Bodnar și alții împotriva Ucrainei

Traducere în română Auto

A doua secțiune CAUZĂ DE BONDAR ȘI ALȚII v. UKRAINE (Declarația nr. 10071/11 și altele 2 - a se vedea lista anexată HOTĂRÂREA Strasburg 6 aprilie 2017 Această hotărâre este finală, dar poate fi supusă revizuirii editoriale. În cazul Bodnar și alții v. Ucraina, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care stă în calitate de comitet compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judecători și Karen Reid, grefierul secțiunii, având deliberat în privat la 16 martie 2017, pronunță următoarea hotărâre, care a fost adoptată la data respectivă: PROCEDURA Cazul a fost originat în cererile împotriva Ucrainei depuse la Curte în temeiul articolului 34 din Convenția pentru Protecția Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale („Convenția”) privind diferitele date indicate în tabelul adăugat.

Cerințele au fost comunicate Guvernului Ucrainean („Guvernului”). FACTE Lista reclamanților și detaliile relevante ale cererilor sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamanții se plângeau de lungimea excesivă a procedurilor penale și de lipsa unui remediu eficace în dreptul intern. În cererile nos 10071/11 și 64918/14, reclamanții au formulat, de asemenea, alte plângeri în temeiul dispozițiilor Convenției. Având în vedere subiectul similar al cererilor, Curtea consideră oportun să le examineze împreună într-o hotărâre unică. II. ÎNCĂLCAREA ALEGATĂ A ARTICOLUL 6 § 1 ȘI ARTICOLUL 13 AL CONVENȚIEI Reclamanții se plângeau în principal că durata procedurii penale în cauză era incompatibilă cu cerințele privind „tempul motivabil” și că nu aveau niciun remediu eficace în acest sens.

„În hotărârea de ... orice acuzație penală împotriva lui, toată lumea are dreptul la ... o audiere într-un timp rezonabil de [a] ... tribunal...” art. 13 „Toată persoana a căror drepturi și libertăți sunt încălcate în [] Convenție are un remediu eficace înaintea unei autorități naționale, în ciuda faptului că încălcarea a fost comisă de persoane care acționează în calitate oficială.” Curtea reiterează că raționalitatea duratei procedurii trebuie evaluată în funcție de circumstanțele cauzei și în ceea ce privește următoarele criterii: complexitatea cauzei, comportamentul reclamanților și autorităților competente și ceea ce era în joc pentru reclamanții în litigiu (a se vedea, printre multe alte autorități, Pélissier și Sassi c. Franța [GC], nr. 25444/94, § 67, CEDO 1999 II, și Frydlender c. Franța [GC], nr. 30979/96, § 43, CEDO 2000 VII).

În cazul principal al Merit c. Ucraina, nr. 66561/01, 30 martie 2004, Curtea a constatat deja o încălcare în ceea ce privește chestiuni similare cu cele din acest caz. După examinarea tuturor materialelor prezentate, Curtea nu a constatat niciun fapt sau argument care să-l convingă să ajungă la o concluzie diferită în ceea ce privește admisibilitatea și meritul acestor plângeri. Având în vedere jurisprudența sa pe această temă, Curtea consideră că, în cazul instantaneu, durata procedurii a fost excesivă și nu a îndeplinit cerința de „tempă rațională”. 10. Prin urmare, aceste plângeri sunt admisibile și dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție. III. 10071/11 și 64918/14, reclamanții au prezentat alte plângeri care au susținut, de asemenea, probleme în temeiul Convenției, în conformitate cu jurisprudența relevantă bine stabilită a Curții (a se vedea tabelul apendice).

Aceste plângeri nu sunt vădit nefondate în sensul articolului 35 (a) din Convenție, și nu sunt inadmisibile pe niciun alt motiv, în consecință, trebuie să fie declarate admisibile. După examinarea tuturor informațiilor de dinaintea acestuia, Curtea concluzionează că acestea dezvăluie, de asemenea, încălcări ale Convenției în funcție de concluziile sale din Ivanov v. Ucraina, nr. 1507/02, 7 decembrie 2006. IV. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENȚIUNII 13. art. 41 din Convenție prevede: „Dacă Curtea constată că a existat o încălcare a Convenției sau a Protocolelor sale, și în cazul în care dreptul intern al Înaltei Parte contractante în cauză permite numai repararea parțială, Curtea oferă, dacă este necesar, satisfacție echitabilă părții vătămate.” 14. Legea (a se vedea, în special, Bevz c. Ucraina, nr. 7307/05, § 52, 18 iunie 2009), Curtea consideră că este rezonabil atribuirea sumelor indicate în tabelul adăugat.

15. Curtea consideră că rata dobânzii implicite ar trebui să se bazeze pe rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene, la care ar trebui adăugate trei puncte procentuale.

Decide să se alăture cererilor; declară că cererile sunt admisibile; declară că aceste cereri dezvăluie încălcarea articolului 6 § 1 și a articolului 13 din Convenție privind durata excesivă a procedurii penale; declară că a existat o încălcare în ceea ce privește celelalte plângeri formulate în temeiul jurisprudenței bine stabilite a Curții (a se vedea tabelul anexat); deține (a) că statul pârât trebuie să plătească reclamanților, în termen de trei luni, sumele indicate în tabelul adăugat, care urmează să fie convertite în moneda statului interesat la rata aplicabilă la data decontare; (b) care de la expirarea celor trei luni menționate mai sus până la decontarea dobânzilor simple se achită pe sumele de mai sus la o rată egală cu rata de creditare marginală a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de nerambursare plus trei puncte procentuale.

Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 aprilie 2017, în conformitate cu articolele 2 și 3 din Regulamentul Curții. Karen Reid Vincent A. De Gaetano Președintele grefierului ANNEXĂ Lista cererilor care prezintă plângeri în temeiul articolului 6 § 1 și al articolului 13 din Convenție (lungimea excesivă a procedurilor penale și lipsa oricărui remediu eficace în dreptul intern) Nr. cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Încheierii procedurii Lungime totală a jurisdicției Niveluri de jurisdicție Alte plângeri în cadrul jurisprudenței bine stabilite Valoarea acordată pentru prejudiciu material și moral și costuri și cheltuielile per reclamant (în euro) [1] 10071/11 01/02/2011 Sergiy Ivanovych Bodnar 07/02/1966 29/10/1997 27/02/2012 14 ani, 3 luni și 30 zile 1 nivel de competență Prot.

4 Art. 2 (1) - lungimea excesivă a obligației de a nu abscond 8.600 65132/13 08/10/2013 Viktor Viktorovych Rudnytskyy 04/05/1962 Alla Volodymyrivna Pylypenko 23/12/1976 28/02/2003 30/09/2015 12 ani, 7 luni și 3 zile 3 niveluri de jurisdicție 4.200 64918/14 24/09/2014 Oleg Vasylyovych Grabovskyy 21/12/1971 05/06/2009 11/12/2015 6 ani, 6 luni și 7 zile 1 nivel de jurisdicție Prot. 4 Art. 2 (1) - lungimea excesivă a obligației de a nu absconda 3.100 [1] În plus, orice impozit care poate fi taxabil pentru solicitanți.

FOURTH SECTION

CASE OF BODNAR AND OTHERS v. UKRAINE (Application no. 10071/11 and 2 others - see appended list ) JUDGMENT STRASBOURG 6 April 2017 This judgment is final but it may be subject to editorial revision. In the case of Bodnar and Others v. Ukraine, The European Court of Human Rights (Fourth Section), sitting as a Committee composed of: Vincent A. De Gaetano, President, Egidijus Kūris, Gabriele Kucsko-Stadlmayer, judges, and Karen Reid, Section Registrar, Having deliberated in private on 16 March 2017, Delivers the following judgment, which was adopted on that date: PROCEDURE

The case originated in applications against Ukraine lodged with the Court under Article 34 of the Convention for the Protection of Human Rights and Fundamental Freedoms (“the Convention”) on the various dates indicated in the appended table.

The applications were communicated to the Ukrainian Government (“the Government”). THE FACTS

The list of applicants and the relevant details of the applications are set out in the appended table.

The applicants complained of the excessive length of criminal proceedings and of the lack of any effective remedy in domestic law. In applications nos. 10071/11 and 64918/14, the applicants also raised other complaints under the provisions of the Convention. THE LAW I.

JOINDER OF THE APPLICATIONS

5. Having regard to the similar subject matter of the applications, the Court finds it appropriate to examine them jointly in a single judgment. II.

ALLEGED VIOLATION OF ARTICLE

6 § 1 AND ARTICLE

13 OF THE CONVENTION

6. The applicants complained principally that the length of the criminal proceedings in question had been incompatible with the “reasonable time” requirement and that they had no effective remedy in this connection. They relied on Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention, which read as follows: Article 6 § 1 “In the determination of ... any criminal charge against him, everyone is entitled to a ... hearing within a reasonable time by [a] ... tribunal...” Article 13 “Everyone whose rights and freedoms as set forth in [the] Convention are violated shall have an effective remedy before a national authority notwithstanding that the violation has been committed by persons acting in an official capacity.”

