- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 14 ianuarie 2025
- Stat pârât
- PRT
- Concluzia
- Inadmisibil
Ferreira da Silva Macedo împotriva Portugaliei
Traducere în română Auto
CUARTA SECȚIUNE DECIZIE Nr. 31946/21 Ricardo Jorge FERREIRA DA SILVA MACEDO împotriva Portugaliei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care a stat la 14 ianuarie 2025 în calitate de comitet compus din: Tim Eicke , Președintele Ana Maria Guerra Martins , András Jakab , judecători și Simeon Petrovski, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea (nr. 31946/21) împotriva Republicii Portugheze depusă Curtei în temeiul articolului 34 din Convenția pentru protecția drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”) la 17 iunie 2021 de către un național portughez, dl Ricardo Jorge Ferreira da Silva Macedo („reclamantul”), care s-a născut în 1960, locuiește în Alenquer și a fost reprezentat de dl V. Carreto, avocat practicant la Torres Vedras; hotărârea de a anunța cererea către Guvernul portughez („Guvernul”), reprezentată de agenții lor, dl Bragança de Matos, Procuror public și dl Manuel Aires Magriço, de asemenea Procuror public; observațiile părților; după deliberare, hotărăște după cum urmează: Cererea se referă la presupusa încălcare a dreptului reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din Convenție care urmează arestarea acestuia.
La 5 aprilie 2016, la 9.45 a.m., reclamantul a fost arestat, împreună cu alte treisprezece persoane, cu suspiciunile că traficul de droguri agravat și conspirația, corupția pasivă și spălarea de bani, în conformitate cu un mandat de arestare emis la 11 martie 2016 de procurorul public din Lisabona al Departamentului Penal Central pentru Investigații și Acuzații (denumit în continuare „DCIAP”). El a fost apoi dus la închisoarea judiciară de la Lisabona. La 7 aprilie 2016 arestații au fost aduse la Curtea Centrală de Investigații Criminale de la Lisabona. La 7.59 în aceeași zi, reclamantul a apărut în fața judecătorului de investigare la Curtea Centrală de Investigații Criminale de la Lisabona.
Ex officio După ce reclamantul și-a prezentat documentele de identitate și-a descris situația personală, el a fost informat de faptele aflate în anchetă și de motivele arestării sale, precum și de drepturile și datoriile sale. Audierea reclamantului a fost apoi suspendată la ora 8.
Judecătorul investigator a interogat pe cei treisprezece arestați între 7 și 12 aprilie 2016 între orele de la 9 la 9 p.m. La 12 aprilie 2016, la 11.12 a.m., a fost reluată audierea reclamantului. El a fost adus din închisoarea judiciară de la Lisabona și a fost interogat de judecătorul investigator al Curții Centrale de Investigații Penale cu privire la faptele imputate lui. Reclamantul a contestat o cerere a procurorului de a-l plasa în prealabil Audierea cu privire la reclamantul s-a încheiat la ora 19:50. El a fost ultima persoană din grupul de arestați care a fost intervievat. Aprilie 2016, la ora 20.30, judecătorul de investigare a aprobat detenția reclamantului și a ordonat ca acesta să fie plasat în detenție preliminară având în vedere gravitatea acuzațiilor, riscul de interferență cu ancheta și riscul de abscondare. La 6 mai 2021, Curtea Civilă de la Lisabona a respins o acțiune de răspundere necontractuală pe care reclamantul le-a înaintat împotriva statului în ceea ce privește daunele care rezultă din timpul presupus excesiv luat de judecător de investigare pentru a reexamina detenția sa. Curtea a constatat că elementul de ilegalitate necesar pentru o astfel de răspundere nu a fost prezent în cazul în care reclamantul a fost adus în fața judecătorului de investigare în termenul de 48 de ore pentru a face acest lucru în temeiul legislației naționale. La 19 iulie 2016, reclamantul a fost eliberat din detenție preliminară. El a fost achitat de Curtea Centrală de Investigații Penale de la Lisabona la 4 iunie 2021.
