Comunicat la 28 februarie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 430/13 Faysal PAMUK împotriva Turciei introdusă la 5 octombrie 2012 EXPOSAT DEFICIENȚĂ Reclamantul, domnul Faysal Pamuk, este un resortisant turc născut în 1978 și deținut la Amasia. Este reprezentat în fața Curții de către domnul K.Ylmaz și domnul R. Yalç Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Din 1994, reclamantul a fost membru al PKK, o organizație ilegală armată. Potrivit spuselor sale, a fost răpit de către membrii PKK la vârsta de paisprezece ani și obligat să se alăture. În 2009, el a mers la autorități și a cerut să beneficieze de măsurile penale prevăzute pentru căiți și a rămas în arest 48 de ore, interogatoriul său a început la 9 decembrie 2009, ora 0:30 și a luat sfârșit la 5:30. În timpul procedurii, au fost depuse mărturie între 1995 și 2000 de către suspecți teroriști arestați în legătură cu atacuri armate sau cu bomba. Aceste mărturii indicau numele fals folosit de reclamant în cadrul acestei organizații, participarea sa la trei atacuri teroriste, orașul său de origine, vârsta sa, semnalizarea prin mărime și aspectul său, în special o trăsătură a feței sale. Aceste informații au fost încrucișate cu datele și locurile a trei atacuri teroriste care au cauzat moartea mai multor persoane. În 2010, doi martori au fost interogați de comisia de recurs, dar au afirmat că nu-l recunosc pe reclamant în fotografiile expuse. L Încercările de a obține mărturie de la un anume F.K. au rămas irecuperabile pentru că acesta, după cât se pare, un fost condamnat, era de negăsit. La 14 aprilie 2011, tribunalul din Malatya l-a condamnat pe reclamant la condamnarea pe viață agravată, considerând că recurentul a participat activ la trei atacuri teroriste detaliate prin locurile și datele lor, în special în legătură cu descrierea legăturii singulare de pe fața reclamantului, astfel cum a fost indicată de trei teroriști care au participat la aceste atacuri. Afirmațiile celor doi martori interogați de comisia de recurs nu au fost considerate credibile având în vedere presiunea exercitată de organizație asupra membrilor săi și riscul de represalii pe care le-ar fi putut teme în mod legitim. Instanța de judecată a luat în considerare, de asemenea, faptul că reclamantul și-a exprimat el însuși hotărârea și că a menținut o conduită bună pe parcursul întregii proceduri, apoi și-a redus pedeapsa la condamnare pe viață obișnuită (pentru explicațiile referitoare la condamnarea pe viață agravată și obișnuită, a se vedea Öcalan c. Turcia (n 24069/03, 197/04, 6201/06 și 10464/07, § 69, 18 martie 2014). La 5 aprilie 2012, această decizie a fost confirmată de Curtea de Casație. GRIEF 11. Invocând art. 6 alineatul (3) litera (d) din Convenție, reclamantul se plânge de la data la care a fost interogat sau cere ca martorii să fie interogați în timpul procedurii. În conformitate cu art. 6 alineatul (3) litera (d) din convenție, reclamantul a putut să interogheze sau să interogheze martorii acuzați (a se vedea Khawaja și Tahery c. Regatul Unit ([GC], nr 26766/05 și 22228/06, § 118, CEDH 2011 și Gökbulut c. Turcia, 7459/04, § 51-72, 29 martie 2016)
Communiquée le 28 février 2017
Requête no 430/13
Faysal PAMUK
contre la Turquie
introduite le 5 octobre 2012
1.
Le requérant, M. Faysal Pamuk, est un ressortissant turc né en 1978 et détenu à Amasya. Il est représenté devant la Cour par M
e
e
Les circonstances de l’espèce
2.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
3.
Depuis 1994, le requérant était membre du PKK, une organisation illégale armée. Selon ses dires, il avait été kidnappé par des membres du PKK à l’âge de quatorze ans et forcé à joindre ses rangs. En 2009, il se rendit aux autorités et demanda à bénéficier des dispositions pénales prévues pour les repentis. Il demeura en garde à vue 48 heures, son interrogatoire débuta le 9 décembre 2009 vers 0 h 30 et prit fin à 5 h 30.
4.
Durant la procédure, des témoignages effectués entre 1995 et 2000 par des présumés terroristes arrêtés en lien avec des attaques à main armée ou à la bombe furent versés au dossier. Ces témoignages indiquaient le faux nom utilisé par le requérant à l’intérieur de cette organisation, sa participation à trois attaques terroristes, sa ville d’origine, son âge, sa signalisation par sa taille et son apparence, et en particulier un trait sur son visage.
5.
Ces informations furent croisées avec les dates et lieux de trois attaques terroristes ayant causé le décès de plusieurs personnes.
6.
Des parades d’identification sur photographies furent aussi effectuées en 2010. Deux témoins furent interrogés par commission rogatoire mais affirmèrent ne pas reconnaître le requérant sur les photographies exposées. L’un précisa qu’il ne pouvait se souvenir ni de son témoignage ni de la personne car les faits dataient d’il y a plus de quinze ans.
7.
Les tentatives pour recueillir le témoignage d’un certain F.K. demeurèrent infructueuses car celui-ci, selon toute vraisemblance un ancien condamné, était introuvable.
8.
Le 14 avril 2011, la cour d’assises de Malatya condamna le requérant à la réclusion à perpétuité aggravé, ayant tenu pour établi que le requérant avait activement participé à trois attaques terroristes détaillées par leurs lieux et dates, et en particulier la correspondance de la description du trait singulier sur le visage du requérant, tel qu’indiqué par trois terroristes qui avait participé à ces attaques. Les affirmations des deux témoins interrogés par commission rogatoire ne furent pas considérés crédibles au vu de la pression exercée par l’organisation sur ses membres et le risque de représailles qu’ils pouvaient légitimement craindre.
9.
La cour d’assises pris aussi en considération le fait que le requérant s’était rendu lui-même, et qu’il avait maintenu une bonne conduite durant toute la procédure, puis réduisit sa peine en réclusion à perpétuité ordinaire (pour les explications sur la réclusion à perpétuité aggravée et ordinaire, voir
Öcalan c. Turquie (n
o
2)
(n
o
24069/03, 197/04, 6201/06 et 10464/07, §§
68
‑
69, 18 mars 2014).
10.
Le 5 avril 2012, cette décision fut confirmée par la Cour de cassation.
GRIEF
11.
Invoquant l’article 6 § 3 d) de la Convention, le requérant se plaint de l’impossibilité d’interroger ou de faire interroger les témoins à charge durant la procédure.
Le requérant a-t-il pu, comme l’exige l’article 6 § 3 d) de la Convention, interroger ou faire interroger les témoins à charge (voir
Al
‑
Khawaja et Tahery c. Royaume
‑
Uni
([GC], n
o
26766/05 et 22228/06, §
118, CEDH 2011 et
Gökbulut c. Turquie,
n
o
7459/04, §§ 51-72, 29 mars 2016)
?