OTTO WOLFF HANDELSGESELLSCHAFT MBH v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Struck out of the list
OTTO WOLFF HANDELSGESELLSCHAFT MBH v. ROMANIA (CtEDO, 2017)
CUARTA DECIZIE A SECȚIEI Nr. 53877/10 OTTO WOLFF HANDELSGESELLSCHAFT MBH împotriva României Curții Europene a Drepturilor Omului (a patra secțiune), care așezează la 15 iunie 2017 în calitate de comitet al comitetului compus din: Vincent A. De Gaetano, președinte, Georges Ravarani, Marko Bošnjak, judecători și Liv Tigerstedt, grefier adjunct al secțiunii interioare, având în vedere cererea depusă la 3 septembrie 2010, Având în vedere decizia de a restabili cererea la lista cazurilor, după deliberare, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURA Reclamantul, Otto Wolff Handelsgesellschaft mbH, a fost o societate comercială de răspundere limitată înregistrată în Germania cu scaunul său în Düsseldorf. Reclamantul a fost reprezentat de Ana Diculescu-Șova, avocată care practică în București. Guvernul român („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dna Catrinel Brumar, din Ministerul Afacerilor Externe. La 23 octombrie 2014, reclamația reclamantului în temeiul articolului 6 § 1 din Convenție privind durata excesivă a procedurilor civile a fost comunicată Guvernului. La 18 iunie 2015, Curtea (Secțiunea a treia) a ședinței în calitate de comitet, a hotărât să excludă aplicarea din lista sa de cazuri, în conformitate cu art. 39 din Convenție, după obținerea unei soluții prietenoase. La 14 decembrie 2015, Guvernul a depus o cerere de restabilire a cererii la lista de cazuri a Curții. În cadrul procedurii de aplicare a hotărârii Curții, acestea au fost informate că, la 28 aprilie 2014, societatea reclamantă a fusionat cu o altă societate și mai târziu a preluat toate activele și datoriile societății reclamante. La 28 aprilie 2016, Curtea a permis cererea guvernului de a restabili cererea la lista cauzelor sale. Prin scrisoarea din 19 mai 2016, societatea reclamantă a fost notificată că cererea a fost restaurată la lista cauzelor sale. Având în vedere noile fapte aduse la atenția guvernului, Curtea trebuie să examineze dacă, ulterioară fuziunii, reclamantul poate continua să pretind că este victimă de o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție din motivele lungii procedurilor civile (a se vedea Dimitrescu c. România , nos. 5629/03 și 3028/04, §§ 33- 34, 3 iunie 2008). Curtea remarcă că, începând cu 28 aprilie 2014, înainte de comunicarea cauzei către Guvern, societatea reclamantă a fusionat cu o altă societate. Reprezentantul reclamantului a refuzat să furnizeze orice informații în acest sens către Curte și noua societate nu a informat Curtea cu privire la dorința de a continua cererea. Această informație a devenit disponibilă Curții prin cererea de a restabili cererea la lista sa de cazuri depuse de Guvern și permise de Curte la 28 aprilie 2016. Având în vedere cele de mai sus, Curtea consideră că reclamantul a încetat să aibă statutul de victimă în sensul articolului 34 din convenție. Prin urmare, cazul ar trebui eliminat din listă în conformitate cu art. 37 § 1 litera (c) din Convenție. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să excludă cererea din lista sa de cazuri. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 6 iulie 2017. Liv Tigerstedt Vincent A. De Gaetano Președintele Adjunct Registrul interimar