CASE OF HUTCHINSON v. THE UNITED KINGDOM - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania

CASE OF HUTCHINSON v. THE UNITED KINGDOM - [Romanian Translation] legal summary by the European Institute of Romania (CtEDO, 2017)

Tradus și revizuit de IER (www.ie

r

.

ro)

CURTEA EUROPEANĂ A DREPTURILOR OMULUI

Notă de informare privind jurisprudența Curții n

r

.

2

03

Ianuarie 2017

Hutchinson împotriva Regatului Unit (MC)

- 57592/08

Hotărârea din 17.1.2017 (MC)

Art. 3

Pedeapsă deg

radantă

Pedeapsă inumană

Detenție continuată în temeiul sentinței de condamnare la pedeapsa detențiunii pe

viață (fără posibilitatea liberării condiționate), ulterior clarificării competenței

Secretarului de Stat de a dispune punerea în libertate:

neîncălcare

În fapt

– În

Vinter și alții împotriva Regatului Unit,

Curtea Europeană a constatat că

legislația din Anglia și Țara Galilor privind perspectiva eliberării deținuților condamnați

la pedeapsa detențiunii pe viață

era neclară. Deși art. 30 din Codul penal englez din

1997 conferea Secretarului de Stat competența de a elibera orice deținut, inclusiv pe

unul aflat în executarea unei sentințe de condamnare la pedeapsa detențiunii pe viață,

capitolul 12 din Manualul privind pedepsele pe o perioadă nedeterminată („Manualul

privind deținuții pe viață”)* prevedea că eliberarea putea fi dispusă doar în cazul în

care deținutul suferea de o boală terminală sau de invaliditate. Acestea erau condiții

extrem de restrictive și, în opinia Curții, nu ofereau „perspectiva eliberării” impusă de

jurisprudența Curții pentru ca pedeapsa detențiunii pe viață să fie considerată

reductibilă în sensul art. 3 din Convenție.

Ulteri

o

r

,

C

urtea de Apel a Angliei și a Țării Galilor a examinat poziția din legislația

engleză în lumina hotărârii pronunțate în cauza

Vinter și alții

. În

McLoughli

n

**, aceasta

a hotărât că Manualul deținuților condamnați la pedeapsa detențiunii pe viață nu putea

restricționa obligația Secretarului de Stat de a examina toate circumstanțele relevante

pentru eliberarea „din motive umanitare” și că această expresie, care trebuia să fie

interpretată într-o manieră compatibilă cu art. 3, nu se limita la ceea ce se stabilea în

Manualul privind deținuții pe viață, ci avea un sens mai larg, care putea fi clarificat

pentru fiecare caz în parte. În plus, decizia Secretarului de Stat trebuia să fie motivată

și făcea obiectul unui control judecătoresc. Așada

r

,

î

n opinia Curții de Apel, într-adevă

r

,

legislația Angliei și a Țării Galilor le acorda deținuților condamnați la pedeapsa

detențiunii pe viață posibilitatea eliberării în circumstanțe excepționale.

Reclamantul în prezenta cauză a fost găsit vinovat, în septembrie 1984, pentru tâlhărie

în formă agravată, viol și trei capete de acuzare pentru omor și a fost condamnat la

pedeapsa detențiunii pe viață, fiind recomandată o durată minimă a pedepsei de 18 ani.

În decembrie 1994, Secretarul de Stat l-a informat că hotărâse aplicarea pedepsei cu

detențiunea pe viață.

Ca urmare a intrării în vigoare a Legii din 2003 privind justiția

penală, reclamantul a solicitat reexaminarea duratei minime a pedepsei sale cu

închisoarea. În

mai 2008, Înalta Curte a constatat că nu exista niciun motiv să se

îndepărteze de la decizia Secretarului de stat, având în vedere gravitatea infracțiunilor

săvârșite. Apelul reclamantului a fost respins de curtea de apel în octombrie 2008. În

cererea sa adresată Curții Europene, reclamantul

a susținut că nu avea nicio

perspectivă de a fi eliberat de condamnarea sa la pedeapsa detențiunii pe viață, fiind

astfel încălcat art. 3 din Convenție.

