Comunicat la 10 martie 2017 CINCEA SECȚIUNE Cerere nr. 47022/16 O.L.G împotriva Franței introdusă la 14 noiembrie 2016 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl O.L.G., este un resortisant francez născut în 1974 și rezident în Rezé. Este reprezentat în fața Curții de către domnul Aude Regent, avocată în Nantes. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. La 19 ianuarie 2012, reclamantul obține din partea Consiliului General al Lorii Atlantice o aprobare la sfârșitul adopției (legătură, fără de care, în principiu, nu poate exista o adopție internațională, stabilește capacitatea candidatului la adoptarea unui copil de a primi un copil ; el nu îi conferă dreptul de a primi un copil. Acesta arată că, la începutul lunii octombrie 2014, un prieten ivorian, F.C.S., la mai multe informații a născut la 6 octombrie 2014 un copil, R., născut dintr-un tată necunoscut, pe care nu intenționa să-l păstreze. Reclamantul s-a dus în Coasta de Fildeș la 17 octombrie 2014 pentru a întâlni copilul, pe care F.C.S. l-a primit. Reclamantul nu precizează cât timp a petrecut pe lângă copil, dar indică faptul că a revenit în Coasta de Fildeș în luna decembrie a aceluiași an și că a inițiat, în acel moment, demersurile necesare pentru adoptarea sa. iulie 2015 (în continuare) că o anchetă socială a fost efectuată la cererea reclamantului de către Hotărârea Protecției Copilului. Reclamantul a fost ascultat de mai multe ori, precum și de către mama copilului și a F.C.S. La 9 iunie 2015, reclamantul sesizează această instanță cu privire la faptul că se pronunță asupra adoptării în plen a copilului. Din hotărârea din 24 iulie 2015 reiese, de asemenea, că mama copilului și-a dat consimțământul pentru proiectul de adopție, prin notar, la 19 mai 2015, și apoi în fața Tribunalului de Primă Instanță din Abidjan, la 10 iunie 2015. După ce Hotărârea pentru Protecția Copilului nu a emis raportul privind investigația socială după șapte luni, instanța de Primă Instanță a autorizat reclamantul, după investigație, să-și prezinte cererea în scopul adopției. a rezultat din ancheta psihosocială și din declarațiile reclamantului că el [el] era pregătit din punct de vedere moral să primească și să ridice copilul cu toată afecțiunea sa și să-i ofere o viață de familie care să-i permită dezvoltarea și dezvoltarea sa și că au fost îndeplinite toate condițiile legale necesare [au fost] În plus, a considerat că copilul ar purta acum numele de familie al reclamantului și a dispus modificarea în consecință a registrelor de stare civilă. La 8 septembrie 2015, hotărârea a devenit definitivă în cazul în care nu s-a formulat o cerere de viză, iar la 14 octombrie 2015, reclamantul a solicitat consulului din Franța de la Abidjan să elibereze o viză de intrare și de lungă ședere pentru copil. La 4 noiembrie 2015, ministrul ivorian al solidarității, familiei, soției și copilului va elibera o autorizație de ieșire din teritoriu pentru acesta din urmă. Decizia comisiei de apel împotriva refuzului de a deține viză de intrare în Franța din 17 martie 2016 La 20 ianuarie 2016, reclamantul sesizează comisia de apel împotriva refuzului de a deține viză de intrare în Franța. La 1 februarie 2016, consulul i-a fost comunicat ulterior o decizie explicită de refuz. (...) ați identificat în mod direct copilul care urmează să fie adoptat fără ca acest aspect și procedura completă de adopție să fie efectuate de către Ministerul Familiei, Soției și Copilului din Coasta de Fildeș, contrar cerințelor procedurale ivoriene aplicabile adopțiilor în afara cadrului familial. Prin urmare, această procedură nu a permis Ministerului în cauză să controleze adoptabilitatea juridică a acestui copil, să verifice dacă consimțământul de adoptare a fost acordat în mod liber și fără nicio contraprestație, să se asigure că adoptarea era conformă cu interesul său și să aleagă cea mai potrivită familie adoptivă pentru a o adopta, în special în țara sa de origine (subsidiaritate), principii care constituie elementele fundamentale ale Convenției de la Haga din 29 mai 1993 (art. 1 și 4 din CLH) la care Franța este parte (...) mai mult, comisia a respins recursul la 17 martie 2016, pe motiv că, după verificarea misiunii de adopție internațională, se părea că procedura de adoptare a R. nu era în conformitate cu cerințele procedurale ivoriene aplicabile adopțiilor în afara cadrului relevant al familiei și a afectat ordinea publică. Aceasta a precizat că, în aceste condiții, decizia de refuz al vizei împotriva reclamantului nu a încălcat nici art. 8 din convenție, nici art. 3-1 din Convenția internațională privind drepturile copilului. La 22 martie 2016, reclamantul sesizează Tribunalul Administrativ de Persoane cu privire la o cerere de anulare a deciziei comisiei de apel împotriva refuzului de a deține viză de intrare în Franța, precum și cu privire la o cale de atac în temeiul suspendării (articolul L. 521-1 din Codul de justiție administrativă) prin care se solicită suspendarea refuzului și revizuirea cererii sale de viză. Având în vedere faptul că condiția de urgență era îndeplinită având în vedere obiectul vizei solicitate și durata separării între părțile interesate și că, în acest stadiu al procedurii, mijloacele întemeiate pe existența unei erori vădite de apreciere și de necunoștințăre a articolului 8 din convenție