CASE OF LEKIĆ v. SLOVENIA - [Romanian Translation] legal summary by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova

© Traducerea și permisiunea pentru republicare au fost oferite de către Curtea Supremă de Justiție a Republicii Moldova în scopul includerii sale în baza de date HUDOC a Curții.

© The present text and the authorisation to republish it were granted by the Supreme Court of Justice of the Republic of Moldova for the purpose of its inclusion in the Court’s database HUDOC.

© La traduction et l’autorisation de republier ont été accordées sous l’autorité de la Cour Suprême de la République de Moldova à son inclusion dans la base de données HUDOC de la Cour.

Lekić v. Slovenia

- 36480/07

Hotărârea din 14.2.2017 [Secția a IV-a]

Articolul 1 din Protocolul nr. 1

Articolul 1 para. 1 din Protocolul nr. 1

Liniștita posesie a bunurilor

Anularea participației și răspunderea personală pentru datoriile companiei, după ce aceasta a fost radiată din registru pentru nerespectarea cerințelor legale:

nicio încălcare

În fapt

– Reclamantul este un acționar minoritar și fost administrator al unei companii care a fost radiată din registrul companiilor, în baza Legii operațiunilor financiare ale companiilor (FOCA), după o îndelungată perioadă de insolvență și inactivitate. Ca rezultat al radierii, participația reclamantului la societate a fost anulată și, ca membru activ al companiei, acesta a devenit răspunzător personal (în comun și în solidar cu alți membri activi) pentru datoriile companiei. El a plătit mai mult de 30,000 EUR din activele proprii pentru a-l despăgubi pe creditorul principal al companiei.

În procedurile din fața Curții, reclamantul s-a plâns,

inter alia

, că a fost încălcat dreptul său la liniștita posesie a bunurilor sale, date fiind dispozițiile articolului 1 din Protocolul nr. 1.

În drept

– Articolul

1 din Protocolul nr. 1

(a)

Cu privire la aplicabilitate

– Au fost puse două întrebări legate de aplicabilitatea articolului 1 din Protocolul nr. 1 în cazul reclamantului: (i)

dacă se putea considera că măsurile referitoare la companie afectau în mod direct drepturile reclamantului ca acționar și (ii)

dacă participația reclamantului, care avea o valoare economică discutabilă, dată fiind starea de insolvență a companiei, putea fi considerată, totuși, un “bun”.

Cu referire la prima întrebare – dacă reclamatul a fost afectat în mod direct – dizolvarea companiei a presupus anularea acțiunilor sale și intervenirea răspunderii personale pentru datoriile companiei. Dizolvarea a avut, așadar, consecințe care au afectat interesele financiare ale reclamantului în calitate de fost membru al companiei și au fost, prin urmare, decisive pentru drepturile sale individuale.

Cu referire la caracterul de “bun” al participației, proprietatea unor acțiuni presupunea existența unor drepturi corespunzătoare accesorii la dreptul de a împărți acțiunile companiei în eventualitatea unei lichidări. Acestea includeau dreptul de vot și dreptul de a influența conduita companiei. Prin urmare, deși în perioada dintre încetarea activităților companiei și radierea din registru reclamantul nu putuse avea un beneficiu pecuniar de la aceasta. el mai era îndreptățit să exercite o serie de drepturi care îi permiteau, atât lui, cât și altor membri ai companiei, să se angajeze în activități comerciale, care aveau un caracter pecuniar.

Articolul 1 din Protocolul nr. 1 fusese, așadar, incident.

(b)

Cu privire la respectarea acestui articol

– Radierea avusese implicații juridice complexe și diferite care nu puteau fi încadrate cu ușurință într-o anumită categorie, în baza articolului 1 din Protocolul nr. 1. Cazul va fi examinat, așadar, în lumina regulii generale care enunță principiul liniștitei posesii a proprietății, stabilită în această dispoziție.

Legislația națională, așa cum a fost interpretată aceasta de către Curtea Constituțională cu referire la posibilitatea răspunderii personale a membrilor companiei, fusese accesibilă și previzibilă, astfel încât ingerința contestată avea o bază legală suficientă în dreptul sloven. Legislația a constituit o încercare de a readuce stabilitatea pe piața economică și nu existase niciun motiv de îndoială că această abordare privind asigurarea unei mai bune funcționări a pieței urmărise “interesul public”.

Cu privire la proporționalitatea ingerinței, măsura radierii companiei din registru nu reprezentase o sarcină individuală excesivă pentru reclamant. Ignorarea de către companie a legii privind companiile și a principiilor bunei guvernanțe corporatiste, care se manifestase prin (a)

capitalizarea necorespunzătoare, (b)

nerespectarea legii și a bunelor practici din domeniul afacerilor, (c)

starea prelungită de insolvență, și (d)

inactivitatea managementului companiei, a justificat un răspuns puternic din partea autorităților, inclusiv impunerea răspunderii personale în cazul oricărui membru despre care avea să se constate că este responsabil pentru neregulile din funcționarea companiei. Mai mult, neregulile putea fi atribuite, în mare măsură, reclamantului însuși, de vreme ce acesta fusese angajat de către companie de mai mult de patru ani și era implicat în managementul acesteia, întâi ca director interimar, apoi ca director general. Constatarea tribunalelor naționale potrivit cărora reclamantul fusese un membru activ al companiei și, deci, purta răspundere pentru plata datoriilor ei fusese rezonabilă.

Concluzie

: nicio încălcare (unanimitate).