CtEDO 16.05.2017 Auto

ÇOLAK ET KASIMOĞULLARI c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
16.05.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ÇOLAK ET KASIMOĞULLARI c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 75484/12 Mehmet ÇOLAK și Ali chaselik KASIMOULLARI împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 16 mai 2017 într-un comitet compus din Ledi Bianku, președinte, Valeriu Grițco, Stephanie Morou-Vikström, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de către reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie DEFICIENTII, dl Mehmet étolak și dl Ali chaselik Kas Yeniden Özgür Gündem și al doilea este proprietarul acesteia. Ei au fost reprezentai în fața Curii de către M Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de părți, pot fi rezumate după cum urmează. La 14 februarie 2003, ziarul Yeniden Özgür Gündem a publicat două articole intitulate Primul articol a prezentat Abdullah Öcalan ca lider al poporului kurd. În ceea ce privește al doilea articol, acesta a raportat o declarație din partea PJA (Partea femeii libere), ramura feminină a organizației ilegale PKK (Partea lucrătorilor din Kurdistan, o organizație armată ilegală) KADEK (Congresul pentru libertate și democrație din Kurdistan) și invită femeile să acționeze împotriva sistemului care, conform PJA, încerca să le confiște liberul arbitru, munca și identitatea lor și să ducă o luptă comună pentru a dejuca un complot care ar fi amenințat viitorul Turciei. Pornind de la faptul că libertatea președintelui Apo (Abdullah Öcalan) este libertatea noastră, invităm tinerele fete la Munții Libertății, femeile și mamele noastre să fie pioniere ale rebeliunii (serhildan) pe străzi Printr-un act de punere sub acuzare din 26 februarie 2003, procurorul Republicii lângă curtea de securitate din statul în care se află statul în care se află statul în cauză a pus sub acuzare documentele de asistență și asistență pentru o bandă armată și pentru publicarea declarațiilor făcute de o organizație ilegală armată, infracțiuni prevăzute la art. 169 din Codul penal și, respectiv, la art. 5 alin. (2) și, respectiv, art. 6 alin. (4) din Legea nr. 3713. 6. La 14 mai 2007, instanța de dasezis a adresat reclamanților, în legătură cu publicarea articolului intitulat: mai 2007, nu este posibil să se facă pete negre pe paginile de pete de culoare albă, de la șeful de asistență și de la asistența pentru o bandă armată. În schimb, în ceea ce privește articolul intitulat PJA: pe care femeile îl inovează! În conformitate cu art. 6 alineatul (2) și art. 4 din Legea nr. 3713, Comisia i-a considerat vinovați de faptul că acest text raporta declarația ramurii feminine a organizației ilegale PKK KADEK, condamnându-l pe dl Kas Cărți turcești (TRY) și domnul Céolak cu o amendă de 524 TRY (aproximativ 583 EUR) și, respectiv, 291 EUR de la cursul de schimb în vigoare la momentul respectiv). În plus, aceasta a precizat că hotărârea era susceptibilă de recurs. La 2 iulie 2007, reclamanții s-au ocupat de casare prin invocarea articolelor 6 și 10 din convenție. La 17 mai 2010, Curtea de Casație a respins recursul pe motiv că hotărârea contestată era definitivă, având în vedere că valoarea amenzilor aplicate era mai mică decât limita legală care permitea recursul. La 12 iulie 2010, procurorul general al statului membru în cauză a emis două titluri de recuperare a amenzilor. 10. La 29 iulie 2010, sesizată de procurorul general al statului, tribunalul districtual al aceluiași oraș a reconsiderat acuzațiile aduse împotriva domnului Kas noiembrie 2009, care îi submina pe proprietarii organelor de presă la sancțiunea penală prevăzută la art. 6 alineatul (4) din Legea nr. 3713. În cele din urmă, aceasta a pronunțat anularea condamnării dlui Kas 6352, care a intrat în vigoare la 5 iulie 2012, a suspendat executarea pedepsei cu închisoarea în culpă împotriva acestuia din urmă și a dispus, de asemenea, plasarea sub control judiciar a acesteia timp de trei ani. Dreptul și practica internă relevantă 12. 3713, așa cum a fost în vigoare la data faptelor, dispune, în părțile sale relevante în speță : mai mult decât persoana care tipărește sau publică declarații sau tracte de organizații teroriste este pedepsit cu o amendă de 5-10 milioane de lire turce. (...) Atunci când faptele descrise la paragrafele de mai sus sunt comise prin intermediul revistelor menționate la art. 3 din Legea nr. 5680 în presă, editorul este, de asemenea, condamnat la o amendă egală cu 90% din cifra medie a vânzărilor din luna precedentă, în cazul în care frecvența de publicare a revistei este mai mică de o lună, sau din cifra vânzărilor realizate de ultimul număr al revistei, în cazul în care aceasta apare o dată pe lună sau mai puțin frecvent (...) Cu toate acestea, nu poate fi mai mică de 50 de milioane de lire turce. În urma modificărilor aduse de Legea nr. 5532 din 29 iunie 2006 și de Legea nr. 6459 din 11 aprilie 2013, la art. 6 § 2 și la art. 4 din Legea nr. 3713 se citește astfel în părțile relevante ale acesteia. Oricine tipărește sau publică declarații sau fluturașe ale organizațiilor teroriste care legitizează sau fac legalizarea metodelor de constrângere, de violență sau de amenințare a unor astfel de organizații sau de utilizare a unor astfel de metode este pedepsit cu o pedeapsă de închisoare de la un an la trei ani. (...) În cazul în care faptele menționate la alineatele de mai sus sunt comise prin intermediul presei și al publicării, responsabilii cu publicarea organismelor de presă și de publicare care nu au participat la comisia pentru încălcarea dreptului comunitar sunt, de asemenea, condamnați la o pedeapsă între 1 000 și 10 000 de zile-amendă 14. În 2015, Curtea Constituțională a pronunțat în două cauze cu privire la condamnarea responsabililor de presă în temeiul articolului 6 alineatul (2) și al articolului 4 din Legea nr. 3713 (Ali Gürbüz și Hasan Bayar, n 2013/568, 24 iunie 2015 și Ali Gürbüz, 2013/724, 25 iunie 2015). În ambele cauze, Comisia a concluzionat că încălcarea libertății de exprimare a părților interesate pe motiv că declarațiile în litigiu nu conțineau niciun apel la violență, la ură sau la revoltă înarmată. Pasajele relevante în speță în cauza Ali Gürbüz și Hasan Bayar (precitate) se citesc astfel. Constatările conform cărora publicarea considerentelor de mai sus (Abdullah Öcalan pe anumite subiecte) constituie actul de punere în liberă circulație a unor declarații de persoane cu caracter terorist, iar decizia de suspendare a urmăririi penale trebuie analizată. O interferență în libertatea de exprimare și difuzarea ideilor nu poate fi justificată numai de o considerație legată de personalitatea unui individ. De asemenea, publicarea opiniilor și a gândurilor unui membru sau a unui lider al unei organizații ilegale nu poate justifica, în sine, o interferență în libertatea de exprimare și de a difuza idei. Într-adevăr, o astfel de abordare ar împiedica exercitarea drepturilor constituționale și ar priva anumite persoane sau grupuri de persoane de drepturile protejate prin art. 26 din Constituție ( Abdullah Öcalan § 101). Trebuie subliniat faptul că autoritățile publice dispun de o marjă de apreciere foarte îngustă atunci când este vorba despre condamnarea unor persoane fizice. Declarațiile de presă, cum ar fi articolul publicat de reclamanți. Ideile care nu sunt salutate de autoritățile publice sau de o parte a populației nu pot face obiectul unor restricții atâta timp cât acestea nu incită la violență, nu legitimează actele teroriste și nu invocă discursurile de ură. Luat în ansamblu, articolul în cauză nu poate fi considerat ca făcând laapologia violenței și cu privire la adoptarea metodelor teroriste, adică violența, ura, răzbunarea sau rezistența armată. (...) GRIFS 15. Invocând art. 10 din Convenție, reclamanții se plâng de o încălcare a libertății lor de exprimare din cauza condamnărilor pe care le-au făcut. 