și a articolului 3-1 din Convenția internațională privind drepturile copilului păreau a fi adecvate pentru a da naștere unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea deciziei atacate, instanța de judecată a formulat recurs printr-o ordonanță din 13 aprilie 2016. Acesta a ordonat suspendarea deciziei de refuz și a solicitat ministrului landului să reexamineze cererea de viză în termen de o lună. (...) ținând cont de toate neregulile care afectează această procedură de adopție, în special în cazul acestui copil efectuat printr-un intermediar neautorizat în afara cadrului autorităților competente în materie de adopție (...), falsul act de naștere al copilului adoptat, absența consimțământului de adoptare a adevăratei mame biologice a copilului, prezumțiile de trafic de copil și retragerea autorizației de ieșire din teritoriul copilului stabilit de Ministerul promovării femeii, a familiei și protecției copilului care este pe cale să solicite revocarea instanței de adopție în Côte d'Ivoire. În ceea ce privește acest ultim aspect, din dosar reiese că, la 12 aprilie 2016, ministrul ivorian al promovării femeii, familiei și protecției copilului a trimis o scrisoare ambasadorului Franței în Côte d urmările investigațiilor efectuate în afara serviciilor sale [au încheiat într-o serie de acte cu putere de lege care au condus la adoptarea acestor proceduri, și anume: : Existența îndoielilor cu privire la adoptabilitatea copilului (...), laiul de a stabili consimțământul cu privire la adoptarea părinților săi biologici, prezența în procedura unui intermediar neaprobat, în cazul în care în speță [F.C.S.] și prezumția de trafic de copil La 13 mai 2016, reclamantul sesizează instanța administrativă cu privire la o cerere de anulare a deciziei din 6 mai 2016 și cu privire la o cale de atac prin care se solicită suspendarea refuzului de a deține viză și revizuirea cererii. La 27 mai 2016, judecătorul tribunalului administrativ al Nantes a judecat încă o dată că, în statul în care se află persoana în cauză, mijloacele întemeiate pe o necunoaștere a articolului 8 din convenție și a articolului 3-1 din Convenția internațională privind drepturile copilului păreau a fi adecvate pentru a da naștere unei îndoieli serioase cu privire la legalitatea deciziei de refuzare a vizei. Acesta a suspendat în consecință această decizie și l-a invitat pe ministrul afacerilor externe să reexamineze cererea reclamantului în termen de o lună. La 10 iunie 2016, după revizuirea solicitată, ministrul afacerilor externe a confirmat încă o dată refuzul vizei prin următoarele motive: (...) având în vedere toate neregulile care afectează această procedură de adoptare, în special : 1) nerespectarea procedurii ivoriene de adopție, care impune o acțiune prealabilă conducerii protecției copilului copilului din Ministerul promoției femeii, familiei și protecției copilului, 2) lapparent efectuată de un intermediar neautorizat, 3) manevrele care au înconjurat nașterea copilului și în special înlocuirea identității adevăratei mame biologice și, în cele din urmă, 4) prezumțiile de trafic de copii și retragerea autorizației de ieșire de pe teritoriul copilului stabilit[e] de către Ministerul promovării femeii, familiei și protecției copilului care este pe cale să solicite revocarea instanței de adopție ivoriană. Recurentul sesizează judecătorul cu privire la cauzele Tribunalului Administrativ al Persoanelor cu privire la o cale de atac cu privire la libertate (articolul L. 521-2 din Codul de Justiție administrativă). Printr-o ordonanță din 16 iunie 2016, instanța de arbitraj a suspendat din nou decizia de refuzare a vizelor și l-a invitat pe ministrul afacerilor externe să reexamineze cererea reclamantului în termen de 10 zile cu penalități cu titlu cominatoriu de 100 EUR pe zi de întârziere. (...) În ceea ce privește, pe de o parte, nu se contestă în mod serios faptul că copilul (...) locuiește în prezent în Côte d'Ivoire într-o situație precară ; în ceea ce privește tânăra vârstă a ui ui â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â â (...) mai mult decât atât, nu este contestat în mod mai serios decât copilul (...) a fost adoptat de către instanța judecătorească de primă instanță din Agidjan, la 24 iulie 2015, al cărei ministru pentru afaceri externe și dezvoltare internațională nu mai este decât, contrar a ceea ce avansează, ar face obiectul unei cereri de revocare depuse de Ministerul ivorian al promovării femeii, familiei și protecției copilului ; că, spre deosebire de aceasta din nou, în avans administrarea în temeiul considerentelor pe care se întemeiază decizia în litigiu, nu s-a produs, în la fel de bine ca și în cazul în care hotărârea menționată anterior (...), pronunțată înainte de ratificarea de către Côte d'Ivoire a Convenției de la Haga din 29 mai 1993, nu ar fi afectată de o necunoaștere a legislației ivoriene atunci în vigoare, în special din cauza lipsei unui aviz obligatoriu în prealabil din partea conducerii de protecție a copilului a Ministerului ivoirian al promovării femeii, familiei și protecției copilului sau a unui aparent al copilului efectuat de un intermediar neautorizat ; în cele din urmă, nici existența unor manevre menite să înlocuiască identitatea mamei biologice a copilului (...) și nici o prezumție de trafic de copil nu sunt caracterizate ; (i) (ii) (ii) (ii) și (ii) (i) (i) (ii) (i) (ii) (ii) (ii) (ii) (iii) (iii) (iii)) (iii) (iii)) (iii) (iii)) (iii)) (iii) (iii)) (iii) (iii) (iv)) (j)) (h) (h) (h) (h) (h)) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h)) (h) (h) (h)) (h) (h) (h)) (h) (h)) (h) (h) (h) (h)) (h) (h)) (h) (h)) (h)) (h) (h)) (h)) (h)) (h)) (h) (h) (h)) (h) (h) (h)) (h))) (h)) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h))) (h))))) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h)))))) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h (h) (h (h (h) (h (h) (h) (h (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h))) (h (h (h (h (h (h) (h) (h (h) (h) (h (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h) (h (h (h (h (h La 12 iulie 2016, ministrul afacerilor externe a confirmat încă o dată refuzul de a deține viză. În conformitate cu articolul L. 521-2 din Codul de justiție administrativă, reclamantul sesizează judecătorul cu privire la hotărârile Tribunalului Administrativ al Nanteslor în temeiul articolului L. 521-2 din Codul de justiție administrativă cu privire la o nouă cerere de suspendare a refuzului și la revizuirea cererii sale de viză. La 27 iunie 2016, judecătorul a respins cererea printr-o ordonanță astfel formulată. În acest caz, Tribunalul de Primă Instanță (Abidjan), pronunțat înainte de ratificarea de către coasta de la Haga din 29 mai 1993, ar fi înfășurat o lipsă de cunoaștere a legislației ivoriene în vigoare, în special din cauza absenței unui aviz obligatoriu în prealabil din partea conducerii protecției copilului din ministerul ivorian al promovării femeii, a familiei și a protecției copilului sau a unui aparent al copilului efectuat de un intermediar neaprobat, nici că existența unei acțiuni care să ducă la înlocuirea identității mamei biologice a copilului... și a unei prezumții de trafic de copii sunt pe deplin caracterizate, în special, de lipsa intervenției unei proceduri a copilului desfășurate de către autoritățile ivoriene, în vederea anulării instanței. chiar dacă această convenție nu fusese încă ratificată de guvernul Republicii Côte d'Ivoire la data la care a fost pronunțată sentința de adopție a copilului (...), adopția acestuia din urmă are loc astfel, în statul în care se află liturghia, în condiții contrare ordinii publice internaționale franceze ; că, în aceste condiții, decizia ministrului afacerilor externe (...) nu poate fi privită ca având o încălcare gravă și vădit ilegală în interesul copilului (...) precum și în dreptul la respectarea vieții private și de familie a reclamantului, care constituie una și alta dintre libertățile fundamentale. Reclamantul sesizează judecătorul cu privire la cauzele Consiliului de Stat cu privire la o cerere de anulare a acestei ordonanțe, care a respins-o la 12 iulie 2016 prin următorul motiv: (...) (c) (...) (h) aparține autorității administrative, sub controlul judecătorului din statul de competență, să nu își bazeze decizia pe elemente reținute dintr-o instanță străină care ar dezvălui existența unei fraude sau a unei situații contrare concepției franceze a ordinii publice internaționale; (d) rezultă în mod legal, precum și din elementele adunate în cursul procesului de luare în judecată că există mai multe incertitudini cu privire la respectarea, de către [solicitant], a normelor și principiilor care guvernează, atât în Franța, cât și în Coasta de Fildeș, procedura de adopție; (d) în special, nu este cert că mama biologică a copilului a consimțit la adoptare; (c) în aceste circumstanțe, nu apare, în starea în care se află procesul, că decizia ministrului afacerilor externe și a dezvoltării internaționale aduce un prejudiciu în mod vădit ilegal interesului superior al copilului (...) și al dreptului la respectarea vieții private și de familie al reclamantului. Cererea de transcriere a hotărârii din data de 24 iulie 2015 a fost depusă, în paralel, la 19 ianuarie 2016. La 6 septembrie 2016, procurorul republicii de persoane fizice la mai multe informații, în conformitate cu articolele 370-3 și următoarele din Codul civil, această hotărâre a fost de neoprit în Franța și nu a putut face obiectul unei transcrieri în registrele de stare civilă. El a precizat următoarele: [...] condițiile pentru adoptarea plenară a dreptului francez nu au fost întrunite la pronunțarea deciziei de adopție pronunțată la 24 iulie 2015 de către instanța de primă instanță din Agidjan (...). Într-adevăr, ați recurs la un intermediar neoficial care v-a prezentat copilul și care nu a urmat procedura de adoptare internă impusă de conducerea de protecție a copilului ivorian. Pe de altă parte, se ridică îndoieli serioase cu privire la filiația copilului, identitatea mamei sale biologice și, prin urmare, fiabilitatea consimțământului de adopție a celei care este prezentată ca mamă biologică. În cele din urmă, hotărârea de adopție a fost pronunțată înainte de a se produce investigația socială a Direcției pentru Protecția Copilului la cererea dumneavoastră. Aceste îndoieli sunt confirmate de ministrul de familie din Coasta de Fildeș, care a retras autorizația de ieșire din teritoriu eliberată de predecesorul său și a solicitat Gărzii de Pecete anularea hotărârii. (...) Printr-o scrisoare adresată la 16 februarie 2017 grefei Curții, reclamantul a indicat că a vrut să conteste această decizie