CtEDO 20.06.2017 Auto

METİS YAYINCILIK LİMİTED ȘİRKETİ ET SÖKMEN c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
20.06.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
METİS YAYINCILIK LİMİTED ȘİRKETİ ET SÖKMEN c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 4751/07 MET grefierul secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 23 ianuarie 2007, după ce a intenționat, pronunță decizia următoare: "Prima reclamantă, societatea Metis Yay Acesta, resortisant turc născut în 1959, își are reședința în Istanbul. Societatea reclamantă și al doilea reclamant ( În martie 2006, societatea reclamantă a publicat un roman intitulat "Bastard of Istanbul Baba ve Piç," scris în limba engleză de Elif Șafak și tradus în turcește de A.B. Potrivit reclamantului, romanul dezvăluie istoria a două familii, Lună armeană, exilată în Statele Unite, alta turcă și stambouliote, și legăturile secrete care le unesc. Cea mai tânără din familia armeană, Amy, care dorește să-și investigheze originile, se duce la Istanbul în familia socrului său turc, matriarhal, iubitor și protector. Prietenia care se naște între Amy și fata de vârsta ei din familia stambouliote, Asya, bastarda, va acționa ca un revelator al secretelor de familie. În timp ce drama, comedia și trecutul și prezentul roman se referă, printre altele, la interogările comune ale celor două fete, care încearcă să se definească în raport cu generațiile anterioare și care caută părți ale identității lor bazate pe tradiție și naționalitate. În fundal, cartea înfățișează, prin discuțiile despre personajele sale, consecințele evenimentelor din 1915-1916, precum și starea de spirit a diasporei armene și a turcilor, mulți preferând calea unei uitări totale. La 19 aprilie 2006, K.K., un avocat dintr-un grup ultranaționalist, a depus o plângere penală la Parchetul Zeytinburnu (Istanbul) împotriva autorului, a traducătoarei și a editorului romanului. El susținea că anumite pasaje din roman (în special părțile consacrate relatărilor lui Amy, care menționau percepțiile și așteptările diasporei armene cu privire la masacrele din 1915-1916) erau insultătoare față de turci în ansamblu. El invoca în această privință art. 301 din Codul penal care reprimă, printre altele, denigrarea turcismului (türklük) La 21 aprilie 2006, procurorul general al Republicii Zeytinburnu s-a declarat incompetent rațional loci și a trimis cazul în fața Parchetului de la Beyoślu (Istanbul). La 5 mai 2006, procurorul general al Republicii Beyouilu a inițiat acțiuni penale împotriva autorului și a traducătoarei romanului, precum și împotriva reprezentantului societății reclamante (al doilea reclamant). La 15 mai 2006, doi ofițeri de poliție s-au dus la sediul societății reclamante pentru a informa părțile interesate cu privire la convocarea acestora. La 31 mai 2006, cel de-al doilea reclamant, în calitate de responsabil al societății reclamante, a depus o declarație în fața procurorului Republicii Beyo El a scris cartea în discuție pentru că a considerat că acest roman nu numai că era plin de valori etice și umaniste, ci că, în plus, el era de o înaltă calitate literară. El a arătat că partea reclamantă a pus accentul pe cuvintele care ar fi fost exprimate de anumite personaje fictive ale romanului și care i-ar fi displăcut. El a adăugat că reproșul de denigrare a turcismului nu numai că era absurd și contrar dreptului la libertatea de exprimare, ci și că el risca, în plus, să afecteze negativ viața culturală a țării și chiar reputația acesteia în străinătate. În această depoziție, avocatul celui de-al doilea reclamant, invocând art. 11 din Legea nr. 5187 privind presa, potrivit căreia editorul unei publicații nejurioase sau responsabilul casei de editură nu putea fi considerat răspunzător decât în cazul în care autorul acesteia din urmă era anonim, a solicitat încheierea anchetei penale deschise față de clientul său. 10. Iunie 2006, doi ofițeri de poliție s-au dus din nou la sediul societății reclamante pentru a obține adresele autoarei și traducătoarei romanului. 11. La 6 iunie 2006, autoarea romanului s-a dus la Parchetul Beyo În declarația sa adunată de procurorul republicii, ea a contestat faptele reprobabile și a indicat că nu a avut nici o intenție să-i înjure pe turci. Ea a susținut că personajele fictive ale romanului apărau puncte de vedere diferite cu privire la anumite fapte istorice și că poveștile lor nu reflectau deloc propriile sale poziții. În cele din urmă, Comisia a precizat că romanul, luat în ansamblu, a dorit să contribuie la îmbunătățirea relațiilor turco-armeniene. 12. La 7 iunie 2006, procurorul Republicii Beyo 5187, al doilea reclamant, în calitatea sa de proprietar al editurii, nu avea nici o responsabilitate penală în acest caz. Examinând conținutul cărții incriminate, el a constatat apoi că personajele din roman exprimau o gamă largă de cuvinte despre evenimentele din 1915, atât în favoarea turcilor, cât și în favoarea turcilor. Referindu-se la depoziția autorului, la conținutul cărții și la normele care protejează libertatea de exprimare, acesta concluzionează că . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea de Justiie a Uniunii Europene, ..................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... 5187, al doilea reclamant, în calitate de proprietar al editurii, nu avea nicio responsabilitate penală în acest caz. 15. Pe de altă parte, printr-un act de acuzăre din aceeași zi, Parchetul de la Beyouilu, în conformitate cu decizia din 27 iunie 2006 a președintelui tribunalului judecătoresc al tribunalului judecătoresc din Beyouilu, a inițiat o acțiune penală împotriva autorului romanului în fața tribunalului corecțional din Beyouilu pentru denigrarea turcității. El a precizat pe care el a fost de acord cu instanța de judecată pentru a aprecia elementele de probă conținute în dosar. 16. În rechizitoriul său, Parchetul Beyo Prin hotărârea din 21 septembrie 2006, Tribunalul Corecțional din Beyouilu, fără a-l invita pe pârât să se prezinte în fața sa, l-a sesizat pe acesta în conformitate cu revendicările Parchetului. Tribunalul a considerat că nu se putea ajunge la o responsabilitate penală a autorului romanului, fără a-i aduce atingere dreptului la libertatea de exprimare. Dreptul intern relevant 18.L. 301 din Codul Penal, intrat în vigoare la 1 iunie 2005, se citea la momentul respectiv a faptelor după cum urmează: Se pedepsește cu o sentință de șase luni până la trei ani de închisoare pe oricine denigrat (așa olayan) public turcismul, Republica sau Marea Cameră Națională a Turciei. Este condamnat cu o pedeapsă de șase luni până la doi ani de închisoare pe oricine denigrat (așa olayan) ) în mod public guvernul Republicii Turcia, organele judiciare, forțele armate sau forțele de ordine ale statului (Devletin askeri ve emniyet teskilat art. 301 din Codul penal, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 5759 din 30 aprilie 2008, se citește după cum urmează (1) Se pedepsește cu o pedeapsă cuprinsă între șase luni și doi ani de închisoare pe oricine este denigrat (așa Se pedepsește în conformitate cu dispozițiile primului alineat oricine denigrat public forțele armate sau forțele de ordine ale statului (Devletin askeri ve emniyet teskilat 5187 în presă are următoarele informații cu privire la publicațiile care nu sunt periodice, atunci când autorul operei este anonim (...), editorul [publicării] (...) este considerat responsabil. 21. În conformitate cu art. 193 alineatul (2) din Codul de procedură penală, judecătorul din fond poate, în cazul în care consideră că Invocând art. 10 din Convenție, recurenta susține că actele judiciare desfășurate în cadrul urmăririi penale în cauză au constituit o încălcare nejustificată a dreptului său la libertatea de exprimare protejată de art. 10 din Convenție, în măsura în care aceste acte ar fi condus la autocenzurare în activitățile sale de publicare. 23. Invocând art. 6 din Convenție, reclamanta se plânge, de asemenea, că președintele instanței de judecată nu a ținut în cușcă, în momentul examinării cererii de anulare a ordonanței de nejudiciare. În plus, reclamanta susține că președintele Tribunalului nu a fost imparțial în această cauză, pe motiv că ar fi validat partea reclamantă. 24. Pe baza acelorași fapte, recurenta se plânge în cele din urmă de o încălcare a articolelor 13 și 14 din Convenție și a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Invocând art. 10 din Convenție, singur și combinat cu articolele 13 și 14, societatea reclamantă și al doilea reclamant se plâng că urmărirea penală în cauză i-ar fi adus în fața locului în activitățile lor de publicare. 