- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 26 aprilie 2017
- Stat pârât
- MDA
- Concluzia
- Comunicată guvernului
Bandalac împotriva Republicii Moldova
Traducere în română Auto
Comunicat la 26 aprilie 2017 SECȚIUNE Cerere nr. 17709/14 Aglaia BANDALAC împotriva Republicii Moldova depusă la 15 februarie 2014 OBIECTUL CAUZEI Cererea se referă la violul reclamantului de către o persoană privată și la modul în care statul și-a îndeplinit obligațiile sale pozitive în temeiul articolului 3 din convenție. În special, după constatarea faptului vinovat de violarea victimei, instanțele interne i-au impus o condamnare suspendată de trei ani și l-au obligat să plătească victimei prejudiciu moral de aproximativ 170 de euro. Reclamantul susține o încălcare a articolului 3 din Convenție ca urmare a blândeței pedepsei impuse criminalului atacului nepecuniat. Întrebarea TO PARTE A existat o încălcare a articolului 3 din Convenție în acest caz?
În special, sentința pronunțată la R.R. a furnizat un recurs suficient pentru reclamant și are un efect disuasiv pentru a preveni apariția unor infracțiuni similare în viitor (a se vedea Okkalı v. Turcia , nr. 52067/99, CEDH 2006 XII (extracte))?
Communicated on 26 April 2017
SECOND SECTION
Application no. 17709/14 Aglaia BANDALAC against the Republic of Moldova lodged on 15 February 2014
SUBJECT MATTER OF THE CASE
The application concerns the applicant’s rape by a private individual and the manner in which the State discharged its positive obligations under Article 3 of the Convention. In particular, after finding the perpetrator guilty of having raped the victim, the domestic courts imposed on him a suspended sentence of three years and obliged him to pay the victim non-pecuniary damage of some 170 euros. The applicant alleges a violation of Article 3 of the Convention as a result of the mildness of the penalty imposed on the perpetrator of the impugned attack. QUESTION tO THE PARTIES Has there been a violation of Article 3 of the Convention in the present case? In particular, did the sentence passed on R.R.
provide a sufficient redress for the applicant and have a deterrent effect so as to prevent the occurrence of similar crimes in the future (see Okkalı v. Turkey , no. 52067/99, ECHR 2006 ‑ XII (extracts))?