prin intermediul unei cereri de încuviințare a refuzului de transcriere. Reclamantul indică faptul că copilul a fost plasat în mai multe familii-gazdă în Coasta de Fildeș și își asumă cheltuielile pentru această investiție. Acesta adaugă că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . sunt astfel exprimate articolul L. 521-1 În cazul în care o decizie administrativă, chiar și de respingere, face obiectul unei acțiuni în anulare sau în reformulare, judecătorul cu privire la o cerere în acest sens, poate dispune suspendarea executării acestei decizii sau a unora dintre efectele acesteia, atunci când acest lucru este justificat în mod urgent și când se face trimitere la un mijloc propriu de a crea, în statul în care se află persoana în cauză, o îndoială serioasă cu privire la legalitatea deciziei. În cazul în care suspendarea se pronunță, se hotărăște asupra cererii de anulare sau de reformulare a deciziei cât mai curând posibil. Suspendarea se încheie cel mai târziu atunci când se pronunță asupra cererii de anulare sau de reformulare a deciziei. Articolul L. 521-2 În urma unei astfel de cereri justificate de urgență, judecătorul Ö poate dispune toate măsurile necesare pentru a asigura o libertate fundamentală pe care o persoană juridică de drept public sau un organism de drept privat însărcinat cu gestionarea unui serviciu public ar fi adus, în exercitarea uneia dintre competențele sale, o încălcare gravă și vădit ilegală. Judecătorul de judecată se pronunță în termen de 48 de ore. La art. 370-3 din Codul civil este redactat după cum urmează Condițiile de adoptare sunt supuse legislației naționale a lalui care adoptă sau, în caz de adoptare de doi soți, de legea care reglementează efectele uniunii lor. Cu toate acestea, adoptarea nu poate fi pronunțată dacă legea națională a lunii și celălalt soț o interzice. La adoptarea unui minor străin nu poate fi pronunțat dacă legea sa personală interzice această instituție, cu excepția cazului în care minorul respectiv s-a născut și își are reședința în Franța. Indiferent de legea aplicabilă, adoptarea necesită consimțământul reprezentantului legal al copilului. Consimțământul trebuie să fie liber, obținut fără nicio contraprestație, după nașterea copilului și în cunoștință de cauză asupra consecințelor adoptării, în special, dacă este dat în vederea adoptării în plen, asupra caracterului complet și irevocabil al rupturii legăturii de filiație preexistente. GRIEF Invouchant la mai mult de art. 8 din Convenție, reclamantul se plânge de refuzul său împotriva cererii sale de obținere a unei vize pentru a aduce în Franța copilul pe care l-a adoptat în Coasta de Fildeș. El denunță o încălcare a dreptului său și a dreptului copilului la respectarea vieții lor private și familiale. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Au fost epuizate căile de atac interne, în sensul articolului 35 alineatul (1) din Convenție, în cazul în care reclamantul a sesizat instanța administrativă cu privire la decizia sa formulată în temeiul articolului 8 din Convenție în cadrul procedurii în litigiu prevăzută la articolul L. 521-2 din Codul de Justiție Administrativă, având în vedere în special competențele judecătorului cu privire la recursurile administrative astfel sesizate, și faptul că procedurile de anulare a refuzului de viză sunt pendinte în fața tribunalului administrativ din Nantes? Circumstanțele precum cele din speță fac apel la o decizie deosebit de rapidă a instanțelor interne și, în acest sens, trebuie luată în considerare o astfel de cerință specifică de celeritate pentru a se stabili dacă recurgerea la o procedură în afara procedurii, cum ar fi cea prevăzută în art. 521-2 din Codul de Justiție administrativă este suficient pentru a epuiza căile de atac interne, în sensul articolului 35 alineatul (1) din convenție În cazul în care s-ar considera că reclamantul a epuizat căile de atac interne, respingerea cererii sale de a obține o viză pentru a aduce R. în Franța înseamnă încălcarea dreptului reclamantului la respectarea vieții sale private sau a dreptului său la respectarea vieții sale de familie, în sensul articolului 8 din convenție
Communiquée le 10 mars 2017
Requête n
o
47022/16
O.L.G
contre la France
introduite le 14 novembre 2016
Le requérant, M. O.L.G., est un ressortissant français né en 1974 et résidant à Rezé. Il est représenté devant la Cour par M
e
Aude Regent, avocate à Nantes.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.
Le 19 janvier 2012, le requérant obtint du Conseil général de la Loire atlantique un agrément aux fin d’adoption (l’agrément, sans lequel il ne peut en principe y avoir d’adoption internationale, établit l’aptitude du candidat à l’adoption à accueillir un enfant
; il ne lui confère pas le droit de se voir confier un enfant).
Il indique que, début octobre 2014, un ami ivoirien, F.C.S., l’informa qu’une de ses connaissances avait accouché le 6 octobre 2014 d’un enfant, R., né de père inconnu, qu’elle n’entendait pas garder. Le requérant se rendit en Côte d’Ivoire le 17 octobre 2014 pour rencontrer l’enfant, que F.C.S. avait recueilli. Le requérant ne précise pas combien de temps il passa auprès de l’enfant mais indique qu’il retourna en Côte d’Ivoire en décembre de la même année et qu’il initia à ce moment-là les démarches nécessaires à son adoption.
