții de vocabular în diferite case și ați posedat publicații ilegale de caracter divizionar și secessionist, în ciuda obligației dvs. de a oferi educație în limba turcă oficială.” La 22 octombrie 2003, reclamantul a depus o cerere împotriva Ministerului Educației la Curtea Administrativă Erzurum, cerând ca sancțiunile disciplinare să fie anulate. La 26 mai 2005, Curtea Administrativă Erzurum a acceptat cererea reclamantului, susținând că reclamantul a fost achitat în cadrul procedurii penale în ceea ce privește infracțiunile care au acționat împotriva Legii privind educația privată și că nu există dovezi în ceea ce privește faptul că reclamantul furnizează în mod sistematic lecții limbilor curde în casa sa.
Prin recursul Ministerului Educației, Curtea Administrativă Supremă a anulat hotărârea din 26 mai 2005 și a trimis cazul Curții Administrative de Rize, declarând că aceasta a avut competența de a auzi cazul.
La 30 mai 2008, Curtea Administrativă de Rize a susținut sancțiunile disciplinare și a motivat după cum urmează: „În temeiul articolului 131 din Legea privind funcționarii publici, exonerarea de răspundere penală nu împiedică constatarea unei infracțiuni disciplinare ... În ciuda faptului că reclamantul a fost achitat în cadrul procedurii penale privind infracțiunile de a acționa împotriva Legii privind educația privată și a aderarea la o organizație ilegală, nu s-a contestat faptul că reclamantul a fost considerat în posesia unor publicații ilegale care erau de caracter divizionar și secessionist și că, în plus, el a dat în casa sa lecții de limbă curdă privată - care numai este de caracter incompatibil cu încrederea și integritatea inerente funcției oficiale.” 10. Reclamantul a apelat împotriva acestei hotărâri la Curtea Supremă Administrativă, susținând că hotărârea neîntemeiată nu era în conformitate cu legea, deoarece nu existau restricții legale împotriva unei persoane care practică sau predau curda – o limbă vorbită tradițional în Turcia – într-un context privat.
El susține, de asemenea, că infracția disciplinară cu care a fost acuzată, și anume comportamentul incompatibil cu serviciul public, nu a avut loc în timpul funcțiilor sale oficiale, ci în timpul său liber. La 21 octombrie 2009, Curtea Administrativă Supremă a respins recursul reclamantului fără a răspunde la punctele susținute de solicitant, reclamantul s-a plâns că drepturile sale în temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, în special dreptul său la libertatea de exprimare și la respectarea vieții private, în combinație cu interdicția de discriminare. 12. Cererea reclamantului cu aceeași instanță de rectificare a hotărârii a fost, de asemenea, respinsă la 6 iulie 2010. Legea internă relevantă 13. Secțiunea 125 § C din Legea privind funcționarii publici (Legea nr. 657), în titlul „reducerea salariului” definește o conduită impugnată ca: „a.
Conducerea în timpul biroului care este incompatibilă cu încrederea și integritatea inerente funcției publice.” 14. În plus, art. 125 § D din Legea funcționarilor publici (Legea nr. 657), în titlul „apărare a avansului” definește întreprinderea activităților comerciale și a altor activități plătite incompatibile cu funcționarea publică. În orice caz, această dispoziție nu a fost aplicată în cazul reclamantului. Reclamantul se plânge în temeiul articolelor 8, 10 și 14 din Convenție că decizia administrativă impușită a instanței din 30 mai 2008 de susținere a sancțiunii disciplinare pe care le-a primit a constituit un tratament discriminatoriu pe baza limbii și a originii etnice și a încălcat dreptul său de a respecta intimitatea și libertatea de exprimare.
A existat vreo ingerință în dreptul reclamantului la respectarea vieții sale private, în sensul articolului 8 § 1 din Convenție? Dacă este cazul, a fost că interferența în conformitate cu legea și este necesară în conformitate cu art. 8 § 2? A existat o încălcare cu libertatea de exprimare a reclamantului, în special dreptul său de a primi și divulga informații și idei, în sensul articolului 10 § 1 din Convenție? A suferit reclamantul discriminări în exercitarea drepturilor convenției sale pe baza identitatii sale lingvistice contrar articolului 14 din Convenția citită în conjuncție cu art. 8 sau 10 din Convenție? În acest sens, Guvernul dumneavoastră este solicitat să clarifice dacă au fost impuse sancțiuni similare pentru angajații publici din cauza lecții de limbă străină în afara orelor lor de muncă și, dacă este cazul, să furnizeze Curtea exemple.
Guvernul este solicitat să prezinte o copie a dosarului de anchetă disciplinară.