16. La unghi de la art. 13 din Convenție, aceștia se plâng de absența unei căi de atac interne eficiente prin intermediul căreia ar fi putut să-și prezinte obiecțiile care decurg din art. 10 din Convenție. ÎN DREPTUL A. Cu privire la art. 10 din Convenție 17. Reclamanții susțin că condamnarea lor penală pronunțată ca urmare a publicării articolelor de presă în litigiu le-a încălcat dreptul la libertatea de exprimare. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de a înțelege și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni din partea autorităților publice și fără a ține seama de graniță. (...) exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității, protecției reputației sau a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea autorității judiciare. 18. Curtea arată că, printr-o hotărâre din 29 iulie 2010, instanța de asediu a decis să-l acuze pe dl Kas Cu toate acestea, Comisia nu consideră că este necesar să se ia în considerare întrebarea dacă acesta se mai poate preface încă victimă a unei încălcări a articolului 10 din Convenție, întrucât aceasta este, în orice caz, inadmisibilă. Curtea observă că ingerința denunțată era prevăzută de lege și că aceasta urmărea mai multe scopuri legitime în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție, și anume menținerea securității publice, apărarea ordinii și prevenirea criminalității Gözel și Özer c. Turcia 43453/04 și 31098/05, §§ 43-45, 6 iulie 2010 și Belek c. Turcia, nr 36827/06, 36828/06 și 36629/06, § 26, 20 noiembrie 2012). Astfel, Comisia constată că litigiul se referă la întrebarea dacă ingerința era necesară într-o societate democratică 20. În această privință, Curtea constată că reclamanții au fost urmăriți pentru publicarea unei declarații în scris a unei organizații ilegale armate prin intermediul unui cotidian al cărui redactor principal și, respectiv, proprietar erau. Este vorba despre o declarație redactată de PJA, ramura feminină a PKK/KADEK, lansând un apel la o luptă comună al cărei scop ar fi fost de a dejuca un complot care, conform PJA, amenință viitorul țării. Curtea dorește să sublinieze următorul pasaj: Pornind de la faptul că libertatea președintelui Apo (Abdullah Öcalan) este libertatea noastră, invităm tinerele fete la Munții Libertății, femeile și mamele noastre să fie pioniere ale rebeliunii (serhildan) pe străzile 21. Curtea consideră că pasajul menționat mai sus trebuie considerat ca o invitație adresată tinerelor fete de a se alătura PJA, ramura feminină a PKK/KADEK. În această privință, Curtea arată că trimiterea la munții libertății, citită cu termenul "serhildan" (serhildan) În această propoziție, se poate înțelege că se referă la căminul PKK și la lupta armată la care această organizație se dă împotriva statului turc. Având în vedere gravitatea apelului, precum și identitatea autorului său, calificat drept organizație teroristă prin dreptul intern, Curtea consideră că, în contextul acestora, aceste cuvinte trebuie să se înțeleagă ca un stimulent pentru utilizarea violenței (Sürek c. Turcia [GC], nr. 26682/95, § 62-65, CEDH 1999 IV 22. Curtea ia notă de faptul că pasajul în litigiu a fost publicat ca atare, fără niciun comentariu jurnalistic pentru a-l prezenta sau a-l analiza. În această privință, în cazul în care este adevărat că reclamanții nu s-au asociat personal cu declarațiile exprimate în articolul Cu toate acestea, fiind responsabil de linia editorială a ziarului în cauză, ei nu au nici o responsabilitate cu privire la conținutul acestuia (Sürek c. Turcia [GC], nr 24735/94, § 41, 8 iulie 1999), dreptul de a furniza informații care nu pot servi drept dalibi sau ca pretext pentru difuzarea declarațiilor de grupări teroriste (Falakao 22147/02 și 24972/03, § 34, 23 ianuarie 2007). 23. În cele din urmă, Curtea amintește că natura și povara pedepselor impuse sunt elemente care trebuie luate în considerare în cazul în care În acest sens, Curtea arată că condamnarea dlui Kas În mod similar, Comisia remarcă faptul că, în urma intrării în vigoare a unei noi legi, instanța de asediu a suspendat execuția pedepsei cu închisoarea împotriva domnului zarolak și l-a pus sub supraveghere judiciară timp de trei ani 24. Prin urmare, Curtea consideră că, în speță, măsurile luate împotriva reclamanților, având în vedere marja de apreciere de care se bucură autoritățile naționale în astfel de cazuri (Sürekc. Turcia (n [GC], citată anterior, § 65), nu pot fi considerate disproporționate în raport cu obiectivele legitime urmărite. 25. În consecință, acest aspect este în mod evident nefondat și trebuie respins, în conformitate cu art. 35 alin. (3) lit. (a) și 4 din Convenție. B. Pe art. 13 din Convenția 26. Reclamanții se plâng, de asemenea, de lipsa unei căi de atac interne eficiente pentru a-și prezenta obiecțiunile formulate în temeiul articolului 10 din convenție. Orice persoană ale cărei drepturi și libertăți recunoscute în (...) convenție au fost încălcate are dreptul la o cale de atac eficientă în fața unei instanțe naționale, chiar dacă încălcarea ar fi fost săvârșită de persoane care acționează în exercitarea funcțiilor lor oficiale. 27. Curtea reamintește că art. 13 din Convenție garantează existența în dreptul intern a unei acțiuni care să permită invocarea drepturilor și libertăților Convenției, astfel cum pot fi recunoscute. Prin urmare, această dispoziție are drept consecință impunerea unei acțiuni interne prin care să se poată examina conținutul unui ▪ bazat pe Convenție și pentru a oferi redresarea corespunzătoare. Având în vedere concluzia la care a ajuns pe teren la art. 10 din Convenție și având în vedere faptul că reclamanții și-au prezentat în mod corespunzător f un c ț i o n are a dreptului lor la libertatea de exprimare în f un c ț ii le interne, Curtea consideră că f un c ț iiul întemeiat pe art. 13 din Convenție este, de asemenea, în mod evident nefondat. Prin urmare, acesta trebuie respins, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 15 iunie 2017. Hasan Bak

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-06-13
0,93
AFFAIRE ÇOLAK ET KASIMOĞULLARI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÇOLAK ET KASIMOĞULLARI c. TURQUIE (Requêtes n os 29969/07 et 47462/07) ARRÊT STRASBOURG 13 juin 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Çolak et Kasımoğulları c. Turquie, La
CtEDO 2017-07-04
0,93
BAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 47098/11 Hasan BAYAR contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 4 juillet 2017 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Valeriu Griţco, Stéphanie
CtEDO 2017-09-05
0,93
AFFAIRE ÖZER c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE ÖZER c. TURQUIE (Requête n o 47257/11) ARRÊT STRASBOURG 5 septembre 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Özer c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxièm
CtEDO 2003-03-13
0,93
YILDIZ et TAS contre la TURQUIE
TROISIÈME SECTION DÉCISION PARTIELLE SUR LA RECEVABILITÉ Requête n o 77642/01 présentées par Mehmet Emin YILDIZ et Erdal TAŞ contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (troisième section), siégeant le 13 mars 2003 en une cha
CtEDO 2017-10-24
0,92
AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE BAYAR c. TURQUIE (Requête n o 603/09) ARRÊT STRASBOURG 24 octobre 2017 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Bayar c. Turquie, La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième
Sursă