NIKOLOV v. BULGARIA

Comunicat la 23 martie 2017 CINCEA SECȚIUNE Cererea nr. 3686/17 Viktor Dimov NIKOLOV împotriva Bulgariei introdusă la 3 ianuarie 2017 OBIECTUL L În special, mânerele și gleznele sale au fost încătușate de partea metalică a unui pat atașat la sol al unei celule situate în partea cu supraveghere sporită a aceleiași închisori. Reclamantul a fost detașat de trei ori pe zi pentru a primi hrană și apă sau pentru a se duce la toaletă. În mai 2014, a introdus în fața instanțelor o acțiune în despăgubire pentru relele tratamente efectuate cu această ocazie împotriva Direcției generale pentru executarea pedepselor.

Prin hotărârea din 25 martie 2015, tribunalul administrativ Varna a acceptat parțial cererea sa și i-a acordat o sumă de 3 000 de levs bulgare (aproximativ 1 500 EUR) pentru prejudicii morale; printr-o hotărâre definitivă din 4 iulie 2016, Curtea Administrativă Supremă a anulat hotărârea primei instanțe pe motiv că mijloacele de imobilizare utilizate erau necesare și a respins acțiunea reclamantului; acesta din urmă consideră că circumstanțele din speță au generat o încălcare a drepturilor sale protejate prin articolele 3 și 13 din convenție. RĂSPUNSURI LA PĂRȚILE INTERESATE DE recurent pe un pat între 24 și 28 aprilie 2011 la închisoarea Varna a constituit o măsură contrară articolului 3 din convenție?

A avut reclamantul la dispoziția sa, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin care și-ar fi putut formula interdicția de necunoaștere a art. 3

Communiquée le 23 mars 2017

CINQUIÈME SECTION

Requête n o 3686/17 Viktor Dimov NIKOLOV contre la Bulgarie introduite le 3 janvier 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne l’immobilisation du requérant du 24 au 28 avril 2011, à la suite de sa tentative de s’évader de la prison de Varna où il purge une peine d’emprisonnement à perpétuité. En particulier, ses poignées et ses chevilles furent menottées à la partie métallique d’un lit fixé au sol d’une cellule située dans la partie à surveillance renforcée de la même prison. Le requérant fut détaché trois fois par jour pour recevoir de la nourriture et de l’eau, ou pour se rendre aux toilettes. En mai 2014, il introduisit auprès des tribunaux une action en dédommagement pour mauvais traitements subis à cette occasion contre la Direction générale de l’exécution des peines. Par un jugement du 25 mars 2015, le tribunal administratif de Varna fit partiellement droit à sa demande et lui accorda une somme de 3 000 levs bulgares (environ 1 500 euros) pour préjudice moral.

Par un arrêt définitif du 4 juillet 2016, la Cour administrative suprême annula le jugement de la première instance au motif que les moyens d’immobilisation utilisés étaient nécessaires, et rejeta l’action du requérant. Ce dernier considère que les circonstances de l’espèce ont engendré une violation de ses droits protégés par les articles 3 et 13 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. L’immobilisation du requérant sur un lit du 24 au 28 avril 2011 à la prison de Varna constituait-elle une mesure contraire à l’article 3 de la Convention ? L’application de cette mesure était-elle rendue nécessaire par le comportement du requérant ( Dimcho Dimov c. Bulgarie , n o 57123/08, 16 décembre 2014) ? 2. Le requérant avait-il à sa disposition, comme l’exige l’article 13 de la Convention, un recours interne effectif au travers duquel il aurait pu formuler son grief de méconnaissance de l’article 3 ?