Considerând la art. 5, reclamantul s-a plâns de durata de detenție care a trecut la 5 aprilie 2016 și de revizuirea sa de către judecătorul de investigare la 12 aprilie 2016 (a se vedea punctele 2 și 6 de mai sus). EVALUAREA CURTEI
Curtea, fiind competentă să califice care urmează să fie acordată în drept faptelor cauzei (a se vedea Radomilja și alții c. Croația [GC], nos. 37685/10 și 22768/12, § 114, 20 martie 2018), consideră oportun să examineze plângerea reclamantului în temeiul articolului 5 § 3 din convenție. Este un motiv comun între părți că reclamantul a fost arestat la 5 aprilie 2016 (a se vedea punctul 2 de mai sus) în scopul indicat la art. 5 § 1 litera (c) din convenție. Prin urmare, el a beneficiat de dreptul în temeiul articolului 5 § 3 de a fi adus prompt în fața unui judecător sau a unui alt ofițer autorizat prin lege să exercite competența judiciară. Principiile generale referitoare la interpretarea unei „reexaminări prompte” sunt rezumate în cazul Aquilina v. Malta ([GC], nr. 25642/94, §§ 47-50, CEDH 1999-III); McKay v. Regatul Unit ([GC], nr. 543/03, §§ 31-40, ECHR 2006-X), și İpek și alții c. Turke (n. 17019/02 și 30070/02, § 36, 3 februarie 2009). Curtea a reiterat, în mai multe ocazii, că orice perioadă mai mare de patru zile este prea lungă (a se vedea Rigopoulos c. Spania (dec.), nr. 37388/97, ECHR 1999-II, și Gaspar c. Portugalia , nr. 3155/15, § 47, 28 noiembrie 2017).
Cu toate acestea, Curtea reiterează că fiecare caz trebuie examinat în funcție de caracteristicile sale speciale pentru a stabili dacă autoritățile au respectat cerința de promptitudine (a se vedea De Jong, Baljet și Van den Brink v. Netherland , 22 mai 1984, § 52, Serie A nr. 77, și Brogan și alții v. Regatul Unit , 29 noiembrie 1988, § 59, Serie De asemenea, aceasta reiterează că circumstanțe excepționale pot justifica o perioadă mai lungă de timp în care o persoană arestată sau reținută este adusă înaintea unei autorități judiciare (a se vedea Rigopoulos , citat mai sus H.Y. și Hü.Y c. Turcia , nr. 40262/98, § 137, 6 octombrie 2005 și Parlak c. Turcia , nr. 22459/04 , § 33, 19 iulie 2011).
În acest caz, reclamantul a fost arestat la 5 În aprilie 2016 la ora 9.45, împreună cu alte treisprezece persoane, el a fost adus la judecătorul de investigare la 7 aprilie 2016, la ora 7.59, la două zile de la arestarea sa. El a prezentat documentele de identitate și a fost apoi informat de drepturile și datoriile sale (a se vedea punctele 2-5 de mai sus). Curtea remarcă că, deși a fost informat cu privire la motivele arestării sale la 7 aprilie 2016, el nu a fost interogat cu privire la faptele imputate lui sau a dat ocazia de a exercita drepturile sale de apărare până la 12 Aprilie 2016. În plus, a fost doar în ultima zi că el a putut prezenta argumentele sale în ceea ce privește detenția sa și cererea biroului procurorului de a-l plasa în detenție înainte de judecată (a se vedea punctul 6 de mai sus). , citat mai sus, § 47) a fost reexaminat numai la șapte zile de la arestarea sa, care este prima facie în contravenție cu jurisprudența bine stabilită a Curții (a se vedea un contrario Gaspar , citat mai sus § 52 ). Rămâne să se asigure dacă există vreo dificultăți speciale sau circumstanțe excepționale care ar putea justifica o astfel de întârziere.
Curtea constată complexitatea anchetei penale în cauză, având în vedere faptele care sunt investigate și numărul de persoane arestate. În plus, în urma documentelor furnizate de părți, judecătorul de investigare al Curții Centrale de Investigații Criminale de la Lisabona a efectuat interviurile grupului de suspecți continuu, inclusiv în weekend, cu sesiuni de interogatoriu lungi (a se vedea punctul 5 de mai sus). Se pare, de asemenea, că el a fost diligent în organizarea interogatoriilor. Astfel, durata detenției reclamantului înaintea revizuirii a fost rezultatul direct al numărului de arestați și timpul necesar pentru a efectua în mod adecvat interogatorii tuturor suspecților.