1.
La procédure d’adoption en Côte d’Ivoire
Il ressort du jugement du tribunal de première instance d’Abidjan du 24
juillet 2015 (ci-dessous) qu’une enquête sociale fut diligentée à la demande du requérant par la Direction de la Protection de l’Enfance. Le requérant fut entendu plusieurs fois ainsi que la mère de l’enfant et F.C.S.
Le 9 juin 2015, le requérant saisit cette juridiction d’une requête tendant à ce qu’elle prononce l’adoption plénière de l’enfant.
Il ressort également du jugement du 24 juillet 2015 que la mère de l’enfant donna son consentement au projet d’adoption, par devant notaire, le 19 mai 2015, puis devant le tribunal de première instance d’Abidjan, le 10
juin 2015.
La Direction de la Protection de l’Enfance n’ayant pas délivré le rapport d’enquête sociale au bout de sept mois, le tribunal de première instance d’Abidjan autorisa le requérant, après investigation, à présenter sa requête aux fins d’adoption. Relevant, notamment qu’
«
il ressort[ait] de l’enquête psycho-sociale et [des] déclarations [du requérant] qu’il [était] moralement prêt à accueillir et à élever l’enfant avec toute son affection et à lui offrir une vie familiale propice à son développement et à son épanouissement
» et que «
toutes les conditions légales requises [étaient] réunies
», et considérant qu’il était dans l’intérêt de l’enfant qu’il soit adopté par le requérant, le tribunal, par un jugement du 24 juillet 2015, accueillit la demande d’adoption. Il jugea en outre que l’enfant porterait désormais le nom de famille du requérant et ordonna la modification des registres d’état civil en conséquence.
Devenu définitif à défaut d’appel, le jugement fut transcrit le 8 septembre 2015 sur les registres d’état civil de la commune de Bonoua.
2.
La demande de visa et les procédures subséquentes
Le 14 octobre 2015, le requérant demanda au Consul de France à Abidjan de délivrer un visa d’entrée et de long séjour à l’enfant.
Le 4 novembre 2015, le ministre ivoirien de la solidarité, de la famille, de la femme et de l’enfant délivra une autorisation de sortie du territoire pour ce dernier.
a)
La décision de la commission de recours contre les refus de visa d’entrée en France du 17 mars 2016
L’absence de réponse du consul de France valant décision implicite de rejet, le requérant, le 20 janvier 2016, saisit la commission de recours contre les refus de visa d’entrée en France.
Une décision explicite de refus lui fut par la suite notifiée, le 1
er
février 2016. Le consul faisait valoir ce qui suit
:
«
(...) vous avez identifié directement l’enfant à adopter sans que l’apparentement et la procédure complète de l’adoption ne soient réalisés par le ministère de la famille, de la femme et de l’enfant en Côte d’Ivoire, contrairement aux exigences procédurales ivoiriennes applicables aux adoptions hors cadre familial. Cette procédure n’a donc pas permis au ministère concerné de contrôler l’adoptabilité juridique de cet enfant, de vérifier que le consentement à adoption a été donné librement et sans aucune contrepartie, de s’assurer que l’adoption était conforme à son intérêt et de choisir la famille adoptive la plus à même de l’adopter, notamment dans son pays d’origine (subsidiarité), principes qui constituent les fondamentaux de la convention de La Haye du 29 mai 1993 (articles 1
er
et 4 de la CLH) à laquelle la France est partie (...) »
La commission rejeta le recours le 17 mars 2016, au motif qu’après vérification auprès de la mission de l’adoption internationale, il apparaissait que la procédure d’adoption de R. n’était pas conforme aux exigences procédurales ivoiriennes applicables aux adoptions hors cadre intrafamilial et heurtait l’ordre public. Elle précisa que, dans ces conditions, la décision de refus de visa opposée au requérant ne méconnaissait ni l’article 8 de la Convention, ni l’article 3-1 de la convention internationale des droits de l’enfant.
b)
L’ordonnance du juge des référés du tribunal administratif de Nantes du 13 avril 2016
Le 22 mars 2016, le requérant saisit le tribunal administratif de Nantes d’une demande d’annulation de la décision de la commission de recours contre les refus de visa d’entrée en France ainsi que d’un recours en référé suspension (article L. 521-1 du code de justice administrative) tendant à ce qu’il ordonne la suspension de ce refus et le réexamen de sa demande de visa.
