FERREIRA DA SILVA MACEDO v. PORTUGAL
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Inadmissible
FERREIRA DA SILVA MACEDO v. PORTUGAL (CtEDO, 2025)
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 31946/21 Ricardo Jorge FERREIRA DA SILVA MACEDO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 14 ianuarie 2025 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke , Președintele Ana Maria Guerra Martins , András Jakab , judecători și Simeon Petrovski, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nr. 31946/21) împotriva Republicii Portugheze depusă Curtei în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 17 iunie 2021 de către un național portughez, dl Ricardo Jorge Ferreira da Silva Macedo („reclamantul”), care s-a născut în 1960, locuiește în Alenquer și a fost reprezentat de dl V. Carreto, avocat practicant la Torres Vedras; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul portughez („Guvernul”), reprezentată de agenții lor, dl Bragança de Matos, Procuror public și dl Manuel Aires Magriço, de asemenea Procuror public; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție care urmează arestarea acestuia. La 5 aprilie 2016, la 9.45 a.m., reclamantul a fost arestat, împreună cu alte treisprezece persoane, cu suspiciunile că traficul de droguri agravat și conspirația, corupția pasivă și spălarea de bani, în conformitate cu un mandat de arestare emis la 11 martie 2016 de procurorul public din Lisabona al Departamentului Penal Central pentru Investigații și Acuzații (denumit în continuare „DCIAP”). El a fost apoi dus la închisoarea judiciară de la Lisabona. La 7 aprilie 2016 arestații au fost aduse la Curtea Centrală de Investigații Criminale de la Lisabona. La 7.59 în aceeași zi, reclamantul a apărut în fața judecătorului de investigare la Curtea Centrală de Investigații Criminale de la Lisabona. Ex officio După ce reclamantul și-a prezentat documentele de identitate și-a descris situația personală, el a fost informat de faptele aflate în anchetă și de motivele arestării sale, precum și de drepturile și datoriile sale. Audierea reclamantului a fost apoi suspendată la ora 8.05. Judecătorul investigator a interogat pe cei treisprezece arestați între 7 și 12 aprilie 2016 între orele de la 9 la 9 p.m. La 12 aprilie 2016, la 11.12 a.m., a fost reluată audierea reclamantului. El a fost adus din închisoarea judiciară de la Lisabona și a fost interogat de judecătorul investigator al Curții Centrale de Investigații Penale cu privire la faptele imputate lui. Reclamantul a contestat o cerere a procurorului de a-l plasa în prealabil Audierea cu privire la reclamantul s-a încheiat la ora 19:50. El a fost ultima persoană din grupul de arestați care a fost intervievat. Aprilie 2016, la ora 20.30, judecătorul de investigare a aprobat detenția reclamantului și a ordonat ca acesta să fie plasat în detenție preliminară având în vedere gravitatea acuzațiilor, riscul de interferență cu ancheta și riscul de abscondare. La 6 mai 2021, Curtea Civilă de la Lisabona a respins o acțiune de răspundere necontractuală pe care reclamantul le-a înaintat împotriva statului în ceea ce privește daunele care rezultă din timpul presupus excesiv luat de judecător de investigare pentru a reexamina detenția sa. Curtea a constatat că elementul de ilegalitate necesar pentru o astfel de răspundere nu a fost prezent în cazul în care reclamantul a fost adus în fața judecătorului de investigare în termenul de 48 de ore pentru a face acest lucru în temeiul legislației naționale. La 19 iulie 2016, reclamantul a fost eliberat din detenție preliminară. El a fost achitat de Curtea Centrală de Investigații Penale de la Lisabona la 4 iunie 2021. 