CtEDO 24.01.2017 Auto

JAVAKHADZE v. GEORGIA

RESPONDENT
GEO
HOTĂRÂRE
24.01.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Struck out of the list
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
JAVAKHADZE v. GEORGIA (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

CUARTA DECIZIE DECIZIE Nr. 17847/10 Adel JAVAKHADZE împotriva Georgiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 24 ianuarie 2017 în calitate de comitet compus din: Krzysztof Wojtyczek, președinte, Nona Tsotsoria, Marko Bošnjak, judecători și Andrea Tamietti, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 26 martie 2010, Având în vedere declarația prezentată de guvernul contestat la 26 septembrie 2016 cere Curtea să excludă aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la această declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dna Adel Javakhadze, este un național georgian, născut în 1942 și locuiește în Kutaisi. Ea a fost reprezentată în fața Curții de către dl G. Chkheidze, un avocat practicant în Kutaisi. Guvernul georgian (“Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl Beka Dzamashvili, al Ministerului Justiției. Prin decizia din 19 septembrie 2008, o comisie de stat care se ocupă de privatizarea proprietăților de stat („comisia de privatizare”) a respins cererea reclamantului de privatizare a două parcele de teren care ar fi fost probabil în posesia ei de facto pentru o perioadă semnificativă de timp. În hotărârea din 21 mai 2009, Curtea de Apel Kutaisi a anulat decizia din 19 septembrie 2008 pentru încălcarea anumitor norme procedurale și a ordonat comisionului de privatizare să reexamineze cererea reclamantului prin prezentarea unei noi decizii în această privință. Hotărârea din 21 mai 2009 a devenit finală și, la 17 august 2009, a fost eliberată o scrisoare de execuție. Cu toate acestea, în ciuda numeroaselor plângeri depuse de reclamant la diverse autorități, hotărârea finală a rămas neexecută. La 2 martie 2016, a fost notificată Guvernului cererea în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție și al articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. După eșecul încercărilor de a ajunge la o soluție prietenoasă, prin scrisoarea din 26 septembrie 2016, Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea rezolvării chestiunilor planteate de cerere. În special, după ce a recunoscut că hotărârea finală din 21 mai 2009 pronunțată de Curtea de Apel Kutaisi a rămas neexecută în încălcarea drepturilor relevante ale reclamantului în temeiul convenției, Guvernul a propus să asume următoarele obligații: „Guvernul, având în vedere circumstanțele particulare ale prezentului caz, se angajează – să elibereze, după o reexaminare aprofundată a cererii de privatizare a reclamantului, o nouă decizie cu privire la această chestiune, astfel cum a fost ordonată în hotărârea finală din 21 mai 2009; – să plătească reclamantului 3,500 de euro (3 mii cinci sute) pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, precum și orice impozit care poate fi taxat reclamantului. Această sumă va fi convertită în moneda națională a statului contestat la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii Curții emise în conformitate cu art. 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu se stabilește în această perioadă, dobânzile simple se plătesc pe suma în cauză la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene plus trei puncte procentuale.” Prin scrisoarea din 17 octombrie 2016, reclamantul a indicat că ea nu a fost satisfăcută cu termenii declarației unilaterale pe baza insuficienței premiului monetar oferit de Guvern. 10. Curtea reiterează că art. 37 din Convenție prevede că, în orice etapă a procedurii, aceasta poate decide să scoată o cerere din lista cazurilor în care circumstanțele conduc la una dintre concluziile menționate la alineatul (1) literele (a), (b) sau (c) din respectivul articol. „pentru orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. 11. Curtea reiterează, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, aceasta poate elimina o cerere în temeiul articolului (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului. 12. În acest scop, Curtea a examinat declarația având în vedere principiile care iese din jurisprudența sa, în special hotărârea Tahsin Acar (Tahsin Acar c. Turcia (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 75-77, ECHR 2003-VI; a se vedea, de asemenea, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), nr. 11602/02, 26 iunie 2007, și Sulwińska c. Polonia (dec.), nr. 28953/03, 18 septembrie 2007). 13. Curtea a stabilit în mai multe cazuri, inclusiv cele aduse împotriva Georgiei, practica sa privind plângerile cu privire la încălcarea dreptului unei persoane de a avea o decizie finală în judecată (a se vedea, printre altele, Burdov c. Rusia , nr. 59498/00, §§ 33-42, ECHR 2002 III, Amat-G Ltd și Mebaghishvili c. Georgia , nr. 2507/03, §§ 63, ECHR 2005 VIII). 14. Având în vedere natura admiterilor și a întreprinderilor specifice incluse în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – Curtea consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (articolul (c)). 15. În plus, având în vedere considerentele de mai sus și, în special, având în vedere jurisprudența clară și extinsă privind acest subiect, Curtea este convinsă că respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, nu o impune să continue examinarea cererii (art. 37 § 1 din amenda 16). În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea ar putea fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). 17. Având în vedere cele de mai sus, este oportun să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenele declarației guvernului contestat în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție, precum și de art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în Convenția; decide să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu articolul (c) din Convenția. Adoptat în limba engleză și notificat în scris la 16 februarie 2017. Andrea Tamietti Krzysztof Wojtyczek Președintele adjunct al grefierului

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă