MARIANI c. ITALIE

SECȚIUNEA 1 Cerere nr. 25172/10 Franco MARIANI împotriva Italiei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea I), care are loc la 28 martie 2017 într-un comitet compus din Kristina Pardalos, președinte, Robert Spano, Pauliine Koskelo, judecători, și Renata Degener, g refire adjunctă de secțiune, având în vedere cererea formulată mai sus la 28 aprilie 2010, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, domnul Franco Mariani, este un resortisant italian născut în 1926 și locuiește în Usmate Velate. Guvernul italian ( Invocând articolele 6 și 13 din Convenție, reclamantul se plângea de neexecutarea decretului Ministerului Apărării nr. 524 din 2008 care recunoaște reclamantului dreptul de a obține o pensie de invaliditate ( 1, cererea a fost comunicată guvernului care și-a transmis observațiile cu privire la admisibilitate și la temeinicia acestora.

Aceste observații au fost adresate reclamantului care a fost invitat să le prezinte. Scrisoarea grefei a rămas fără răspuns. Printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire din 24 octombrie În temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, Curtea a atras atenția reclamantului asupra faptului că termenul acordat pentru prezentarea observațiilor sale a fost încheiat de la 1 ianuarie 2016. În plus, Comisia a precizat că, în temeiul aceluiași articol, putea elimina o cerere din rol în cazul în care, la fel ca în speță, circumstanțele sugerează că reclamantul nu intenționează să o mențină. Scrisoarea a ajuns bine la reclamantul care nu a răspuns la aceasta. ÎN În lumina celor de mai sus, Curtea concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea [art. 37 alineatul (1) litera (a) din Convenție].

În absența unor circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii în sensul articolului 37 alineatul (1) din Convenție. Prin urmare, este necesar să se elimine cauza rolului. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Făcut în franceză și apoi comunicat în scris la 20 aprilie 2017. Renata Degener Kristina Pardalos Asistent Președinte

PREMIÈRE SECTION

DÉCISION Requête n o 25172/10 Franco MARIANI contre l’Italie La Cour européenne des droits de l’homme (première section), siégeant le 28 mars 2017 en un comité composé de : Kristina Pardalos, présidente, Robert Spano, Pauliine Koskelo, juges, et de Renata Degener, g reffière adjointe de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 28 avril 2010, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Le requérant, M. Franco Mariani, est un ressortissant italien né en 1926 et résidant à Usmate Velate. Le gouvernement italien (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M me E. Spatafora et son coagent, M me P. Accardo. Invoquant les articles 6 et 13 de la Convention, le requérant se plaignait de la non-exécution du décret du ministère de la Défense n o 524 de 2008 qui reconnait au requérant le droit à obtenir une pension d’invalidité (« pensione privilegiata »). Après avoir requalifié les griefs soulevés par le requérant sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1, la requête a été communiquée au gouvernement qui a transmis ses observations sur la recevabilité et le bien-fondé de ceux ‑ ci.

Ces observations ont été adressées au requérant qui a été invité à présenter les siennes. La lettre du greffe est demeurée sans réponse. Par une lettre recommandée avec accusé de réception du 24 octobre 2016, sur le fondement de l’article 37 § 1 a) de la Convention, la Cour a attiré l’attention du requérant sur le fait que le délai qui lui était imparti pour la présentation de ses observations était échu depuis le 1 er septembre 2016 et qu’il n’en avait pas sollicité la prolongation. Elle a en outre précisé qu’aux termes de ce même article, elle pouvait rayer une requête du rôle lorsque, comme en l’espèce, les circonstances donnent à penser que le requérant n’entend pas maintenir celle-ci. La lettre est bien parvenue au requérant qui n’y a pas répondu.

EN DROIT À la lumière de ce qui précède, la Cour conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête (article 37 § 1 a) de la Convention). En l’absence de circonstances particulières touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles, la Cour considère qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête, au sens de l’article 37 § 1 in fine de la Convention. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide de rayer la requête du rôle. Fait en français puis communiqué par écrit le 20 avril 2017. Renata Degener Kristina Pardalos Greffière adjointe Présidente