10. Considerând la art. 5, reclamantul s-a plâns de durata de detenție care a trecut la 5 aprilie 2016 și de revizuirea sa de către judecătorul de investigare la 12 aprilie 2016 (a se vedea punctele 2 și 6 de mai sus). EVALUAREA CURTEI 11. Curtea, fiind competentă să califice care urmează să fie acordată în drept faptelor cauzei (a se vedea Radomilja și alții c. Croația [GC], nos. 37685/10 și 22768/12, § 114, 20 martie 2018), consideră oportun să examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din convenție. Este un motiv comun între părți că reclamantul a fost arestat la 5 aprilie 2016 (a se vedea punctul 2 de mai sus) în scopul indicat la art. 5 § 1 litera (c) din convenție. Prin urmare, el a beneficiat de dreptul în temeiul articolului 5 § 3 de a fi adus prompt în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. Principiile generale referitoare la interpretarea unei „reexaminări prompte” sunt rezumate în cazul Aquilina v. Malta ([GC], nr. 25642/94, §§ 47-50, CEDH 1999-III); McKay v. Regatul Unit ([GC], nr. 543/03, §§ 31-40, ECHR 2006-X), și İpek și alții c. Turke (n. 17019/02 și 30070/02, § 36, 3 februarie 2009). Curtea a reiterat, în mai multe ocazii, că orice perioadă mai mare de patru zile este prea lungă (a se vedea Rigopoulos c. Spania (dec.), nr. 37388/97, ECHR 1999-II, și Gaspar c. Portugalia , nr. 3155/15, § 47, 28 noiembrie 2017). 13. Cu toate acestea, Curtea reiterează că fiecare caz trebuie examinat în funcție de caracteristicile sale speciale pentru a stabili dacă autoritățile au respectat cerința de promptitudine (a se vedea De Jong, Baljet și Van den Brink v. Netherland , 22 mai 1984, § 52, Serie A nr. 77, și Brogan și alții v. Regatul Unit , 29 noiembrie 1988, § 59, Serie De asemenea, aceasta reiterează că circumstanțe excepționale pot justifica o perioadă mai lungă de timp în care o persoană arestată sau reținută este adusă înaintea unei autorități judiciare (a se vedea Rigopoulos , citat mai sus H.Y. și Hü.Y c. Turcia , nr. 40262/98, § 137, 6 octombrie 2005 și Parlak c. Turcia , nr. 22459/04 , § 33, 19 iulie 2011). 14. În acest caz, reclamantul a fost arestat la 5 În aprilie 2016 la ora 9.45, împreună cu alte treisprezece persoane, el a fost adus la judecătorul de investigare la 7 aprilie 2016, la ora 7.59, la două zile de la arestarea sa. El a prezentat documentele de identitate și a fost apoi informat de drepturile și datoriile sale (a se vedea punctele 2-5 de mai sus). Curtea remarcă că, deși a fost informat cu privire la motivele arestării sale la 7 aprilie 2016, el nu a fost interogat cu privire la faptele imputate lui sau a dat ocazia de a exercita drepturile sale de apărare până la 12 Aprilie 2016. În plus, a fost doar în ultima zi că el a putut prezenta argumentele sale în ceea ce privește detenția sa și cererea biroului procurorului de a-l plasa în detenție înainte de judecată (a se vedea punctul 6 de mai sus). , citat mai sus, § 47) a fost reexaminat numai la șapte zile de la arestarea sa, care este prima facie în contravenție cu jurisprudența bine stabilită a Curții (a se vedea un contrario Gaspar , citat mai sus § 52 ). Rămâne să se asigure dacă există vreo dificultăți speciale sau circumstanțe excepționale care ar putea justifica o astfel de întârziere. 15. Curtea constată complexitatea anchetei penale în cauză, având în vedere faptele care sunt investigate și numărul de persoane arestate. În plus, în urma documentelor furnizate de părți, judecătorul de investigare al Curții Centrale de Investigații Criminale de la Lisabona a efectuat interviurile grupului de suspecți continuu, inclusiv în weekend, cu sesiuni de interogatoriu lungi (a se vedea punctul 5 de mai sus). Se pare, de asemenea, că el a fost diligent în organizarea interogatoriilor. Astfel, durata detenției reclamantului înaintea revizuirii a fost rezultatul direct al numărului de arestați și timpul necesar pentru a efectua în mod adecvat interogatorii tuturor suspecților. 16. Având în vedere aceste circumstanțe excepționale, Curtea concluzionează că timpul care a trecut între plasarea reclamantului în detenție și care l-a adus în fața judecătorului de investigare nu poate fi declarat că a încălcat cerința de promptitudine în sensul articolului 5 § 3 din Convenție. 17. Rezultă că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 6 februarie 2025. Simeon Petrovski Tim Eicke Președintele adjunct al grefierului