26. Curtea, amanta calificării juridice a faptelor cauzei (a se vedea, de exemplu, Söderman c. Suedia [GC], n 5786/08, § 57, CEDO 2013, și Tarakhel c. Elveția [GC], n 29217/12, § 55, CEDO 2014 (extracturi)), consideră că aceste obiecțiuni trebuie să fie examinate numai în conformitate cu art. 10 din convenție. Această dispoziție se citește după cum urmează Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept include libertatea de exprimare și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără a putea interveni autoritățile publice și fără a ține cont de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societățile de radiodifuziune, de film sau de televiziune unui regim de autorizații. exercitarea acestor libertăți cu obligații și responsabilități poate fi supusă anumitor formalități, condiții, restricții sau sancțiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, securității naționale, integrității teritoriale sau securității publice, apărării ordinii publice și prevenirii infracțiunilor, protecției sănătății sau moralității, protecției reputației sau a drepturilor de proprietate intelectuală, pentru a împiedica divulgarea informațiilor confidențiale sau pentru a garanta autoritatea și imparțialitatea autorității judiciare. 27. Curtea este chemată să examineze dacă există, în speță, ingerință în libertatea de exprimare a reclamantului. 28. Partea reclamantă consideră că are calitatea de victimă din moment ce al doilea reclamant, în cadrul procedurii penale în cauză, a trebuit să depună la Parchet în calitate de proprietar al societății reclamante. Partea reclamantă pare să se plângă și de actele de procedură împotriva autorului romanului, care a fost editat de societatea reclamantă. Curtea constată că procedura penală declanșată împotriva celui de-al doilea reclamant s . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Curtea amintește în această privință jurisprudența sa, în special la punctele 44-47 din Hotărârea Dilipak c. Turcia 29680/05, 15 Septembrie 2015), potrivit căruia anumite circumstanțe care au un efect disuasiv asupra libertății de exprimare pot oferi persoanelor interesate Cu toate acestea, Curtea constată că faptele evocate în speță de reclamantă nu pot fi comparate cu cele ale cauzelor în care a ajuns în trecut la concluzia că există o interferență chiar și în lipsa unei condamnări. 31. Într-adevăr, al doilea reclamant nu a fost niciodată pus în detenție în cadrul anchetei penale puse în discuție în prezenta cauză (a se vedea, a contrario Nedim Șener c. Turcia , n 38270/11, §§ 94-96, 8 iulie 2014 și șek c. Turcia , nr. 53413/11, § 83 85, 8 iulie 2014). 32. În plus, nici al doilea reclamant, nici măcar autorul romanului publicat de societatea reclamantă nu au făcut obiectul unei acuzații penale care ar fi durat ani lungi (a se vedea, a contrao Dilipak , citată anterior, § 51, și Yașar Kaplan c. Turcia , 56566/00, § 35, 24 ianuarie 2006) : într-adevăr, în primul rând, al doilea reclamant nu a fost vizat de niciun act de punere sub acuzare; el a fost pur și simplu invitat să depună mărturie în fața Parchetului ca suspect în cadrul anchetei preliminare, care nu a durat decât trei luni, un interval de timp foarte scurt în comparație cu cel în cauză în cauza Dilipak În al doilea rând, chiar dacă autorul romanului în cauză nu se număra printre reclamanți, Curtea acordă o anumită greutate faptului că aceasta, după ce a fost acuzată, a fost achitată în primă instanță fără a fi trebuit să se prezinte în fața judecătorului, și aceasta după cinci luni, o perioadă relativ scurtă de timp și pentru o procedură penală. 33. De asemenea, nu se poate spune că procedura penală pusă în discuție în speță, combinată cu alte proceduri penale sau civile inițiate pentru scrierile pe aceeași temă, a avut un impact asupra societății reclamante și a celui de-al doilea reclamant care i-ar fi împiedicat să publice lucrări în domeniul istoriei relațiilor turco-armeniene (a se vedea, a contrario Altu , n 27520/07, § 75, 25 octombrie 2011). 