Printr-o hotărâre din 3 februarie 2015 (a se vedea

Nota de informare n

r

.

1

82

), o

cameră a Curții a hotărât, cu șase voturi la unu, că nu a fost încălcat art. 3. La 1 iunie

2015, cauza a fost retrimisă în fața Marii Camere, la cererea reclamantului.

În drept

– Art. 3: În decizia pronunțată în cauza

McLoughli

n

, curtea de apel a răspuns

explicit criticilor exprimate în

Vinte

r

. A menționat obligația legală a Secretarului de Stat

de a exercita competența de acordare a liberării într-o manieră compatibilă cu art. 3 din

Convenție și a clarificat faptul că Manualul privind deținuții pe viață nu putea să

restricționeze obligația Secretarului de Stat de

a examina toate circumstanțele

relevante pentru liberare sau să limiteze puterea discreționară a Secretarului de Stat,

ținând seama numai de aspectele prevăzute în Manualul privind deținuții pe viață.

Astfel, curtea de apel a clarificat conținutul dreptului intern relevant, soluționând

discrepanța identificată în

Vinte

r

.

Stabilind că problema lipsei clarității dreptului intern, identificată în

Vinte

r

, a fost

remediată, Marea Cameră a examinat, în continuare, dacă, având în vedere natura

reexaminării, domeniul său de aplicare, condițiile și criteriile necesare, precum și

calendarul acesteia, procedura de reexaminare a pedepsei detențiunii pe viață din

Anglia și Țara Galilor îndeplinea cerințele art. 3.

(i)

Natura revizuirii

– Curtea a considerat că nu există niciun motiv pentru a se

îndepărta de la jurisprudența sa anterioară potrivit căreia natura executivă (nu

judiciară) a reexaminării nu era, în sine, contrară cerințelor art. 3. În acest sens, a

subliniat că Secretarul de Stat avea obligația de a exercita competența sa de acordare a

liberării într-o manieră compatibilă cu drepturile prevăzute de Convenție, de a ține

seama de jurisprudența relevantă a Curții și de a-și motiva fiecare decizie. În plus,

deciziile Secretarului de Stat erau supuse controlului instanțelor interne și Guvernul a

declarat că un astfel de control nu ar fi limitat la motive formale sau procedurale, ci ar

implica, de asemenea, o examinare pe fond.

(ii)

Domeniul de aplicare a

reexaminării – Curtea de apel a specificat în mod decisiv în

hotărârea

McLoughlin

că „circumstanțele excepționale” menționate la art. 30 nu puteau

fi limitate din punct de vedere legal la situațiile terminale, astfel cum se prevede în

Manualul privind deținuții pe viață, ci trebuiau să includă toate circumstanțele

excepționale relevante pentru liberarea din motive umanitare. Deși curtea de apel s-a

abținut să detalieze sensul expresiei „circumstanțe excepționale” în acest context, sau

să elaboreze niște criterii, a reamintit jurisprudența internă anterioară potrivit căreia

era necesar să fie luate în considerare progresele excepționale înregistrate de deținut în

perioada șederii sale în închisoare. Astfel, era evident că progresele excepționale în

vederea unei reabilitări erau reglementate de dispozițiile legale. În mod simila

r

,

interpretarea în sens restrâns a expresiei „motive umanitare” din Manualul privind

deținuții pe viață a fost corectată de hotărârea curții de apel, care a afirmat că aceasta

nu se limita la motivele de ordin umanita

r

,

c

i avea un sens mai larg, astfel încât să fie

compatibilă cu art. 3.

(iii)

Criteriile și condițiile reexaminării

– Curtea a reiterat faptul că aspectul relevant era

dacă persoanele aflate în executarea unei pedepse cu detențiunea pe viață, în sistemul

național, puteau să afle ce anume trebuiau să facă pentru a fi luată în considerare

eliberarea lor și în ce condiții pot obține revizuirea pedepsei lo

r

.