Considérant que la condition d’urgence était remplie eu égard à l’objet du visa sollicité et à la durée de la séparation entre les intéressés, et qu’en l’état de l’instruction, les moyens tirés de l’existence d’une erreur manifeste d’appréciation et d’une méconnaissance de l’article 8 de la Convention et de l’article 3-1 de la convention internationale des droits de l’enfant paraissaient propres à faire naître un doute sérieux sur la légalité de la décision attaquée, le juge des référés fit droit au recours par une ordonnance du 13 avril 2016. Il ordonna la suspension de la décision de refus et enjoignit au ministre de l’Intérieur de réexaminer la demande de visa dans un délai d’un mois.
c)
L’ordonnance du juge des référés du tribunal administratif de Nantes du 27 mai 2016
Le 6 mai 2016, le ministre des affaires étrangères confirma le refus de visa par les motifs suivants
:
«
(...) compte tenu de toutes les irrégularités entachant cette procédure d’adoption, notamment l’apparentement de cet enfant effectué par un intermédiaire non agréé hors cadre des autorités compétentes en matière d’adoption (...), le faux acte de naissance de l’enfant adopté, l’absence de consentement à adoption de la vraie mère biologique de l’enfant, les présomptions de trafic d’enfant et le retrait d’autorisation de sortie du territoire de l’enfant établi par le ministère de la promotion de la femme, de la famille et de la protection de l’enfant qui s’apprête à demander la révocation du jugement d’adoption en Côte d’Ivoire.
»
Sur ce dernier point, il ressort du dossier que, le 12 avril 2016, la ministre ivoirienne de la promotion de la femme, de la famille et de la protection de l’enfant avait adressé une lettre à l’ambassadeur de France en Côte d’Ivoire dans laquelle elle indiquait que «
les suites des investigations menées pas [ses] services [avaient] conclu en une série d’irrégularités qui entachaient les procédures ayant abouti à cette adoption, à savoir
: l’existence de doutes sur l’adoptabilité de l’enfant (...), l’impossibilité d’établir le consentement à l’adoption de ses parents biologiques, la présence dans la procédure d’un intermédiaire non agréé, en l’occurrence [F.C.S.], et la présomption de trafic d’enfant
». Elle ajoutait qu’elle avait décidé de retirer l’autorisation de sortie de la Côte d’Ivoire accordée à l’enfant.
Le 13 mai 2016, le requérant saisit le tribunal administratif de Nantes d’une demande d’annulation de la décision du 6 mai 2016 ainsi que d’un recours en référé suspension tendant à ce qu’il ordonne la suspension du refus de visa et le réexamen de la demande.
Le 27 mai 2016, le juge des référés du tribunal administratif de Nantes jugea une nouvelle fois qu’en l’état de l’instruction, les moyens tirés d’une méconnaissance de l’article 8 de la Convention et de l’article 3-1 de la convention international des droits de l’enfant paraissaient propres à faire naître un doute sérieux sur la légalité de la décision de refus de visa. Il suspendit en conséquence cette décision et enjoignit au ministre des affaires étrangères de réexaminer la demande du requérant dans un délai d’un mois.
d)
L’ordonnance du juge des référés du tribunal administratif de Nantes du 16 juin 2016
Le 10 juin 2016, après avoir procédé au réexamen requis, le ministre des affaires étrangères confirma une nouvelle fois le refus de visa par les motifs suivants :
«
(...) compte tenu de toutes les irrégularités entachant cette procédure d’adoption, et notamment
: 1) le non-respect de la procédure ivoirienne d’adoption qui impose un recours préalable à la direction de la protection de l’enfant du ministère de la promotion de la femme, de la famille et de la protection de l’enfant, 2) l’apparentement effectué par un intermédiaire non agréé, 3) les manœuvres qui ont entouré la naissance de l’enfant et tout particulièrement la substitution de l’identité de la vraie mère biologique et, enfin, 4) les présomptions de trafic d’enfant et le retrait d’autorisation de sortie du territoire de l’enfant établi[e] par le ministère de la promotion de la femme, de la famille et de la protection de l’enfant qui s’apprête à demander la révocation du jugement d’adoption ivoirien.
»
Le requérant saisit le juge des référés du tribunal administratif de Nantes d’un recours en référé liberté (article L. 521-2 du code de justice administrative). Par une ordonnance du 16 juin 2016, le juge des référés suspendit une nouvelle fois la décision de refus de visa et enjoignit au ministre des affaires étrangères de réexaminer la demande du requérant dans un délai de dix jours sous astreinte de 100 euros par jour de retard. L’ordonnance est ainsi motivée
:
«
(...) Considérant, d’une part, qu’il n’est pas sérieusement contesté que l’enfant (...) réside actuellement en Côte d’Ivoire dans une situation précaire
; qu’eu égard au jeune âge de l’intéressé et au retentissement défavorable sur son développement qu’emporte sa séparation d’avec [le requérant], la condition d’urgence particulière posée par l’article L. 521-2 du code de justice administrative doit être regardée comme satisfaite en l’espèce
;
(...) Considérant d’autre part qu’il n’est pas plus sérieusement contesté que l’enfant (...) a été adopté (...) par jugement du tribunal de première instance d’Abidjan en date du 24 juillet 2015 dont le ministre des affaires étrangères et du développement international n’établit pas que, contrairement à ce qu’il avance, il ferait l’objet d’une demande de révocation introduite par le ministère ivoirien de la promotion de la femme, de la famille et de la protection de l’enfant
; que, contrairement, là encore, à ce qu’avance l’administration au titre des considérations sur lesquelles se fonde la décision litigieuse, il n’apparait pas, en l’état de l’instruction, que le jugement précité (...), rendu avant la ratification par la Côte d’Ivoire de la convention de La Haye du 29 mai 1993, serait entaché d’une méconnaissance de la législation ivoirienne alors en vigueur, notamment du fait de l’absence d’un avis préalable obligatoire de la direction de la protection de l’enfance du ministère ivoirien de la promotion de la femme, de la famille et de la protection de l’enfant ou d’un apparentement de l’enfant effectué par un intermédiaire non agréé
; qu’enfin, ni l’existence de manœuvres tendant à la substitution de l’identité de la mère biologique de l’enfant (...) et d’une présomption de trafic d’enfant ne sont caractérisées
; qu’ainsi, et nonobstant la circonstance selon laquelle les autorités ivoiriennes auraient retiré l’autorisation de sortie du territoire initialement émise au profit du jeune [R.], [le requérant] est fondé à soutenir, dans les circonstances de l’espèce, que la décision attaquée est entachée d’une méconnaissance des stipulations des articles 8 de la Convention (...) et 3-1 de la convention internationale relative aux droits de l’enfant et qu’elle porte, ainsi, une atteinte grave et manifestement illégale à l’intérêt supérieur de ‘enfant (...) ainsi qu’au droit au respect de la vie privée et familiale du requérant, qui constituent l’une et l’autre des libertés fondamentales.