34. În plus, Curtea constată că legislația internă aplicabilă la momentul respectiv faptelor excludea răspunderea penală a celui de-al doilea reclamant în calitate de proprietar al casei de ediție. De asemenea, Comisia observă că prima instanță, atunci când a achitat autoarea romanului editat de societatea reclamantă, se bazează în mare măsură pe principiile libertății de exprimare, astfel cum au fost stabilite de jurisprudența Curții. 35. În aceste împrejurări, Curtea consideră că urmăririle penale inițiate în prezenta cauză, care s-au încheiat, după un interval de timp destul de scurt, fie printr-un non-judecat, fie printr-un proces de judecată, nu pot, în lipsa altor proceduri combinate, să treacă pentru a fi avut un efect disuasiv sau pentru a constitui constrângeri reale și efective asupra activităților de ediție ale societății reclamante și ale celui de-al doilea reclamant, protejate prin dreptul lor la libertatea de exprimare în sensul articolului 10 din convenție. 36. În consecință, urmărirea penală în cauză în prezenta cauză nu a constituit o interferență În cadrul exercitării de către societatea reclamantă și de către cel de-al doilea reclamant a dreptului lor la libertatea de exprimare garantat prin art. 10 din convenție. În lipsa unei calități de victimă a reclamanților, obiecțiunile întemeiate pe art. 10 din convenție sunt în mod clar greșit întemeiate și trebuie respinse, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) litera (a) și art. 4 din convenție. 37. În ceea ce privește obiecțiunile celui de-al doilea reclamant (Hüseyin Semih Sökmen), întemeiate pe art. 6 din convenție, Curtea constată că urmărirea penală în litigiu a fost în cele din urmă declarată stinsă printr-o ordonanță de nejudiciare. În lipsa unei condamnări și, prin urmare, de ingerințe în exercitarea de către cel de-al doilea reclamant a drepturilor sale la apărare invocate în obiecțiunile formulate mai sus, Curtea respinge această parte a cererii pentru neatenție vădită de temei, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din Convenție (a se vedea E Stamulakatos c. Grecia (dec.), nr. 41555/98, 9 noiembrie 1999, și Osmanov și Husseinov c. Bulgaria (dec.), nr. 54178/00 și 59901/00, 4 septembrie 2003). 38. În ceea ce privește obiecțiunile formulate de reclamantă în temeiul articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, Curtea consideră că, în măsura în care sunt susținute, examinarea lor este absorbită în principiu de concluziile sale privind obiecțiile întemeiate pe art. 10 din Convenție și nu identifică în orice caz nicio încălcare a dispoziției invocate. Prin urmare, și aceste obiecțiuni trebuie respinse ca fiind în mod vădit nefondate, în temeiul articolului 35 alineatul (3) litera (a) și al articolului 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 13 iulie 2017. Stanley Naismith Robert Spano Modulul Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2017-06-13
0,93
EYGI c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 43731/05 Mehmet Şevket EYGI contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 juin 2017 en un comité composé de : Ledi Bianku, président, Valeriu Griţco, Stép
CtEDO 2019-01-22
0,93
TAȘ c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requête n o 51512/08 Fatih TAŞ contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 22 janvier 2019 en un comité composé de : Julia Laffranque, présidente, Valeriu Griţco, Stép
CtEDO 2017-11-21
0,93
AFFAIRE MALHAS ET AUTRES c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION AFFAIRE MALHAS ET AUTRES c. TURQUIE (Requêtes n os 35476/06, 28530/06, 43192/06 et 43194/06) ARRÊT (Satisfaction équitable) STRASBOURG 21 novembre 2017 DÉFINITIF 21/02/2018 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’artic
CtEDO 2002-12-10
0,92
ZARAKOLU et AUTRES contre la TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION SUR LA RECEVABILITÉ des requêtes n os 26971/95 et 37933/97 présentée par Ayşenur ZARAKOLU et autres contre la Turquie La Cour européenne des Droits de l’Homme (deuxième section), siégeant le 10 décembre 2002 en une
CtEDO 2019-05-14
0,92
DOĞAN ET ÇAKMAK c. TURQUIE
DEUXIÈME SECTION DÉCISION Requêtes nos 28484/10 et 58223/10 Çetin DOĞAN contre la Turquie et Cem Aziz ÇAKMAK contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 14 mai 2019 en une chambre composée de :
Sursă