Având în vedere aceste circumstanțe excepționale, Curtea concluzionează că timpul care a trecut între plasarea reclamantului în detenție și care l-a adus în fața judecătorului de investigare nu poate fi declarat că a încălcat cerința de promptitudine în sensul articolului 5 § 3 din Convenție.
Rezultă că cererea este evident nefondată și trebuie respinsă în conformitate cu art. 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție. Din aceste motive, Curtea declară în unanimitate cererea inadmisibilă. Efectuată în limba engleză și notificată în scris la 6 februarie 2025. Simeon Petrovski Tim Eicke Președintele adjunct al grefierului
FOURTH SECTION
DECISION Application no. 31946/21 Ricardo Jorge FERREIRA DA SILVA MACEDO against Portugal The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting on 14 January 2025 as a Committee composed of: Tim Eicke , President , Ana Maria Guerra Martins, András Jakab , judges , and Simeon Petrovski, Deputy Section Registrar, Having regard to: the application (no. 31946/21) against the Portuguese Republic lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on 17 June 2021 by a Portuguese national, Mr Ricardo Jorge Ferreira da Silva Macedo (“the applicant”), who was born in 1960, lives in Alenquer and was represented by Mr V. Carreto, a lawyer practising in Torres Vedras; the decision to give notice of the application to the Portuguese Government (“the Government”), represented by their Agents, Mr.
R. Bragança de Matos, Public Prosecutor, and Mr Manuel Aires Magriço, also Public Prosecutor; the parties’ observations; Having deliberated, decides as follows:
SUBJECT MATTER OF THE CASE
1. The application concerns the alleged violation of the applicant’s right under Article 5 § 3 of the Convention to be brought promptly before a judge following his arrest. 2 . On 5 April 2016, at 9.45 a.m., the applicant was arrested, together with thirteen other persons, on suspicion of aggravated drug trafficking and conspiracy, passive corruption, and money laundering, pursuant to an arrest warrant issued on 11 March 2016 by the Lisbon public prosecutor’s office of the Central Criminal Department for Investigation and Prosecution (hereinafter the “DCIAP”). He was then taken to the Lisbon Judicial Prison. 3 . On 7 April 2016 the arrestees were brought to the Central Criminal Investigation Court in Lisbon.
At 7.59 a.m. on the same day the applicant appeared before the investigating judge at the Central Criminal Investigation Court in Lisbon. An ex officio defence lawyer was appointed to represent him. After the applicant presented his identity documents and described his personal situation, he was informed of the facts under investigation and the reasons for his arrest, as well as of his rights and duties. The applicant’s hearing was then suspended at 8.05 a.m. 5 . The investigating judge questioned the thirteen arrestees continuously between 7 and 12 April 2016 between the hours of 9 a.m. and 9 p.m. 6 . On 12 April 2016, at 11.12 a.m., the applicant’s hearing was resumed. He was brought from the Lisbon Judicial Prison and questioned by the investigating judge of the Central Criminal Investigation Court concerning the facts imputed to him. The applicant challenged a request by the prosecutor to have him placed in pre ‑ trial detention. The hearing in respect of the applicant ended at 7.50 p.m. He was the last person in the group of arrestees to be interviewed. 7 . On 13 April 2016, at 8.30 p.m., the investigating judge approved the applicant’s detention and ordered that he be placed in pre-trial detention in view of the gravity of the charges, the risk of his interfering with the investigation and the risk of his absconding.
On 6 May 2021 the Lisbon Civil Court dismissed a non-contractual liability action which the applicant had brought against the State in respect of the damage arising from the allegedly excessive time taken by the investigating judge to review his detention. The court found that the element of unlawfulness necessary for such liability was not present in the case as the applicant had been brought before the investigating judge within the 48-hour time-limit for doing so under national law.
On 19 July 2016 the applicant was released from pre-trial detention. He was acquitted by the Central Criminal Investigation Court in Lisbon on 4 June 2021.