»
e)
L’ordonnance du juge des référés du tribunal administratif de Nantes du 27 juin 2016 et l’ordonnance du juge des référés du Conseil d’État du 12
juillet 2016
Le 21 juin 2016, après avoir procédé au réexamen requis, reprenant les motifs de sa décision du 10 juin 2016, le ministre des affaires étrangères confirma une nouvelle fois le refus de visa.
Le requérant saisit le juge des référés du tribunal administratif de Nantes sur le fondement de l’article L. 521-2 du code de justice administrative d’une nouvelle demande tendant à ce qu’il ordonne la suspension de ce refus et le réexamen de sa demande de visa. Le 27 juin 2016, le juge des référés rejeta la requête par une ordonnance ainsi libellée
:
«
(...) Considérant qu’alors qu’il n’apparaît pas, en l’état de l’instruction, que le jugement (...) du tribunal de première instance d’Abidjan, rendu avant la ratification par la côte d’Ivoire de la convention de La Haye du 29 mai 1993, serait entaché d’une méconnaissance de la législation ivoirienne alors en vigueur, notamment du fait de l’absence d’un avis préalable obligatoire de la direction de la protection de l’enfant du ministère ivoirien de la promotion de la femme, de la famille et de la protection de l’enfant ou d’un apparentement de l’enfant effectué par un intermédiaire non agréé, ni que l’existence de manœuvres tendant à la substitution de l’identité de la mère biologique de l’enfant (...) et d’une présomption de trafic d’enfant soient totalement caractérisés, faute notamment d’intervention d’une procédure diligentée par les autorités ivoiriennes en vue d’obtenir l’annulation du jugement litigieux, il ressort en revanche des pièces du dossier, et comme le relève désormais explicitement le ministre, que l’adoption du jeune [R.] est intervenue en méconnaissance des principes de vérification préalable de l’adoptabilité de l’enfant et de subsidiarité de l’adoption internationale sous réserve de l’intérêt supérieur de l’enfant énoncé à l’article 4 de la convention de La Haye du 29 mai 1993 relative à la protection des enfants et à la coopération en matière d’adoption internationale
;
qu’alors même que cette convention n’avait pas été encore ratifiée par le gouvernement de la république de Côte d’Ivoire à la date à laquelle a été prononcé le jugement d’adoption de l’enfant (...), l’adoption de ce dernier est ainsi intervenue, en l’état de l’instruction, dans des conditions contraires à l’ordre public international français
; que, dans ces conditions, la décision du ministre des affaires étrangères (...) ne peut être regardée comme ayant porté une atteinte grave et manifestement illégale à l’intérêt de l’enfant (...) ainsi qu’au droit au respect de la vie privée et familiale du requérant, qui constituent l’une et l’autre des libertés fondamentales.
»
Le requérant saisit le juge des référés du Conseil d’État d’une demande d’annulation de cette ordonnance, qui la rejeta le 12 juillet 2016 par le motif suivant
:
«
(...) Considérant (...) qu’il appartient à l’autorité administrative, sous le contrôle du juge de l’excès de pouvoir, de ne pas fonder sa décision sur des éléments issus d’un jugement étranger qui révélerait l’existence d’une fraude ou d’une situation contraire à la conception française de l’ordre public international ; qu’il résulte de l’instruction ainsi que des éléments recueillis au cours de l’audience que plusieurs incertitudes existent quant au respect, par [le requérant], des règles et principes gouvernant, tant en France qu’en Côte d’Ivoire, la procédure d’adoption ; qu’en particulier, il n’est pas certain que la mère biologique de l’enfant ait consenti à l’adoption ; que, dans ces circonstances, il n’apparaît pas, en l’état de l’instruction, que la décision du ministre des affaires étrangères et du développement international porte une atteinte manifestement illégale à l’intérêt supérieur de l’enfant (...) ainsi qu’au droit au respect de la vie privée et familiale du requérant.
»
3.
La demande de transcription du jugement d’adoption
Le requérant avait parallèlement, le 19 janvier 2016, déposé une demande de transcription du jugement d’adoption du tribunal de première instance d’Abidjan du 24 juillet 2015.