The Court reiterates that the reasonableness of the length of proceedings must be assessed in the light of the circumstances of the case and with reference to the following criteria: the complexity of the case, the conduct of the applicants and the relevant authorities and what was at stake for the applicants in the dispute (see, among many other authorities, Pélissier and Sassi v. France [GC], no. 25444/94, § 67, ECHR 1999 ‑ II, and Frydlender v. France [GC], no. 30979/96, § 43, ECHR 2000 ‑ VII).

In the leading case of Merit v. Ukraine, no. 66561/01, 30 March 2004, the Court already found a violation in respect of issues similar to those in the present case.

Having examined all the material submitted to it, the Court has not found any fact or argument capable of persuading it to reach a different conclusion as to the admissibility and merits of these complaints. Having regard to its case-law on the subject, the Court considers that in the instant case the length of the proceedings was excessive and failed to meet the “reasonable time” requirement.

10.

The Court further notes that the applicants did not have at their disposal an effective remedy in respect of these complaints.

11.

These complaints are therefore admissible and disclose a breach of Article 6 § 1 and of Article 13 of the Convention. III.

REMAINING COMPLAINTS

12. In applications nos. 10071/11 and 64918/14, the applicants submitted other complaints which also raised issues under the Convention, in accordance with the relevant well-established case-law of the Court (see appended table). These complaints are not manifestly ill-founded within the meaning of Article 35 § 3 (a) of the Convention, nor are they inadmissible on any other ground. Accordingly, they must be declared admissible. Having examined all the material before it, the Court concludes that they also disclose violations of the Convention in the light of its findings in Ivanov v. Ukraine , no. 15007/02, 7 December 2006. IV.

APPLICATION OF ARTICLE 41 OF THE CONVENTION

13. Article 41 of the Convention provides: “If the Court finds that there has been a violation of the Convention or the Protocols thereto, and if the internal law of the High Contracting Party concerned allows only partial reparation to be made, the Court shall, if necessary, afford just satisfaction to the injured party.”

14.

Regard being had to the documents in its possession and to its case ‑ law (see, in particular, Bevz v. Ukraine, no. 7307/05, § 52, 18 June 2009), the Court finds it reasonable to award the sums indicated in the appended table.

15.

The Court considers it appropriate that the default interest rate should be based on the marginal lending rate of the European Central Bank, to which should be added three percentage points. FOR THESE REASONS, THE COURT, UNANIMOUSLY, 1. Decides to join the applications; 2. Declares the applications admissible; 3. Holds that these applications disclose a breach of Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention concerning the excessive length of criminal proceedings; 4. Holds that there has been a violation as regards the other complaints raised under well-established case-law of the Court (see appended table); 5. Holds (a) that the respondent State is to pay the applicants, within three months, the amounts indicated in the appended table, to be converted into the currency of the respondent State at the rate applicable at the date of settlement; (b) that from the expiry of the above-mentioned three months until settlement simple interest shall be payable on the above amounts at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. Done in English, and notified in writing on 6 April 2017, pursuant to Rule 77 §§ 2 and 3 of the Rules of Court. Karen Reid Vincent A. De Gaetano Registrar President APPENDIX List of applications raising complaints under Article 6 § 1 and Article 13 of the Convention (excessive length of criminal proceedings and lack of any effective remedy in domestic law) No. Application no. Date of introduction Applicant name Date of birth Start of proceedings End of proceedings Total length Levels of jurisdiction Other complaints under well-established case-law Amount awarded for pecuniary and non-pecuniary damage and costs and expenses per applicant (in euros) [1] 10071/11 01/02/2011 Sergiy Ivanovych Bodnar 07/02/1966 29/10/1997 27/02/2012 14 years, 3 months and 30 days 1 level of jurisdiction Prot. 4 Art. 2 (1) - excessive length of obligation not to abscond 8,600 65132/13 08/10/2013 Viktor Viktorovych Rudnytskyy 04/05/1962 Alla Volodymyrivna Pylypenko 23/12/1976 28/02/2003 30/09/2015 12 years, 7 months and 3 day 3 levels of jurisdiction 4,200 64918/14 24/09/2014 Oleg Vasylyovych Grabovskyy 21/12/1971 05/06/2009 11/12/2015 6 years, 6 months and 7 days 1 level of jurisdiction Prot. 4 Art. 2 (1) - excessive length of obligation not to abscond 3,100 [1] Plus any tax that may be chargeable to the applicants.