Î

n acest sens, se putea

considera că sistemul național avea un grad suficient de specificitate sau precizie,

având în vedere că, în primul rând, exercitarea competenței prevăzute la art. 30 ar fi

ghidată de toată jurisprudența relevantă a Curții Europene, atât cea prezentă, cât și cea

viitoare, și, în al doilea rând, sensul concret al termenilor folosiți în art. 30 ar continua

să fie clarificat în practică. În acest context, obligația Secretarului de Stat de a-și

motiva fiecare decizie, care face obiectul unui control judecătoresc, permite garantarea

exercitării coerente și transparente a competenței de acordare a liberării.

(iv)

Calend

ar

– Preocuparea exprimată în

Vinter

în ceea ce privește perioada

nedeterminată – un deținut nu ar trebui să fie obligat să aștepte și să execute un

număr nedeterminat de ani de închisoare înainte de a i se permite să aibă acces la o

cale de atac în temeiul art. 3 – însă consecințele acestei situații pentru un deținut

condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață nu pot fi invocate încă de reclamant.

Procesul de revizuire în temeiul art. 30 poate fi inițiat în orice moment de către un

deținut, iar reclamantul nu a sugerat că fusese împiedicat sau descurajat să îi solicite

Secretarului de Stat, în orice moment, să ia în considerare liberarea acestuia.

***

În concluzie, decizia

McLoughlin

a remediat lipsa clarității identificate în

Vinte

r

, cauzată

de discrepanța din sistemul național dintre legislația aplicabilă și politica oficială

publicată. Î

n

plus, curtea de apel a oferit clarificări în ceea ce privește sfera de aplicare

și motivele revizuirii de către Secretarul de Stat, maniera în care ar trebui să se

desfășoare, precum și obligația Secretarului de Stat de a dispune eliberarea unui

deținut condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață în cazul căruia menținerea în

detenție nu mai poate fi justificată de motive legitime de ordin penologic. Practica

internă va putea oferi precizări suplimentare cu privire la circumstanțele în care un

deținut condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață ar putea solicita eliberarea, cu

referire la motivele penologice legitime care justifică detenția. Obligația legală ce revine

instanțelor naționale, de a lua în considerare jurisprudența referitoare la art. 3 din

Convenție, astfel cum ar putea evolua aceasta în viito

r

,

r

eprezintă

suplimentară importantă.

o garanție

În consecință, pedeapsa detențiunii pe viață poate fi considerată, în prezent, drept

reductibilă, în conformitate cu art. 3 din Convenție.***

Concluzie:

neîncălcare (14 voturi la 3).

[A se vedea și

Kafkaris împotriva Ciprului

(MC), 21906/04, 12 februarie 2008,

Nota de

informare n

r

.

1

05

;

Vinter și alții împotriva Regatului Unit

(MC), 66069/09, 9 iulie 2013,

Nota de informare n

r

.

1

65

; și

Murray împotriva Țărilor de Jos

(MC), 10511/10

,

25 aprilie

2016,

Nota de informare n

r

.

1

95

; și, mai general, Fișa tematică privind

Detențiunea pe viață

]

* Ordinul administrației penitenciarel

o

r

,

4

700

.

**

R împotriva Newell; R împotriva McLoughlin

[2014] EWCA Crim 188.

*** Având în vedere că argumentele părților s-au limitat la problema dacă, în lumina

hotărârii pronunțate în cauza

McLoughli

n

, situația reclamantului în ceea ce privește

pedeapsa detențiunii pe viață aplicată acestuia era conformă cu cerințele art. 3, astfel

cum erau expuse în

Vinte

r

, Curtea nu a examinat dacă a existat o încălcare a art. 3 în

perioada detenției reclamantului anterioară pronunțării hotărârii în cauza

McLoughli

n

.

T

o

tuși, a subliniat că aceste circumstanțe materiale din cele două cauze erau identice.

© Consiliul Europei/Curtea Europeană a Drepturilor Omului

Redactat de grefă,

ꢀ

prezentul rezumat nu obligă Curtea.

Apăsați aici pentru a accesa

Note de informare privind jurisprudența Curții