Pushkarev împotriva Rusiei

Decizia nr. 2857/13 Igor Olegovich PUSHKAREV împotriva Rusiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care așezează la 14 martie 2017 în calitate de comitet compus din: Helen Keller, președinte, Pere Pastor Vilanova, Alena Poláčková, judecători și Fatoș Aracı, secretar adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 13 noiembrie 2012, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat cere Curții să elimine aplicarea din lista cazurilor și răspunsul reclamantului la prezenta declarație, după ce a deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Igor Olegovich Pushkarev, este un național rus, care s-a născut în 1986 și trăiește în Sf. Petersburg.

El a fost reprezentat în fața Curții de către dl I. Panchenko, un avocat practicant la Sf. Petersburg. Guvernul Rus (“Guvernul”) a fost reprezentat de dl G. Matyushkin, reprezentant al Federației Ruse la Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Reclamantul s-a plâns în temeiul articolului 5 § 4 cu privire la examinarea excesivă a recursului său împotriva unei hotărâri de detenție. La 27 aprilie 2016, reclamația reclamantului a fost comunicată guvernului. Prin scrisoarea din 15 septembrie 2016, Guvernul a informat Curtea că propune să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemei susținute de reclamant. De asemenea, au solicitat Curtea să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție.

În declarația lor, Guvernul a recunoscut că revizuirea licenței detenției anterioare a reclamantului era incompatibilă cu cerința de „velocitate” prevăzută la art. 5 § 4 și a declarat că sunt dispuși să plătească ca satisfacție 1 500 EUR reclamantului. Restul declarației lor furnizate după cum urmează: „Suma menționată mai sus, care să acopere orice prejudiciu material și moral, precum și costurile și cheltuielile, va fi eliberată de orice impozite care ar putea fi aplicabile. Va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte în temeiul art. 37 § 1 din Convenția Europeană pentru Drepturile Omului. În cazul în care nu a plătit această sumă în termenul de trei luni, Guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale.

Această plată va constitui rezoluția finală a cazului.” În scrisoarea sa din 18 octombrie 2016, reclamantul a informat Curtea că este de acord cu termenii declarației guvernamentale. DREPTUL Tribunalul consideră că acordul reclamantului cu termenii declarației făcute de Guvern este considerat ca o soluție prietenoasă între părți (a se vedea Bakal și alții c. Turcia (dec.), nr. 8243/08, 5 iunie 2012 și Cēsnieks c. Letonia) (dec.), nr. 9278/06, § 34, 6 martie 2012). Prin urmare, Curtea ia act de această soluție prietenoasă atinsă între părți. Este satisfăcătoare că soluția se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale, și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererilor.

Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să se scoată cererea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în engleză și notificată în scris la 6 aprilie 2017. Fatoș Aracı Helen Keller Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 2857/13 Igor Olegovich PUSHKAREV against Russia The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 14 March 2017 as a Committee composed of: Helen Keller, President, Pere Pastor Vilanova, Alena Poláčková, judges, and Fatoș Aracı, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 13 November 2012, Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases and the applicant’s reply to this declaration, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Igor Olegovich Pushkarev, is a Russian national, who was born in 1986 and lives in St Petersburg. He was represented before the Court by Mr I. Panchenko, a lawyer practising in St Petersburg. The Russian Government (“the Government”) were represented by Mr G. Matyushkin, Representative of the Russian Federation at the European Court of Human Rights. The applicant complained under Article 5 § 4 about excessively long examination of his appeal against a detention order. On 27 April 2016 the applicant’s complaint was communicated to the Government. By letter of 15 September 2016 the Government informed the Court that they propose to make a unilateral declaration with a view to resolving the issue raised by the applicant.

They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article 37 of the Convention. In their declaration the Government acknowledged that the review of the lawfulness of the applicant’s pre-trial detention was incompatible with the “speediness” requirement of Article 5 § 4 and stated their readiness to pay EUR 1,500 to the applicant as just satisfaction. The remainder of their declaration provided as follows: “The sum referred to above, which is to cover any pecuniary and non-pecuniary damage as well as costs and expenses, will be free of any taxes that may be applicable. It will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court pursuant to Article 37 § 1 of the European Convention on Human Rights.

In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. This payment will constitute the final resolution of the case.” In his letter of 18 October 2016 the applicant informed the Court that he agreed to the terms of the Government’s declaration. THE LAW The Court considers that the applicant’s agreement to the terms of the declaration made by the Government shall be considered as a friendly settlement between the parties (see Bakal and Others v. Turkey (dec.), no. 8243/08, 5 June 2012 and Cēsnieks v. Latvia (dec.), no. 9278/06, § 34, 6 March 2012). The Court therefore takes note of the said friendly settlement reached between the parties.

It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the applications. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 6 April 2017. Fatoș Aracı Helen Keller Deputy Registrar President