Le 6 septembre 2016, le procureur de la République de Nantes l’informa qu’en vertu des articles 370-3 et suivants du code civil, ce jugement était inopposable en France et ne pouvait faire l’objet d’une transcription sur les registres d’état civil. Il précisa ce qui suit
:
«
(...) les conditions de l’adoption plénière de droit français n’étaient pas réunies lors du prononcé de la décision d’adoption rendue en date du 24 juillet 2015 par le tribunal de première instance d’Abidjan (...). En effet, vous avez eu recours à un intermédiaire non officiel qui vous a présenté l’enfant et qui n’a pas suivi la procédure d’adoption interne exigée par la direction de la protection de l’enfance ivoirienne. Par ailleurs, des doutes sérieux sont soulevés sur la filiation de l’enfant, l’identité de sa mère biologique et donc la fiabilité du consentement à l’adoption de celle qui s’est présentée comme la mère biologique. Enfin, le jugement d’adoption a été prononcé avant que l’enquête sociale de la direction de la protection de l’enfant ne soit produite et ce à votre demande. Ces doutes sont confirmés par la ministre de la famille de Côte d’Ivoire, qui a retiré l’autorisation de sortie du territoire délivrée par son prédécesseur et a demandé au Garde des Sceaux l’annulation du jugement. (...)
»
Par une lettre adressée le 16 février 2017 au greffe de la Cour, le requérant a indiqué qu’il entendait contester cette décision par le biais d’une demande de mainlevée du refus de transcription.
4.
La situation de l’enfant
Le requérant indique que l’enfant a été placé en « famille d’accueil » en Côte d’Ivoire et qu’il prend les frais de ce placement en charge. Il ajoute qu’il se rend régulièrement en Côte d’Ivoire pour voir l’enfant ; il démontre notamment y être allé du 20 au 29 décembre 2016.
B.
Le droit et la pratique internes pertinents
Les articles L. 521-1 et L. 521-2 du code de justice administrative
sont ainsi libellés
:
Article L. 521-1
«
Quand une décision administrative, même de rejet, fait l’objet d’une requête en annulation ou en réformation, le juge des référés, saisi d’une demande en ce sens, peut ordonner la suspension de l’exécution de cette décision, ou de certains de ses effets, lorsque l’urgence le justifie et qu’il est fait état d’un moyen propre à créer, en l’état de l’instruction, un doute sérieux quant à la légalité de la décision. Lorsque la suspension est prononcée, il est statué sur la requête en annulation ou en réformation de la décision dans les meilleurs délais. La suspension prend fin au plus tard lorsqu’il est statué sur la requête en annulation ou en réformation de la décision.
»
Article L. 521-2
«
Saisi d’une demande en ce sens justifiée par l’urgence, le juge des référés peut ordonner toutes mesures nécessaires à la sauvegarde d’une liberté fondamentale à laquelle une personne morale de droit public ou un organisme de droit privé chargé de la gestion d’un service public aurait porté, dans l’exercice d’un de ses pouvoirs, une atteinte grave et manifestement illégale. Le juge des référés se prononce dans un délai de quarante-huit heures.
»
L’article 370-3 du code civil est rédigé comme il suit
:
«
Les conditions de l’adoption sont soumises à la loi nationale de l’adoptant ou, en cas d’adoption par deux époux, par la loi qui régit les effets de leur union. L’adoption ne peut toutefois être prononcée si la loi nationale de l’un et l’autre époux la prohibe.
L’adoption d’un mineur étranger ne peut être prononcée si sa loi personnelle prohibe cette institution, sauf si ce mineur est né et réside habituellement en France.
Quelle que soit la loi applicable, l’adoption requiert le consentement du représentant légal de l’enfant. Le consentement doit être libre, obtenu sans aucune contrepartie, après la naissance de l’enfant et éclairé sur les conséquences de l’adoption, en particulier, s’il est donné en vue d’une adoption plénière, sur le caractère complet et irrévocable de la rupture du lien de filiation préexistant.
»
GRIEF
Invoquant l’article 8 de la Convention, le requérant se plaint du refus opposé à sa demande tendant à l’obtention d’un visa pour faire venir en France l’enfant qu’il a adopté en Côte d’Ivoire. Il dénonce une violation de son droit et de celui de l’enfant au respect de leur vie privée et familiale.
1.
Y a-t-il eu épuisement des voies de recours internes, au sens de l’article
35 § 1 de la Convention, dès lors que le requérant a saisi le juge administratif de son grief tiré de l’article 8 de la Convention dans le cadre de la procédure en référé prévue par l’article L.
521-2 du code de justice administrative, eu égard en particulier aux compétences du juge des référés administratifs ainsi saisi, et au fait que des procédures en annulation du refus de visa sont pendantes devant le tribunal administratif de Nantes ?
Des circonstances telles que celles de l’espèce appellent-elles une décision particulièrement rapide des juridictions internes et, dans l’affirmative, une telle exigence spécifique de célérité doit-elle être prise en compte pour juger si le recours à une procédure en référé telle que celle prévue par l’article
L.
521-2 du code de justice administrative suffit pour épuiser les voies de recours internes, au sens de l’article 35 § 1 de la Convention
?
2.
Dans l’hypothèse où il serait jugé que le requérant a épuisé les voies de recours internes, le rejet de sa demande tendant à l’obtention d’un visa pour faire venir R. en France emporte-t-il violation du droit du requérant au respect de sa vie privée ou de son droit au respect de sa vie familiale, au sens de l’article 8 de la Convention
?