Relying on Article 5, the applicant complained of the length of time which elapsed between his detention on 5 April 2016 and its review by the investigating judge on 12 April 2016 (see paragraphs 2 and 6 above).
THE COURT’S ASSESSMENT
11. The Court, being the master of the characterisation to be given in law to the facts of the case (see Radomilja and Others v. Croatia [GC], nos. 37685/10 and 22768/12, § 114, 20 March 2018), finds it appropriate to examine the applicant’s complaint under Article 5 § 3 of the Convention. 12 . It is common ground between the parties that the applicant was arrested on 5 April 2016 (see paragraph 2 above) for the purposes indicated in Article 5 § 1 (c) of the Convention. It follows that he enjoyed the right under Article 5 § 3 to be brought promptly before a judge or other officer authorised by law to exercise judicial power. The general principles relating to the interpretation of a “prompt review” are summarised in the cases of Aquilina v. Malta ([GC], no. 25642/94, §§ 47-50, ECHR 1999-III); McKay v. the United Kingdom ([GC], no. 543/03, §§ 31-40, ECHR 2006-X), and İpek and Others v. Turke y (nos.
17019/02 and 30070/02, § 36, 3 February 2009). The Court has on several occasions reiterated that any period in excess of four days is prima facie too long (see Rigopoulos v. Spain (dec.), no. 37388/97, ECHR 1999-II, and Gaspar v. Portugal , no. 3155/15, § 47, 28 November 2017).
The Court reiterates, however, that each case has to be examined according to its special features in order to determine whether the authorities have complied with the requirement of promptness (see De Jong, Baljet and Van den Brink v. the Netherland s , 22 May 1984, § 52, Series A no. 77, and Brogan and Others v. the United Kingdom , 29 November 1988, § 59, Series A no. 145-B). It also reiterates that exceptional circumstances can justify a longer time elapsing before a person arrested or detained is brought before a judicial authority (see Rigopoulos , cited above ; H.Y. and Hü.Y. v. Turkey , no. 40262/98, § 137, 6 October 2005; and Parlak v. Turkey , no. 22459/04, § 33, 19 July 2011).
In the present case, the applicant was arrested on 5 April 2016 at 9.45 a.m. together with thirteen other persons. He was brought before the investigating judge on 7 April 2016, at 7.59 a.m., two days after his arrest. He presented his identity documents and was then informed of his rights and duties (see paragraphs 2-5 above). The Court notes that although he was informed of the reasons for his arrest on 7 April 2016, he was not questioned about the facts imputed to him or given an opportunity to exercise his defence rights until 12 April 2016. Moreover, it was only on the latter day that he was able to present his arguments with regard to his detention and the request of the prosecutor’s office to have him placed in pre-trial detention (see paragraph 6 above). It thus transpires that the merits of the applicant’s detention (see Aquilina , cited above, § 47) were only reviewed seven days after his arrest, which is prima facie contrary to the Court’s well-established case-law (see , a contrario , Gaspar , cited above, § 52). It remains to ascertain whether there were any special difficulties or exceptional circumstances which could justify such delay.
The Court notes the complexity of the criminal investigation in question, in view of the facts being investigated and the number of persons arrested. Furthermore, it transpires from the documents provided by the parties that the investigating judge of the Central Criminal Investigation Court in Lisbon conducted the interviews of the group of suspects continuously, including through the weekend, with long interrogation sessions (see paragraph 5 above). It also appears that he was diligent in the organisation of the interrogations. Thus, the length of the applicant’s detention before the review was a direct result of the number of arrestees and the time required to adequately conduct interrogations of all the suspects.
In view of those exceptional circumstances, the Court concludes that the time which elapsed between placing the applicant in detention and bringing him before the investigating judge cannot be said to have breached the requirement of promptness within the meaning of Article 5 § 3 of the Convention.
It follows that the application is manifestly ill-founded and must be rejected in accordance with Article 35 §§ 3 (a) and 4 of the Convention. For these reasons, the Court, unanimously, Declares the application inadmissible. Done in English and notified in writing on 6 February 2025. Simeon Petrovski Tim Eicke Deputy Registrar President