Communicated on 16 January 2017
SECOND SECTION
Application no. 72432/10 Abdulkerim KOȘAR against Turkey lodged on 5 October 2010
STATEMENT OF FACTS
1. The applicant, Mr Abdulkerim Koșar, is a Turkish national, who was born in 1960 and lives in Mardin. He is represented before the Court by Mr A. Sayılır and Mr M.N. Eldem, lawyers practising in Ankara. A. The circumstances of the case
The facts of the case, as submitted by the applicant and as they appear from the documents submitted by him, may be summarised as follows. 1. Criminal proceedings
On an unspecified date while the applicant was working as a primary school teacher in Mardin, a police search was carried out at his house, where illegal publications, Kurdish grammar books and a blackboard were found. Following this search, several criminal proceedings were started against the applicant for the offences of possessing illegal books, membership of an illegal organisation and acting contrary to the Private Education Act.
The applicant was acquitted of all charges except for the possession of illegal books on 5 August 2002, 2 June 2003 and 17 September 2003 respectively. 2 Disciplinary proceedings
On 12 June 2003, after having been informed of a disciplinary investigation against him and having had the opportunity to present a written defence, the applicant received a disciplinary penalty in the form of a reduction of one thirtieth of his monthly salary. The reasoning was stated as follows: “By virtue of section 125 § C (ı) of the Public Servants Act, you are sentenced to a reduction of one thirtieth of your monthly salary on the basis of having given private Kurdish grammar and vocabulary lessons in various homes and having possessed illegal publications of a divisive and secessionist character despite your duty as a public servant to give education in the official Turkish language.”
On 22 October 2003 the applicant lodged a claim against the Ministry of Education in the Erzurum Administrative Court, requesting that the disciplinary sanction be quashed.
On 26 May 2005 the Erzurum Administrative Court accepted the applicant’s request, holding that the applicant had been acquitted in the criminal proceedings with respect to the offence of acting contrary to the Private Education Act and that there was no evidence to the effect that the applicant had been giving Kurdish language lessons systematically in his house.
On an appeal by the Ministry of Education, the Supreme Administrative Court overturned the judgment of 26 May 2005 and remitted the case to the Rize Administrative Court, holding that the latter had jurisdiction to hear the case.
On 30 May 2008 the Rize Administrative Court upheld the disciplinary sanction and reasoned as follows: “By virtue of section 131 of the Public Servants Act, exoneration from criminal liability does not preclude the finding of a disciplinary offence ... Despite the fact that the applicant was acquitted in the criminal proceedings concerning the offences of acting contrary to the Private Education Act and membership of an illegal organisation, it was not disputed that the applicant was found to be in possession of illegal publications that were of a divisive and secessionist character and that moreover he gave private Kurdish language lessons in his house - which alone is of a character that is incompatible with the trust and integrity inherent in the official function.”
The applicant appealed against this judgment to the Supreme Administrative Court, submitting that the impugned judgment was not accordance with the law as there were no legal restrictions against an individual practising or teaching Kurdish – a language that was spoken traditionally in Turkey – in a private setting. He further argued that the disciplinary offence with which he was charged, namely conduct that was incompatible with public service, had not taken place during his official functions but in his free time. The applicant complained that his rights under the European Convention of Human Rights, in particular his rights to freedom of expression and to respect for private life in conjunction with the prohibition against discrimination, had been breached.
On 21 October 2009 the Supreme Administrative Court rejected the applicant’s appeal without responding to the points raised by the applicant.
The applicant’s application with the same court for the rectification of the judgment was also rejected on 6 July 2010. B. Relevant domestic law
Section 125 § C of the Civil Servants Act (Law no. 657) under the heading ‘reduction of salary’ defines an impugned conduct as: “ı. Conduct during office that is incompatible with the trust and integrity inherent in the public function.”
In addition, section 125 § D of the Civil Servants Act (Law no. 657) under the heading ‘deferment of advancement’ defines the undertaking of commercial and other paid activities incompatible with civil service. In any case, this provision was not applied in the applicant’s case. COMPLAINTS The applicant complains under Articles 8, 10, and 14 of the Convention that the impugned administrative court decision of 30 May 2008 upholding the disciplinary sanction he had received amounted to discriminatory treatment on the basis of language and ethnical origin and violated his right to respect for his privacy and freedom of expression.
QUESTIONS TO THE PARTIES
1. Has there been an interference with the applicant’s right to respect for his private life, within the meaning of Article 8 § 1 of the Convention? If so, was that interference in accordance with the law and necessary in terms of Article 8 § 2? 2. Has there been a violation with the applicant’s freedom of expression, in particular his right to receive and impart information and ideas, within the meaning of Article 10 § 1 of the Convention? 3. Has the applicant suffered discrimination in the enjoyment of his Convention rights on the ground of his linguistic identity contrary to Article 14 of the Convention read in conjunction with Article 8 or 10 of the Convention? In that regard, your Government are requested to clarify whether similar sanctions have been imposed on public employees on account of their giving foreign language lessons outside of their working hours, and if so, to provide the Court with examples.
The Government are requested to submit a copy of the disciplinary investigation file.